A doua armata a tarii a capitulat in frunte cu generalii

Pe fondul unor pierderi record si a unor datorii la companiile de furnizare a energiei electrice de circa 1,2 miliarde lei, societatile din calea ferata nu scapa de restructurare.

Exact in aceeasi perioada a anului trecut, sindicatele din calea ferata au declansat greva generala, singura revendicare la vremea respectiva fiind legata de cresterile salariale. La presiunea celor peste 60.000 de angajati (nici o societate de stat, sau sector economic, din Romania nu are un asemenea personal), intr-un an electoral in care motoarele economiei « duduiau », guvernului Tariceanu nu i-a fost greu sa cedeze.

A acceptat cresteri salariale cuprinse intre 18 si 29%, iar agitatia ceferistilor a fost curmata brusc.

La un an diferenta, iesirea, din nou, in strada a ceferistilor nu mai seamana deloc cu cea de anul trecut. Situatia s-a schimbat radical. Nu se mai pune in nici un fel problema unor noi cresteri salariale, ci pur si simplu aceea a pastrarii locurilor de munca.

Noul ministru al transporturilor, Radu Berceanu, este insa chitit sa reduca din cheltuielile societatilor din calea ferata si in superficiala lui analiza economica nu a gasit decat doua cai de rezolvare a problemei : ori se disponibilizeaza in jur de 12.000 de salariati, ori se taie din salarii.

Nici una nici alta dintre variante nu poate fi inghitita de catre liderii sindicali, chiar daca acestia recunosc ca situatia financiara a cailor ferate nu este deloc roza. Au scazut nu numai veniturile realizate din incasari, ci inclusiv subventia de la stat, care s-a redus de la peste un miliard de lei, anul trecut, la doar 680 milioane lei, pentru 2009.

Logica economica ne spune ca o companie nu are rost sa functioneze atata vreme cat cheltuielile sunt mai mari decat veniturile. In calculele pe care le face Ministerul Transporturilor, subventia de la stat are rolul de a compensa diferenta de venit tocmai pentru a se ajunge la un echilibru intre cele doua elemente de bilant. Niciodata, in ultimii 18 ani, nu s-a atins aceasta performanta. Si atunci, ce-i de facut ?

In acelasi registru al rationamentelor economice, am mai putea spune ca, daca activitatea unei companii se reduce semnificativ si veniturile scad implicit, din diferite motive (in cazul nostru criza economica este principalul motiv), conducerea respectivei companii trebuie sa ia masuri de reducere a cheltuielilor. Una dintre ele este si disponibilizarea. Se face acest lucru in mediul privat de cateva luni bune incoace si nimeni nu comenteaza.

Ei, dar la CFR e altceva, spun sindicalistii. Aici nu se pricepe toata lumea. Obisnuiti multa vreme cu un regim special, li se spunea a doua armata a tarii, lucratorii din caile ferate accepta cu greu un alt statut. Iata insa, realitatile prin care trecem ii vor obliga s-o faca.

Din discutiile cu sindicalistii am inteles ca, pe fond, ei ar fi dispusi sa accepte un anumit numar de disponibilzari, cu conditia ca persoanele respective sa primeasca salarii compensatorii. Acest lucru demonstreaza ca ministrul Berceanu ar avea dreptate. Pana la un punct insa.

Caile ferate sunt subventionate peste tot in lume, indeosebi transportul de calatori. Pentru ca este un serviciu public, transportul de calatori trebuie sa se realizeze intr-o siguranta maxima. In aceste conditii, a vorbi despre 12.000 de disponibilizati, pe baza unor calcule pur matematice de reducere a cheltuielilor este un mare risc tocmai in domeniul respectarii conditiilor de siguranta a calatorilor.

Pe asta mizeaza de altfel si sindicalistii. Asadar, se pot face disponibilizari, dar nu dupa ureche. Probabil, in jurul acestui capitol se vor purta si negocierile si tot aici se va ajunge si la compromisul necesar intre autoritati si sindicalisti.

Ce bine ar fi ca odata ajunsi in acest punct, problemele din calea ferata sa fie rezolvate. Din pacate, ele sunt mult mai grave si, cel putin pana acuma, nimeni nu a demonstrat ca ar detine solutia iesirii din impas. Am sentimentul ca nici ministrul Berceanu si nici sefii companiilor feroviare nu vad cum ar putea eficientiza calea ferata.

Adevarata problema a Cailor Ferate Romane sta in lipsa aproape totala a investitiilor. Materialul rulant si-a depasit demult limita de viata. Parcul de locomotive este de asemenea invechit, ca sa nu mai vorbim de cel de vagoane. Viteza comerciala pentru trenurile de marfa este cea mai scazuta din Europa, de circa 24 km pe ora, ceea ce face ca un tren de marfa sa parcurga distanta Bucuresti-Constanta in 12 ore.

In aceste conditii sa nu mire pe nimeni ca cei ce au de transportata marfa renunta la serviciile CFR si prefera transportul rutier. Pe de alta parte, costurile de transport pe cale ferata sunt de aproape cinci ori mai mari decat costurile din transportul rutier, desi ar trebui sa fie exact invers.

Paradoxal, Uniunea Europeana incurajeaza dezvoltare intrastructurii feroviare, in parametrii de eficienta maxima, in schimb, Romania nu. Si stiti de ce? Pentru ca, la noi, nimeni nu gandeste in perspectiva.

Tara noastra dispune in momentul de fata de circa 10.800 km de cale ferata, 1000 de statii (gari sau puncte de oprire), mai putin de o treime din aceasta retea fiind electrificata. In ultimii 18 ani nu a fost construit nici macar un kilometru nou de cale ferata, caci prioritatea ministrilor transporturilor a fost infrastructura rutiera.

Prioritate teoretica, caci, in fapt, si aceasta este la pamant. Din punct de vedere al lungimii, calea ferata din Romania s-ar situa pe pozitia a saptea in Europa. Dar, atentie, din punct de vedere al sigurantei traficului si a vitezei de deplasare, doar Albania este sub noi. Aici sunt adevaratele probleme ale cailor ferate romanesti.

Discutiile dintre reprezentantii Ministerului Transporturilor si liderii sindicali nu au, decat marginal, legatura cu aceste probleme. Nici nu este rolul sindicalistilor sa gaseasca solutii de managerizare eficienta a companiilor din calea ferata. Acest rol revine directorilor din subordinea domnului Berceanu, caci de aceea incaseaza salarii mai mari decat presedintele tarii.

Din pacate, si nu de acuma, directorii sunt numiti politic si nu dupa criterii de competente. In conditiile astea, a doua armata a tarii si-a semnat deja capitularea . La asa comandanti, asa ostasi.

 

Intra pe Biztube, primul video-portal de business din Romania, ce reuneste interviuri de marca cu greii din lumea afacerilor si stiri economice de ultima ora.