Romania, tara lui "Nacucana & Iacucana" - Opinie Mircea Cosea

Pe timpul lui Ceausescu studentii si soldatii erau trimisi la munci agricole. In cele mai dese cazuri erau trimisi la recoltarea porumbului, dar se intampla sa fie trimisi si la udarea acestuia in perioade de seceta. Acolo unde nu existau canale de irigatii se practica o metoda simpla si usor de aplicat atunci cand forta de munca este abundenta si mai ales gratuita: se uda cu cana.

Unii veneau cu galeti cu apa, iar altii udau din aceste galeti cu o cana la radacina porumbului. In buna traditie a romanului de a face haz de necaz, a aparut un banc prin care se ironiza acest mod de "irigare", spunandu-se ca se utiliza o tehnica avansata japoneza preluata de la firma nipona "Nacucana & Iacucana".

Evident, era un joc de cuvinte aluziv la fonetica japoneza al prozaicelor expresii romanesti: "na cu cana si ia cu cana".

Nacupetul & Iacupetul

Mi-am amintit de acea perioada cand am vazut ca in Romania secolului XXI, democratica si europeana, s-a hotarat de catre autoritatile competente ale statului roman ca un incediu de padure la peste 1600 de metri inaltime sa fie stins cu cateva PET-uri umplute cu apa si carate in spate pe drum de munte de catre un grup de jandarmi montani.

Facand haz de necaz, am putea spune ca am trecut de la firma Nacucana&Iacucana la firma Nacupetul & Iacupetul.

Numai ca nu este de haz si nici macar de necaz.

E mai mult decat un necaz.

Este revoltator.

Este revoltator ca in timp ce Bucurestiul organizeaza "en fanfare" un grandios meeting aviatic cu peste o suta de aeronave, Ministerul Administratiei si Internelor impreuna cu Ministerul Mediului sa declare senin ca "ar fi vreo doua elicoptere care ar putea, la o adica, sa stinga incediul dar, din pacate, sunt stricate".

Este revoltator ca Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sa nu ia nici o masura in timp util pentru stingerea incendiului, sesizandu-se doar la cateva zile dupa ce s-a tot asteptat ca poate da Dumnezeu o ploaie si se stinge singur.

Este revoltator sa nu existe in Romania aeronave specializate in stingerea incendiilor forestiere cand, de mai mult de douazeci de ani se stie ca incendiile de padure au devenit o realitate in Europa de sud est ca urmare a schimbarilor climaterice.

Este revoltator ca de abia dupa o satamana de la izbucnirea incediului MAI sa puna la dispozitie un elicopoter care, "nacupunga & iacupunga", nefiind adaptat tehnic stingerii incendiilor, arunca doar niste pungi de plastic umplute cu apa.

Nacuscaun & Iacuscaun

Incendiul este o problema de mediu si de pierderi materiale dar, el este, inaiante de toate, o problema nationala. Este o problema de prioritizare si de responsabilitate.

Ce prioritati au conducatorii Romaniei si cat de responsabili sunt ei fata de rezolvarea prioritatilor nationale? Exista o legatura intre ceea ce conducatorii nostri considera prioritatile si ceea ce noi, cetatenii, consideram ca sunt prioritati?

Este grav, dar, dupa parerea mea, intre cele doua tipuri de prioritati exista mari diferente. Este grav, ca adevaratele prioritati nationale nu sunt luate in seama de cei care decid investirea banilor publici. Ultimul audit dat publicitatii, cel de la Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului este un exemplu.

Pe principiul "nacuscaun & iacuscaun" ministerul a cheltuit 15 mii de euro pe scaune de WC. Era aceasta achizitie o prioritate pentru Romania cand noi nu avem elicoptere reparate, capabile sa zboare pentru stingerea unui incediu devastator pentru patrimoniul forestier?

Este doar un exemplu. Cu siguranta sunt mii.

Cui ii pasa? Principalelor persoanlitati politice, in nici un caz. Prioritatea lor este doar referendumul din 29 iulie. Nimic altceva nu este important.

Ard arborii? Ei si!? Doar nici Angela Merkel si nici arborii nu vor vota la referendum.