Cand recesiunea trece prin stomac

O analiza obiectiva pe care o salut, cu toate ca lucrez in sector

O analiza obiectiva pe care o salut, cu toate ca lucrez in sectorul bugetar. Cunosc foarte bine cum a crescut numarul de angajati si cum ne calcam pe picioare in situatie in care din 4 doar unul lucreaza efectiv. Problema este ca restructurarea pe care vor s-o faca guvernantii ar trebui sa duca la eficientizarea aparatului birocratic si nu la o simpla curatenie a lui. Mai mult decat atata, ganditi-va ca o parte semnificativa a bugetarilor este prinsa in administratiile locale, unde disponibilizarile sau cum vreti sa le ziceti nu sunt la mana guvernului, ci a primarilor. Pot sa dau si exemple concrete vizavi de curatenia pe care acestia o fac, in sensul ca se dau afara cei fara pile si se angajeaza altii, cu legaturi la stabi. Salariile angajatilor sunt iarasi o problema, caci si aici diferentele sunt semnificative. Bugetul primariilor nu-l face guvernul Boc, ci alesii locali. La cat de priceputi sunt ei si mai ales la cat de interesati sunt, nici ca imi fac sperante ca lucrurile vor avea o intorsatura favorabila.

Ungurii ne-au luat-o inainte. Somajul a depasit deja la ei 9%, ci

Ungurii ne-au luat-o inainte. Somajul a depasit deja la ei 9%, cifra pe care speram sa o impingem pana la toamna. Altceva este interesant insa in Ungaria. Numarul angajatilor este cu doar un milion mai mare decat numarul pensionarilor, ceea ce pune deja o presiune imensa pe fondul de pensii. Daca ne uitam mai atent insa, la o populatie de circa 10 milioane de locuitori, undurii au 4 milioane de angajati. Prin comparatie, Romania, la o populatie de aproape 22 milioane locuitori (dublu deci) are 4,7 milioane de angajati, din care o treime in sectorul neproductiv, adica functionari. Asta spuen tot despre ridicolul in care traim. Sa ne mai mire ca Banca Mondiala ne recomanda ca peste cativa ani varsta de pensionare trebuie sa ajunga la 70 de ani? Bugetarii, favorizati acuma, vor fi cei care vor plange primii atunci.Sa ne fie de invatatura. Halal conducere avem.

Sidicatele protesteaza nu pentru ca nu stiu care este situatia, c

Sidicatele protesteaza nu pentru ca nu stiu care este situatia, ci pentru a avea o alta forta de negociere si a putea obtine un minim de avantaje. Eu nu cred ca cineva isi imagineaza ca va primi o crestere a salariilor,. Ideea este sa se asigure ca se pastreaza (cat mai mult din) ce au. Este vechea tehnica "cere mult ca sa p[imesti putin".

Marile sindicate ameninta cu greva inca din toamna anului trecut.

Marile sindicate ameninta cu greva inca din toamna anului trecut. Acuma tin coada sus fara sa priveasca deloc la ce se intampla in jurul lor, de parca ar trai in alta lume. Aveti dreptate, domnule Moldovan, in sectorul privat lume tace si face, desi de aici pleaca cei mai multi someri. Astia nu fac greva pentru ca vad si ei ca patronii nu au de unde-i plati in plus si se impaca inclusiv cu ideea ca veniturile le-ar putea scadea. Important pentru ei este sa-si mentina locul de munca in aceasta perioada dificila. Tupeul functionarilor, sau a celor ce lucreaza la stat este inimaginabil. In fond, daca nu le convin salariile sa sa duca in alta parte, sa vada cum e sa-ti castigi banii din sudoare. Nu am nimic cu ei, cu bugetarii, caci si de ei e nevoie. Dar atunci cand depasesc orice inchipuire la capitolul obraznicie e cazul sa luam pozitie. De zeci de ani astept ziua in care sa ma duc la o institutie a statului si functionarul de acolo sa ma trateze ca pe un contribuabil ce sunt, cu respect si politete. Ai nostri sunt insa mai acri decat prunele verzi, de parca am recurge la serviciile lor din postura de subordonati. Si mai grav este ca multi dintre cei ce lucreaza cu publicul au, saracii de ei, spor de stres si ce mai miri ce alte sporuri, de parca ar lucra cu substante periculoase. Salariile mai mari pe care le cer si respectarea tuturor sporurilor nu ii face in nici un caz mai buni specialisti sau mai eficienti in munca. Asa au fost invatati , ca totul li se cuvine.

