Bechtel si-a luat vacanta pentru a santaja noul guvern

Daca e criza e si circ. Prinsi cu negocierile pentru formarea unei noi coalitii care sa guverneze tara pentru urmatorii patru ani, partidele politice si chiar opinia publica din Romania au ignorat cu desavarsire scurta repriza de pumni, dintre Bechtel si Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR).

Ciudat lucru, Bechtel s-a trezit sa ridice capul, tocmai cand partidul ce-i oferise pe tava pleasca celei mai mari lucrari de infrastructura rutiera din Europa vremurilor noastre, ar urma sa vina din nou la putere. Si, atentie, partidul respectiv isi aroga cu insistenta Ministerul Transporturilor, in fruntea caruia ar vrea sa-l puna pe omul priceput la toate, mai putin la autostrazi, respectiv pe Dan Nica.

Am zice ca ceva se leaga si ca avertismentul Bechtel e unul bazat pe argumente economice, care nu au nici o legatura cu ce se intampla pe scena politica. Intre timp si-a dat in petic, pentru a doua oara in ultimii patru ani, si Teodor Stolojan, care a renuntat la mandatul de prim ministru incredintat de presedintele Romaniei, un alt motiv care ne distrage atentia de la ceea ce se intampla la Autostrada Transilvania.

Veti spune ca, pe frontul dezbaterilor politice pentru formarea noului cabinet, chestia cu autostrada e chiar una minora. Ei, parerea mea este ca nu este nici pe departe asa.

Indiferent de partidul sau partidele ce vor guverna tara in viitorii ani, cu totii suntem de parere ca investitiile in infrastructura sunt printre putinele variante de a depasi criza economica in conditii suportabile. Or, Autostrada Transilvania este singura investitie majora in infrastructura rutiera, aflata in plina desfasurare si in care, cel putin pana in momentul de fata, s-a pompat peste o jumatate de miliard de euro.

Astia sunt bani dati direct de la buget si nu din imprumuturi sau alte aranjamente cu organisme financiare internationale. Mai mult, daca lucrarile s-ar fi incadrat in grafic, viitoarea autostrada si-ar fi facut simtite efectele benefice asupra economiei imediat, lucru de care avem nevoie ca de aer. Si totusi, undeva a aparut blocajul. Intrebarea este cine il provoaca?

Constructia Autostrazii Transilvania a pornit cu stangul inca de la incredintarea directa a lucrarii, de catre guvernul Nastase, companiei americane Bechtel. Nicaieri in lume nu s-a mai vazut asa ceva.

Nu existau studii de fezabilitate si de prefezabilitate, nu exista studiul tehnic, motiv pentru care tot ceea ce au cerut americanii a devenit litera de lege. Nu mai are rost sa discutam despre contextul in care a fost semnat celebrul contract si despre clauzele ce ne-au fost bagate pe gat de avocatii de la Londra ai Bechtel.

Cert este ca o asemenea enormitate ne va tine in genunchi multa vreme de aici incolo, chiar dupa terminarea lucrarilor.

In Croatia, de unde au venit la noi, americanii de la Bechtel au construit o autostrada la costuri de 5-6 milioane dolari/kilometru, in conditii de teren asemanatoare cu cel din Romania. Nu inseamna ca de acolo nu au plecat cu coada intre picioare.

Pentru Autostrada Transilvania s-a vehiculat un pret de 2,2 miliarde euro, total nerealist si lipsit de orice baza economica. Ulterior s-a ajuns la patru miliarde, apoi la 5,6, kilometrul de autostrada construit de Bechtel batand toate recordurile. Nici nu-i de mirare, caci aceasta mare companie americana este vehement contestata si la ea acasa.

Sa revenim insa la recentele amenintari ale Bechtel si la pozitia CNADNR. Bechtel a beneficiat de un tratament special in guvernarea Tariceanu, cand la conducerea companiei de drumuri a fost numita pupila acestuia, un pusti aflat in slujba americanilor trup si suflet.

Din 2004, cand a fost semnat contractul, si pana in 2007, Bechtel a incasat direct de la statul roman mai putin de 100 milioane euro. Atata a luat, atata a facut. In ultima perioada insa, omul lui Tariceanu a directionat spre Bechtel majoritatea banilor primiti de la guvern pentru infrastructura, in detrimentul altor lucrari.

Asta nu inseamna ca Bechtel si-a schimbat naravul. Daca in America ar fi construit in ritmul in care construieste in Romania, pierdea de mult contractul.

La noi e beton insa. In tara lui Papura Voda, Bechtel e in lumea lui si nimeni nu-i poate zdruncina pozitia, chiar daca cei de la CNADNR " bateau saua sa priceapa iapa " despre o posibila incredintare a lucrarii altei companii.

Nici vorba de asa ceva, decat cu asumarea unor plati daune catre Bechtel cat toata valoarea autostrazii. Si unii si altii stiu asta. Bechtel, prin vocea directorului de proiect, zice ca mai are de recuperat de la CNADNR 27 milioane euro si nu poate continua lucrarile in ritm sustinut pentru ca nu ar avea deschis front de lucru.

O minciuna sfruntata, chiar daca trebuie sa recunoastem ca exista probleme cu exproprierile pe anumite portiuni ale autostrazii. Unsi cu toate alifiile, americanii vor sa deschida insa noile fronturi de lucru tocmai acolo unde sunt aceste probleme, asa ca sa arate ca vina apartine CNADNR.

La randul ei, compania noastra plateste greselile facute inainte si este intr-o pozitie ingrata inclusiv din lipsa fondurilor pentru finantare. Incercuit abil de americani, guvernul nu are altceva de facut decat sa suporte orice vine dinspre Bechtel, caci odata intrat in hora nu mai poate iesi.

Si pentru ca un cozonac ca cel din Romania nu mai prind americanii degraba, nici macar in Irak, interesul lor nu este de a abandona lucrarea, ci de a o lungi cat se poate demult.

Au toate armele de partea lor, iar daca la guvernare vine partidul care i-a incredintat lucrarea cu atat mai indicat e sa le foloseasca din vreme.

E la moda sa ameninti cu concedieri, dupa modelul industriei auto, sau industriei chimice, caci guvernul tocmai asta vrea sa evite. Asadar, focul de paie aprins de Bechtel, nu este altceva decat o atentionare asupra modului in care vor fi directionate viitoarele fonduri pentru infrastructura. Se pot spune multe despre contractul Autostrazii Transilvania, de la costuri si pana la calitatea lucrarilor sau timpii de executie.

Ceea ce trebuie sa fie insa un semnal de alarma este tocmai superficialitatea cu care statul roman a intrat intr-o asemenea afacere, pe banii contribuabilului.

Este cu atat mai important acum, cand din nou ne grabim sa vorbim despre investitii masive in infrastructura, ca solutie de depasire a crizei economice. Daca vom semna contracte cum este cel cu Bechtel atunci sa ne fie clar ca vom avea o criza pe care o vor resimti-o si generatiile viitoare. Cat despre autostrazi…le suspendam.

Analiza de Alexandru Moldovan