In ultimii 15 ani, nici macar rusii nu s-au comportat cu atata duritate, in Romania, cum au facut-o, recent, euro-socialistii.Statele Unite si-au pierdut popularitatea, in Europa, pe vremea Razboiului Rece, pentru ca reactionau exagerat la ceea ce America percepea ca o amenintare comunista, in tari despre care considera ca prezentau un interes strategic pentru ea. In Brazilia, Guatemala si in Republica Dominicana, ceea ce a fost perceput ca o presiune de sorginte comunista pentru schimbare s-a dovedit a fi, in realitate, un curent de tip nationalist sau moderat-reformist, impotriva politicilor oligarhice si unor conditii comerciale inechitabile. Exemplul cel mai apropiat de tacticile americane de intimidare, de care a avut parte Romania in anii din urma, nu a venit din partea vreuneia dintre fostele superputeri, ci de la Partidul Socialist European, o grupare ce reuneste partidele de stanga ne-marxiste si care este condusa de danezul Poul Rasmussen. Colaboratorul sau apropiat, socialistul francez Pierre Moscovici, este raportorul pentru Romania al Parlamentului European. La 30 septembrie, el a proferat o amenintare de-abia mascata, atunci cand a subliniat ca sprijinul Stangii europene a fost indispensabil, pentru demersul Romaniei de a se alatura UE - si ca acest sprijin ar putea fi retras, daca autoritatile de la Bucuresti A"nu respecta regulileA". Majoritatea ziarelor centrale au interpretat aceasta declaratie ca un avertisment, prin care Guvernul este atentionat sa inceteze de a mai incerca sa obtina controlul asupra activitatii parlamentare, prin inlocuirea lui
Adrian Nastase si a lui Nicolae Vacaroiu din functiile de presedinti ai celor doua Camere ale Parlamentului.
Alte persoane insarcinate cu monitorizarea eforturilor Romaniei de a aplica reformele cerute de Bruxelles in decembrie anul trecut au afirmat, in declaratii publice, ca progresele au fost ingreunate de faptul ca Guvernul nu detine controlul asupra procesului de adoptare a deciziilor Parlamentului. Oficiali europeni cu sediul la Bruxelles au sprijinit explicit incercarea ministrului Justitiei de a slabi stransoarea pesedista asupra sistemului judiciar - o tentativa pe care eurosocialisti ca Rasmussen au infierat-o ca A"imixtiune a GuvernuluiA".
Acum 30 de ani, predecesorii sai s-au dovedit mai clarvazatori in a-i recunoaste pe adevaratii inamici ai progresului, in tari care lasau in urma dictaturi. In Portugalia si in Spania, ei au insistat asupra necesitatii de a desfiinta institutiile care acordau unor ofiteri marxisti si unor birocrati reactionari dreptul de veto asupra legilor, ceea ce le permitea exercitarea puterii informale in continuare. Acum, Rasmussen si Moscovici par dispusi sa se alinieze cauzei celor care au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a stopa aplicarea verdictului pronuntat de alegatori in noiembrie anul trecut. Poate ca aceasta atitudine izvoraste dintr-un spirit de fraternitate, din nevoia de a se arata solidari cu alti politicieni de stanga care par sa fi ajuns cu spatele la zid. Dar li s-au prezentat o multime de dovezi ca Adrian Nastase si colegii sai sunt social-democrati numai cu numele.
Oare nu si-au pus intrebari cu privire la camarazii romani, atunci cand acestia soseau la summit-uri socialiste la bordul unui luxos avion privat? Oare nu li s-au declansat niscaiva sonerii de alarma, in fata inclinatiei lui Nastase pentru vanatori la care deseori invita bogati oameni de afaceri occidentali care nu aveau decat dispret pentru drepturile muncitorilor? Nu se poate ca Rasmussen si Moscovici sa nu aiba cunostinta de privatizarile generatoare de comisioane grase pentru personaje din
PSD, de profituri astronomice pentru companiile care au reusit sa cumpere parti din industria energetica nationala - si de preturi mai mari la carburanti, pentru cetatenii disperati care erau deja constienti de faptul ca o iarna friguroasa va insemna ca vor trebui sa renunte la hrana, daca vor dori sa se incalzeasca.
