Rudnitchi: Ce nu se discuta despre regionalizare

Despre regionalizare se vorbeste, pana acum, in termeni superficiali. Temele abordate sunt, in general, despre guvernatorii viitoarelor regiuni, despre cererile UDMR si despre harta regionalizarii. Despre criteriile economice nu se scoate niciun cuvant.

Dezbaterea publica pe tema regionalizarii se concentreaza pe abordarea politica. Ratiunile economice ale procesului de restructurare nu se dezbat deloc, iar beneficiile pentru cetatean nu sunt deloc scoase in evidenta. Cu exceptia unei singure idei: aceea ca procesul de regionalizare va aduce o mai buna accesare a fondurilor europene de dezvoltare regionala. Se poate, dar nu este suficient.

Pentru inceput, ar trebui sa ne intrebam: de ce facem regionalizarea? Se regaseste acest proces intr-o mai buna functionare a statului? Va avea statul roman cheltuieli de functionare mai mici prin aplicarea procesului de regionalizare? Sau dimpotriva? Vor fi serviciile publice mai aproape de cetatean? Sunt intrebari legitime la care trebuie sa primim raspunsuri inainte ca procesul de schimbare a structurii administrative sa fie legiferat.

Va aduce regionalizarea cheltuieli mai mici de functionare a statului?

In acest moment, exista in fiecare judet al tarii cate o institutie descentralizata. Avem 42 de inspectorate judetene scolare, avem 42 de inspectorate judetene de politie, avem 42 de directii judetene de santate, avem 42 de directii agricole, avem 42 de directii judetene ale fiscului, avem 42 de directii ale serviciului de informatii si asa mai departe. Va insemna regionalizarea o reducere a numarului acestor institutii publice?

Deja in cadrul acordului cu Fondul Monetar International (FMI) se prevede reorganizarea ANAF in opt centre regionale. Pe acest model, ar fi de luat in seama ca toate institutiile descentralizate sa sufere un proces de reorganizare. Este o decizie dureroasa si dificil de luat de catre politicieni intrucat este clar ca toate institutiile din teritoriu au fost si sunt in continuare o buna moneda de schimb pentru politicienii aflati la guvernare.

Adica, puterea politica satisface, prin numirea in fruntea institutiilor din teritoriu, clientela politica de la nivel local. In continuare, numirile se fac pe criterii strict politice si o reorganizare in sensul reducerii institutiilor descentralizate va insemna si o scadere a posturilor oferite prietenilor politici. Un motiv suficient pentru politicieni ca regionalizarea sa nu aduca si o restrangere numerica a posturilor de conducere din institutiile publice care pot fi tranzactionate politic.

In lipsa restructurarii, in sensul reducerii institutiilor din teritoriu, este posibil sa avem chiar o marire a schemei. Reorganizarea ar putea sa aduca o suprastructura regionala, peste cea existenta la nivelul fiecarui judet. Asadar, o regionalizare fara reducerea costurilor de functionare a statului nu are niciun sens.

Costuri mai mici, institutii mai apropiate de cetateni

Desigur, contraargumentul important la principiul reducerii numarului institutiilor statului din teritoriu este acela ca serviciul public trebuie sa fie cat mai aproape de cetateni. Corect, dar regionalizarea nu trebuie sa aduca o crestere a costurilor si nu trebuie sa faca institutiile mai stufoase. Sa ne aducem aminte ca guvernul Boc a luptat doi ani cu pensiile nesimtite. In cele din urma, constatam astazi ca pensiile mari au ramas la fel de mari, iar sistemul, in loc sa faca economii, plateste chiar mai multi bani. In Romania, orice reforma incepe cu idei bune, cu promisiuni marete de reducere a costurilor si sfarseste prin a proteja prietenii politicienilor printr-o crestere a costurilor, nu o scadere a lor. Totul, in Romania, se termina pe dos in comparatie cu promisiunile facute la inceputul reformei si acest pericol planeaza si asupra regionalizarii.

Reorganizarea teritoriala ar trebui sa puna in discutie situatia fragmentarii din ultimii ani a comunelor si a crearii de noi orase. Ar trebui facuta o analiza a sanatatii financiare a localitatilor din Romania si sa se ia decizia, acolo unde este cazul, de comasare a unor unitati ale administratiei publice locale. Desigur, nu va fi o decizie usor de luat, pentru ca este vorba despre reduceri de posturi in administratie, despre reduceri de functii de primari si, nu in ultimul rand, este vorba despre orgolii locale. Ca de obicei, exista riscul ca politicienii sa prefere status quo-ul in locul schimbarilor de substanta.

Autonomia financiara locala, imposibil de aplicat

Nu-i mai putin adevarat ca o reorganizare la nivelul comunelor si oraselor este dificil de facut. Pentru ca procesul trebuie sa tina cont de sanatatea financiara a unitatilor administrative. O reala regionalizare ar trebui sa aiba in vedere capacitatea unitatilor administrative de a se autofinanta. Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, trebuie spus ca sistemul bugetar romanesc nu permite o autonomie financiara locala. Taxele si impozitele (taxa pe valoarea adaugata si impozitul profit) sunt colectate la nivelul bugetului de stat si apoi prin decizii si pe criterii de multe ori politice sunt redistribuite in teritoriu.

Pe de alta parte, autonomia financiara locala nu este posibila din cauza diferentei de dezvoltare existenta intre orasele si judetele Romaniei. Desigur, judetele dezvoltate din punct de vedere economic, precum Constanta, Brasov, Iasi sau Timis isi vor dori sa pastreze toate impozitele si taxele datorate de companiile care activeaza pe plan local. Dar acest lucru nu ar face decat sa accentueze decalajul existent intre zonele Romaniei.

Asadar, miza regionalizarii ar trebui sa fie si miza cresterii autonomiei financiare a regiunilor. Astfel, dincolo de ambitiile si interesele politicienilor, dincolo de dorintele etnicilor maghiari, pentru desenarea regiunilor ar trebui sa fie avute in vedere si criterii economice precum PIB, somaj sau numar de companii mari sau mici prezente in zonele respective.

De la noii stapani politici absoluti la cetateni

De cativa ani a inceput transferul scolilor si spitalelor catre administratiile locale. Procesul poate fi considerat ca un proiect pilot pentru descentralizarea administrativa, dar semnalele arata ca lucrurile nu au mers prea bine. Jocurile politicienilor de la centru au fost inlocuite de cele ale politicienilor locali, iar mijloacele financiare pentru functionarea institutiilor nu au fost transferate la nivel local.

Regionalizarea este un proces extrem de complicat. Deocamdata, nivelul dezbaterii se afla strict la nivel politic. Miza economica este ignorata sau evitata. Daca regionalizarea se va face doar pe placul si pe gustul politicienilor, atunci procesul va fi un fiasco. Regionalizarea va crea doar niste stapani politici absoluti, iar cetatenii, platitori de taxe si impozite, nu vor avea niciun beneficiu.