Sapte bariere in calea cresterii salariilor

Joi, 08 Decembrie 2005, ora 00:11
1142 citiri

Aspiram la un alt mod de viata, mai apropiat de cotele civilizatiei contemporane. Numai ca A"standardul de viataA" este un concept legat strans de productivitate, de rentabilitate, de inovatia tehnica, de progresul stiintific. In ultima instanta, de performanta economica. Nu am ajuns la astfel de valori.In societate persista o mentalitate a delasarii. In '90, oamenii gandeau ca pierderea locului de munca echivaleaza cu pierderea sensului existentei. Intr-o alta societate, cu piata normala, o astfel de declaratie ar fi sunat straniu. Piata muncii e flexibila, oamenii isi schimba frecvent locurile de munca, isi schimba chiar profesiile, fara sa li se para o drama. La noi, insa, somajul era socotit o catastrofa. Cu timpul, insa, gandirea s-a schimbat. In intreprinderile cu pierderi, unde se impunea reducerea surplusului de personal, au fost ingrosate cozile in fata birourilor de disponibilizari. Contractul suna straniu: 12 sau 16 sau 24 de salarii contra acceptarii titlului de somer. Desigur, fara convulsii sociale. Treptat, nivelul de viata a crescut. Dar mult prea lent. Totusi, de sase ani avem crestere economica. De sase ani avem dezinflatie. Se inmultesc creditele ipotecare si cele de consum. Nu se simte insa inviorarea asteptata. Macaralele inca stationeaza. In tara miroase prea putin a ciment, productia si serviciile n-au inca anvergura dorita. Pentru a schimba lucrurile avem nevoie de mai multe ferestre deschise.

Dar, mai ales, avem nevoie de munca performanta. Cum o putem obtine? Un manager de succes, de la A"PhilipsA", a fost intrebat cum a procedat. A raspuns: A"Simplu! Am taiat toti arborii dupa care obisnuiau sa se ascunda cei ce nu voiau sa-si asume raspunderi. Acum fiecare stie ce are de facut si... raspunde!A"... La noi, lectia asta nu a fost inca invatata. Din aceasta cauza reusim cu greu sa punem cap la cap doua valori: capitalul, atat cat avem, si munca, atata cat am putea avea daca am pune in miscare toate motoarele.

Avem nevoie de restructurarea economiei: un proces cuprinzator de schimbari radicale. Numai restructurarile de personal nu vor satisface nevoia de reforme. E nevoie de o combinatie optima: restructurari in productie, plus noi servicii, care sa asigure locuri de munca pentru disponibilizati si sa schimbe standardul de viata in societatea romaneasca.

Manualul marxist de economie politica, pentru studentii de la ASE, din anii A'80, recunostea ca A"o tara este cu atat mai bogata cu cat are posibilitatea de a ocupa in sfera productiva (in sensul vechi al conceptului, de fabricare a bunurilor materiale - n.a.) o populatie mai putin numeroasa, in raport cu cea din sfera neproductivaA". Deciziile politice erau subordonate insa unei alte teze: aceea ca munca prestatoare de servicii n-ar produce venit national. Rand pe rand, comertul, turismul, unitatile de reparatii au fost decimate sub impulsul acestei ideologii. Romania, in ceea ce priveste ponderea populatiei active in servicii, s-a situat in coada Europei. Acum, lucrurile s-au schimbat. Dar nu cat ar fi fost posibil. Si, mai ales, nu cat ar fi nevoie.

Cine sa investeasca in servicii? Statului nu-i mai ajung banii. Solutia nu poate fi decat amplificarea investitiilor private. Iar rolul statului nu mai poate fi acela de a sustrage bani publici de la sanatate, invatamant, cultura pentru investitii in economie, ci de a asigura climatul necesar diversificarii afacerilor. Un climat atractiv, prin care intreprinzatorii privati sa fie A"impinsiA" sa investeasca. Inclusiv in servicii.

Mai e insa o problema. Grava. Romanii sunt platiti prost. Un salariu mediu nu depaseste 200 de euro. N-are nici un sens sa facem comparatii cu tarile dezvoltate. Salariile din Romania sunt mici si in comparatie cu vecinii nostri.

Ar fi dramatic sa intram in UE cu actualele venituri din munca. In plus, in societatea noastra si-a facut loc ideea ca salariile romanilor fiind atat de mici - si in consecinta neindestulatoare -, n-ar fi deloc rau daca ar incepe sa creasca substantial. Multi gandesc ca, la urma - urmei, o leafa mai buna ar fi un stimulent pentru o munca de mai buna calitate. Si inca un fapt: economia da semne de inviorare si asta o recunoaste chiar Comisia Europeana. Inclusiv intreprinderi din sectorul de stat au inceput, vrand-nevrand, sa se intoarca cu fata spre piata. N-ar fi timpul ca si salariile s-o ia in sus?

Din nefericire, nu inca. Mai avem de asteptat. Pentru o crestere generalizata a salariilor va fi nevoie de o innoire radicala si generalizata a comportamentului companiilor, investitorilor, comerciantilor si al salariatilor.

Sa urcam intai eficienta. Pe urma vor urca si salariile. De fapt, prima urgenta o constituie criteriile de performanta in acele domenii in care rezultatele sunt incerte. Mai exact, va fi nevoie, intai si intai, A"sa corectam slabiciunileA" in cateva domenii, intre care: pierderile intreprinderilor publice, arieratele, deficitul cvasi-fiscal in intreprinderile de stat, subventiile, profitabilitatea, productivitatea si eficienta. Sapte bariere in calea cresterii salariilor.

Adrian Vasilescu

Averea

Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă, Directorul Financiar al ONE United Properties, a participat la cea de-a treia ediție a Quarterly Report, din 6 martie, eveniment marca Ziare.com, alături de partenerul principal...
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Peste 80 din cei 186 de angajaţi ai combinatului de alumină Alum SA din Tulcea vor rămâne fără locuri de muncă, începând de luni, a anunţat, joi, 28 martie, subprefectul judeţului...