Cine cu cine se incaiera?

Chiar daca in aparenta nu exista nici o asemanare intre cele doua categorii de angajati din Romania, in realitate suferinta unora urma sa afecteze, mai devreme sau mai tarziu, asa zisa bunastare a altora.

Cu totii am fost de acord ca prin taxele si impozitele pe care le plateste la stat, mediul privat duce in spate marea povara a aparatului administrativ si ca, macar din solidaritate, acesta din urma trebuia urgent restructurat si eficientizat.

Nu s-a intammplat acest lucru, motiv pentru care, din nou, am atras atentia ca exista riscul unei puternice dezbinari in societatea romaneasca si implicit anatemizarea a tot ceea ce se numeste personal bugetar.

Spre marea mea surprindere, lipsa de actiune a guvernului pe tot parcursul anului trecut nu a dus la o accentuare a “luptei de clasa” si la acutizarea disputelor dintre sectorul de stat si cel bugetar, ci la o dezbinare tot mai vizibila a acestuia din urma.

In randul salariatilor din sectorul privat, sau din economia reala, nu s-au produs mutatii semnificative in ultima perioada, cresterea economica pe care o anticipau guvernantii nu a avut loc si, in consecinta, sectorului bugetar se cheama ca i-a sunat ceasul.

Nu mai are rost sa revenim la masurile  disperate ce urmeaza a fi aplicate de guvern, pentru a inchide gaura neagra in care a fost atras, ci la consecintele acestor masuri tocmai asupra celor spre care se indreapta.

Ca o paranteza, merita precizat ca atentia guvernului s-a concentrat exclusiv asupra reducerii cheltuielilor,cu accent pe scaderea salariilor si pensiilor, in timp ce mediul privat a fost uitat in totalitate, caci dinspre acesta nu vine deocamdata nici o amenintare serioasa.

De data asta, guvernul Boc s-a aratat extrem de dibaci cu angajatii din sectorul de stat si a lovit exact acolo unde stia ca nu o sa intampine o reactie care sa-i poata taia avantul: profesori, functionari publici, cadre sanitare si, evident, pensionari.

Marile confederatii sindicale din Romania au fost prinse pe picior gresit, caci, o parte din membri lor faceau parte din categoriile sacrificate, iar alta parte din categoria celor de care guvernul nu s-a atins inca. Asa se explica si esecul grevei generale anuntate cu mare pompa, precum si apatia grevistilor fata de propriile lor revendicari.

Paradoxul la care asistam are insa si explicatii. Chiar daca masurile luate de guvernul Boc sunt cele mai dure masuri de austeritate luate de vreun guvern roman in ultimii 20 de ani, reactia celor afectati este invers proportionala cu efectele lor.

Cum s-a ajuns aici? Guvernul Boc a inventat o “smecherie” de ultim moment si a deplasat conflictul despre care vorbeam mai sus, dintre mediul privat si cel bugetar, exclusiv catre cel din urma.

Pana de curand, atunci cand se vorbea de sectorul bugetar nu se facea distinctie intre angajatii din aparatul administrativ propriu-zis si cei din companiile sau regiile autonome la care statul este actionar majoritar.

Iata ca, inainte de declansarea grevei generale, guvernul Boc a facut, pentru prima data, aceasta distinctie, dintr-un calcul cat se poate de meschin. Una este sa faca greva profesorii si alta este sa faca greva ceferistii, angajatii in sectorul energetic sau cei din minerit.

In consecinta, daca in prima faza s-a spus ca toate aceste categorii de salariati vor fi taxate cu o reducere a salariului de 25%, ulterior, inclusiv prin legile pentru care isi asuma raspunderea in Parlament, guvernul a dat-o intoarsa.

Pentru salariatii din companiile la care statul este majoritar se vor gasi alte solutii de reducere a cheltuielilor, in nici un caz insa acuma.

Brusc, la aceasta decizie a guvernului, ceferistii au intors placa renuntand la orice greva de solidaritate, energeticienii si-au bagat capul in nisip, singurii care si-au mai tinut promisiunea, doar pe jumatate, fiind sindicalistii de la Metrou. In rest, fiecare cu durerea lui.

Lucrurile nu se vor opri insa aici, caci, mai devreme sau mai tarziu, guvernul va trebui sa faca curatenie si in companiile si regiile pe care le pastoreste, caci multe dintre ele consuma deja resurse semnificative de la buget in fiecare an.

Ce sa va intampla atunci? Va fi initiata o alta dezbinare, intre salariatii din companiile cu profit si cei de la companiile cu pierderi. Foarte posibil, caci, de pilda, salariatii de la Romgaz si Transgaz refuza categoric sa fie comparati cu cei de la Termoelectrica, ca sa nu mai spunem cu cei de la CFR.

Cata vreme nu se atinge de ei, la unison, guvernul mai castiga o perioada de liniste, in care si-ar putea incheia conturile cu aparatul administrativ.

Si tot asa, altii urmeaza sa intre in malaxsor, pana cand de solidaritatea sindicala se alege praful. Iata ca, guvernul Boc nu este chiar atat de naiv precum pare.

N-o fi stiind el sa scoata tara din criza, sa sprijine mediul economic sau sa eficientizeze aparatul bugetar, in schimb a invatat foarte bine tactica antica: dezbina si stapaneste.