Recunosc. Sunt adeptul grevei. A grevei fiscale. E interesant ca

Recunosc. Sunt adeptul grevei. A grevei fiscale.
E interesant ca in toata nebunia asta a contrelor intre reprezentantii puterii pe de o parte si sindicate, medici, profesori si alte organizatii pe de alta, in care batalia se poarta pentru banii de la buget, nu am auzit o voce foarte hotarata a reprezentantilor mediului de afaceri, de genul: a??HO !! fratilor!!! Pentru ce va scoateti ochii si sabiile unii la altii?! Greva?! Ce greva?! Pe banii cui?! Ca banii aia de ziceti fiecare ca vi se cuvin sunt din taxele si impozitele pe care le platim NOI.a??
Mie, ca patron sa zicem, nu-mi pica deloc bine sa bag bani intr-un buzunar din care nu se intoarce niciodata nimic (sau prea putin) catre mine, cetatean, prin servicii sau asistenta. De buna calitate. Sau cand, pentru a mari salariile angajatilor mei, trebuie sa mai cotizez inca atata catre acelasi buzunar mare al statului.
Pe mine, ca angajat in sistemul privat, ma nemultumeste total ca trebuie sa platesc tot felul de contributii la stat, pentru sanatate, pentru somaj si pentru alte fonduri speciale, iar cand merg la doctor pentru niste chestii banale, sa fiu pus in situatia de a plati in plus. Si mai tare ma irita ca unii angajatii la stat cu aceeasi pregatire ca si mine si cu mult mai putina responsabilitate au salarii duble. Inca nu am patruns misterul, devenit clasic, al femeii de serviciu, ca meserie: de ce castiga mai bine femeia de serviciu dintr-o institutie publica centrala decat cea de la crescatoria de palmipede din Pielesti?!
Ca parinte, ma doare ca n-au profesorii copiilor mei resurse suficiente pentru un trai asa cum si l-ar dori orice om si din cauza asta rasolesc procesul de invatamant (poate ca eu, somer, n-am nici cu ce-l trimite la scoala), dar a continua sa ceara pe un ton atat de ridicat o chestie total impotriva economiei mi se pare deja nesimtire (pai ce patron creste salariile daca nu i-a crescut si productivitatea, adica incasarile?)
Bineinteles ca se vorbeste peste tot de partenerii sociali, unde chipurile ar intra si patronatele, dar se pare ca acesti parteneri sociali isi duc traiul intr-un triunghi amoros in care sotul munceste din greu de dimineata pana seara si aduce acasa banul, iar a??doamnaa?? ii toaca pe toti cu amantul.
Pana cand? Pana se satura si le trage cate un sut in fund si lui si ei, isi lichideaza toate afacerile si pleaca pe o insula in Pacific.

Domnilor, nu cadeti in capcana guvernantilor de a imparti salaria

Domnilor, nu cadeti in capcana guvernantilor de a imparti salariatii in privati si de stat. Sunt intr-adevar cazuri nenumarate in care mai multi oameni fac aceeasi munca dar foarte multi bani ai contribuabililor se duc de fapt la privat! Cine fac/repara sosele de 20 de ani, tiparesc materiale de campanie, vand consumabile, birotica etc. catre functionari? Societatile private care pot fi admirate pentru multe lucruri mai putin pentru corectitudine.
Hai sa fim fair, problema noastra nu este ca suntem angajati privati sau de stat, problema noastra este ca am luat ce este mai rau de la greci si turci: ascunderea adevarului, minciuna, lenea si nepotismul.

Impartasesc ideea lui Geo, in sensul ca nu trebuie sa acuzam, in

Impartasesc ideea lui Geo, in sensul ca nu trebuie sa acuzam, in masa, intregul sistem functionaresc de stat. Nu pot insa sa nu remarc, ca orice om de bun simt, ca acesta este "supraponderal" si ineficient. Functionarii sunt "un rau necesar" oriunde in lume. Dar de aici si pana la modul in care se prezinta el in Romania este cale destul de lunga. Reforma in administratie este o necesitate inca din anii 1990 si consider ca acuma i-a venit in sfarsit vremea.