In decembrie anul trecut, Rasmussen declara ca A"prietenul si colegul nostru Adrian Nastase a facut atat de mult pentru Romania, in special in a calauzi tara spre calitatea de membru UEA". Scurta perioada de deschidere intervenita in ultimele luni de influenta a lui
Ion Iliescu asupra PSD ar fi trebuit sa-i determine pe eurosocialisti sa inceteze de a mai vorbi astfel. Alexandru Athanasiu, fostul ministru al Educatiei, a spus, in aprilie, ca PSD A"a fost perceput drept un partid care se substituia Statului. S-a identificat, corect sau incorect, cu ideea de monopol asupra tuturor resurselor si, mai ales, a creat o teama de nemiscare de la conducere. Cetatenii au inceput sa se teama de PSD, (...) S-a mers pe ideea: A"Ia sa-i schimbam, ca s-au imbogatit, ne sufoca!A".
In februarie, Constantin Contac, seful PSD din Botosani, a facut urmatoarea observatie: A"Daca nu are avere dupa o viata de munca, inseamna ca nu e bun de nimic si nu merita o functieA". Iata o notabilitate a partidului care da in vileag cum gandeste cu adevarat, recunoscand ca numai cei bogati merita sa conteze in Universul Social Democrat romanesc - iar cei care, indiferent din ce cauza, au ramas saraci, sunt singurii vinovati pentru soarta lor.
Pana si George Bush sau
Silvio Berlusconi ar sovai inainte de a face o declaratie atat de monstruoasa - dar dorinta multor figuri PSD ca Rodica Stanoiu si Dan Ioan Popescu de a extrage si ultima farama de avantaj de pe urma functiilor detinute in stat sta marturie ca filozofia lui Contac este considerata normala si decenta peste tot in partid.
In aceasta toamna,
Mircea Geoana a vorbit despre nevoia de a se face curatenie in casa PSD si a promis sa nu-i readuca pe corupti la guvernare. Sper sa ma aflu intr-o eroare totala, dar cred ca el continua venerabila traditie iliesciana constand din a promite, din Opozitie, curatarea listelor PSD de toti cei care ar putea submina bunul nume al partidului - numai pentru a recidiva in comportamentul dinainte, odata revenit la putere. Un indiciu in sensul ca partidul este incorigibil il constituie faptul ca si-a strans randurile in jurul Rodicai Stanoiu, in chestiunea pensiei barosane cu care s-a cadorisit. Nu-mi amintesc sa-l fi auzit pe Moscovici sau pe vreun aliat de-al sau, cerandu-i sa demisioneze. Pe de alta parte, i-au luat apararea atunci cand, in calitatea de ministru, a avut grija sa creeze un sistem judiciar A"independentA" numai potrivit pentru un stat PSD cu partid unic. Acum, Rasmussen o avertizeaza pe Monica Macovei, succesoarea Rodicai Stanoiu, sa nu se atinga de monumentul ridicat de aceasta, pentru ca procedand astfel, ar actiona contrar principiului sacru al A"separarii puterilorA". Chiar daca sunt numerosi oameni cinstiti in justitia romana, nu exista, in Europa de la vest de Belarus, nici un alt sistem judiciar pe care un partid sa il influenteze intr-o masura atat de mare, ca sistemul din Romania.
Zanganitul de sabii practicat de dl Moscovici seamana cu presiunile exercitate, odinioara, de ambasadori americani din America Latina, asupra unor guverne recalcitrante. In ultimii 15 ani, nici macar rusii nu s-au comportat cu atata duritate, in Romania, cum au facut-o, recent, euro-socialistii. Este absurd sa afirmi ca PSD este un partid aflat in pericol, pentru ca statul ar folosi impotriva sa un ciomag. Din multe puncte de vedere, PSD ramane Statul. 70 la suta din functiile la nivel local sunt inca in mainile sale. Acest guvern A"intimidantA" nici macar nu a reusit sa o inlocuiasca pe cumnata lui Nastase din functia de director al companiei TAROM, pentru ca un judecator a anulat decizia, cerand totodata despagubirea acestei victime a persecutiilor Aliantei.
PSD-ul nu va avea niciodata nevoie sa se adreseze Curtii Europene a Drepturilor Omului, de la Strasbourg. Exista, in tara, o armata de judecatori gata sa le pastreze puterea si privilegiile - cum exista, la Bruxelles, politicieni de stanga lipsiti de substanta care fac acelasi lucru, calcand in picioare principiile de egalitate, dreptate si solidaritate cu cei napastuiti, principii pe care ar trebui sa le apere, in calitate de socialisti. Rusine sa le fie!
(Traducere: Iosif Klein Medesan)
Tom Gallagher
Averea