Negocierile dintre Partidul Democrat Liberal si Partidul Social Democrat, pentru formarea noului guvern, au adus, in premiera, baronii locali in pozitia de primadona.
Romania nu a avut niciodata in istoria
ei titluri nobiliare. Boierii nostri nu s-au autointitulat nici conti, nici
duci sau marchizi, cu atat mai putin baroni sau baroneti, chiar daca si la
inceputul secolului XXI, tara noastra nu a depasit din multe puncte de vedere
epoca feudalismului tarziu. Capitalismul de pe Dambovita ramane o exceptie in aceasta
parte a Europei, unde soarele rasare inca de la Bucuresti.
Si totusi, de vreo cativa ani incoace un titlu nobiliar a
intrat in uzul vorbirii, chiar daca cei ce-l poarta nu au absolut nici o
legatura cu acceptiunea lui initiala. Vorbim despre baronii locali si despre
vasalii lor cu cea mai mare naturalete, caci prezenta lor in viata publica este
deja de mare notorietate. Se impune, totusi, o mica precizare.
Guvernarea
Tariceanu nu a produs acelasi numar de titluri nobiliare, cum a facut-o
guvernarea Nastase, liberalii baroni si baroneti avand astfel o notorietate
ceva mai mica. Vorbim de un Fenechiu, la Iasi, de un Rusanu la Hunedoara sau de
un Hasoti la Constanta, a caror ascensiune a fost insa brusc intrerupta de
trecerea in opozitie.
Scuze, era sa-l uit tocmai pe Morega de la Gorj, singurul
liberal declarat baron, de talia unui celebru concetatean de-al sau, respectiv
marele Mischie. Au aparut in " lumea nobiliara " si cativa baroni ai
Partidului Democrat, dar si in acest caz iesirea PD de la guvernare i-a cam
lasat fara obiectul muncii, motiv pentru care se impune de urgenta o
reconsiderare a pozitiilor in noul context politic.
Adevarata pepiniera a baronilor locali se afla de departe
la Partidul Social Democrat, acolo unde nume ca Oprisan, Mazare, Vanghelie,
Marza sau Nicusor Constantinescu si-au castigat definitiv acest titlu. La
curtea lor, vasalii nu misca in front, caci ei fac si desfac tot ce tine de
bunastarea acestora. A
fost o perioada in care asupra baronilor locali s-au abatut nori negri.
Suveranul
de la Cotroceni a incercat din rasputeri sa le restranga aria de influenta, i-a
marginalizat, a pus procuratura pe urmele lor, dar mari realizari nu a avut.
Votul poporului i-a adus din nou acolo unde le era locul si acelasi vot le-a
conferit baronilor aura de invincibili. Suveranul s-a mahnit pentru moment, dar
promite sa le-o coaca in continuare, nu prin restrangerea drepturilor, ci mai
curand prin nasterea unor noi baroni in partidul ce l-a dus in Dealul
Cotrocenilor. Asa se face ca a venit din nou vremea baronilor . Si acest lucru
este atat de vizibil acum, cu formarea noului guvern, incat nu ne ramane decat
sa dam Cezarului ce-i al Cezarului.
Nume grele, ca Nastase, Blaga, Hrebenciuc, Iliescu sau
Mitrea au trecut in randul doi, avand mai mult un rol decorativ in impunerea
ministrilor noului guvern. In
schimb, cuvantul baronilor a fost decisiv. Mircea Geoana, care si-a sprijinit
ascensiunea in partid exclusiv pe spinarea baronilor nu a avut de ales. "Ori
faci cum spunem noi, ori te desfiintam", a fost avertismentul celor pentru care
timpul nu a mai avut rabdare. Gubernia din care vin ei a devenit deja prea mica
pentru visul lor de marire. Ca o paranteza, sa amintim ca si in randul
liberalilor baronii s-au revoltat pentru trecerea partidului in opozitie, semn
ca " ciolanul " e inca mare.
Paradoxal, vrerea baronilor care si-au impus oamenii in
ministere nu este una impotriva curentului. La modul teoretic, reforma
administrativa si recomandarile Uniunii Europene incurajeaza descentralizarea
si o putere mai mare a autoritatilor locale. Or, baronii tocmai asta vor. Banii
sa nu mai fie dirijati si administrati exclusiv de la Palatul Victoria, ci de
catre comunitatile locale si de baronii care cunosc mai bine prioritatile
supusilor.
Asa se intampla in toate tarile civilizate si asa ar trebui sa fie
si la noi.Primul succes al baronilor il regasim deja in proiectul programului
de guvernare, unde " descentralizarea financiara " este pe cale de a
deveni litera de lege. Democrat-liberalii
si social-democratii isi propun modificarea Legii finantelor publice locale,
astfel incat sa se asigure atat finantarea cheltuielilor de functionare pentru
serviciile publice din responsabilitatea autoritatilor locale, dar si
finantarea cheltuielilor de dezvoltare, inclusiv a celor aferente programelor
sau proiectelor de investitii la nivel local, zonal, judetean si regional.
In
consecinta, in legile anuale ale bugetului de stat vor fi incluse anexe
distincte care sa contina estimarile sumelor ce trebuie alocate bugetelor
locale pentru urmatorii patru ani, astfel incat autoritatile locale sa poata
promova proiecte si programe multianuale si sa aiba garantia implementarii lor.
In fond, bataia cea mare a baronilor vizeaza fondurile
europene, care se adreseaza cu prioritate dezvoltarii regionale. Si daca faci
ceva pentru oameni, acestia te vor vota ori de cate ori va fi nevoie. Din
nefericire pentru baronii locali, indiferent din care tabara fac parte,
fondurile europene nu vor fi o vaca de muls, precum cele provenite de la
guvern. Sigur, daca tinem seama de inventivitatea baronilor suntem convinsi ca
vor sti de unde sa ia banii pentru satisfacerea propriilor pohte.
Nu am crezut nici o secunda ca lupta baronilor pentru
a-si impune oamenii la putere este un semn al responsabilitatii lor fata de
comunitatea locala din care provin. Dimpotriva, capatuirea si consolidarea
pozitiei lor este obiectivul numaru unu.
Daca vom avea un guvern de diletanti, asa cum se arata in
prezent, vom avea in schimb baroni mai puternici ca niciodata. De acest lucru
va trebui sa tinem seama multa vreme de aici inainte, caci feudalismul romanesc
este in plina ascensiune.
Comentariu de Alexandru Moldovan.