Reducerea dobanzii de politica monetara si reducerea rezervelor minime obligatorii atat la valuta cat si la lei, operate saptamana trecuta de Banca Nationala a Romaniei dau drumul in piata la doua miliarde de euro. Procesul de relansare a creditarii are, teoretic, premisele asigurate. Practic, obstacolele sunt inca multe.
Dupa doua iesiri consecutive la rampa, intr-un interval de numai doua zile, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, ne-a mai lasat o cugetare memorabila : « cand se vor intoarce din vacanta, romanii vor gasi dobanzile ajustate ».
Acuma, este adevarat, domnul guvernator nu a precizat care dobanzi, la credite, la depozite sau si una si alta ? Nici nu mai conteaza atata vreme cat “pohta ce-a pohtit-o” presedintele Basescu si premierul Boc, de a vedea dobanzi mai mici la bancile comerciale este pe punctul de a fi satisfacuta de marinimia guvernatorului.
Ca o paranteza, nu stim cati romani vor pleca in vacanta ca sa aiba de unde se intoarce pentru a descoperi noile dobanzi, dar cu siguranta ca o ajustare a lor era necesara. Evident, vorbim despre o reducere a dobanzilor si in nici un caz de o crestere a lor, motiv pentru care unii romani s-ar putea declara multumiti, altii nemultumiti.
Daca stim sigur ca din cea de-a doua categorie fac parte romanii cu economii si care in contextul unor dobanzi mai mici la depozite ar fi tentati sa caute alte instrumente de economisire mai avantajoase, din prima categorie nu prea stim cine ar urma sa faca parte.
Eu am serioase rezerve vizavi de dorinta bancilor comerciale de a relua creditarea catre populatie, indiferent cati bani le-ar lasa la dispozitie Banca Nationala. De altfel, nu de putine ori ni s-a comunicat din partea reprezentantilor BNR ca un dezmat al creditarii cum a fost cel din anii trecuti nu va mai avea loc in Romania in urmatorii patru-cinci ani.
Si atunci cine va beneficia de credite cu dobanda redusa? Industria, agricultura, intreprinderile mici si mijlocii, serviciile ? Bineinteles ca nu. Beneficiarul direct al creditarii ar urma sa fie statul roman, care in aceasta perioada de criza si-a asumat rolul investitorului de forta.
Domeniile alese deja fac parte din asa zisul program anticriza, si se refera la relansarea constructiei de locuinte (Programul Prima casa), respectiv la dezvoltarea infrastructurii. Decat deloc, bine si asa, am zice noi. Oare bancile comerciale gandesc insa la fel ?
Presedintele Bancii Central Europene, Jean-Claude Trichet declara zilele trecute ca bancile comerciale (europene) trebuie sa transfere lichiditatile puse la dispozitie de banca centrala in economia reala, spunand ca « am facut multe pentru bancile comerciale, in ideea ca vor finanta economia reala ».
Asta inseamna ca reticenta bancilor fata de creditarea economiei nu este un fenomen specific Romaniei, dimpotriva ea se manifesta si in tarile dezvoltate ale Europei.
Asadar, daca acolo, unde economia sta pe alte fundamente decat la noi, relansarea creditarii este inca o problema, de ce ar porni ea in Romania ? Si mai ales la dobanzi reduse, cum vor autoritatile de la Bucuresti.
Probabil ca de aceasta dilema s-au lovit guvernantii in toata aceasta perioada de stagnare a procesului de creditare. Si atunci, de la amenintari mai mult sau mai putin voalate au trecut la decizii care sa incurajeze bancile comerciale in a-si deschide punga imprumutului.
Reducerea dobanzii de politica monetara de la 9,5% la 9%, reducerea rezervelor minime obligatorii in valuta cu cinci puncte procentuale si a celor in lei cu trei puncte procentuale sunt printre putinele solutii aflate la indemana statului de a convinge bancile comerciale sa reia creditare.
Si daca aceste masuri nu sunt suficiente ? Daca banii lasati la dispozitia bancilor, este vorba de circa doua miliarde de euro, nu se vor duce in economie, asa cum vor guvernantii, ci catre bancile mama, cum s-a intamplat pana acuma ?
Intr-o asemenea varianta se cheama, mai pe sleau, ca ne-am dat foc la valiza.
Sa alegem insa varianta optimista. In programul « Prima Casa » s-au inscris un numar suficient de banci comerciale, semn ca am fi pe drumul cel bun.
La proiectele din infrastructura iarasi am putea asista la o participare din partea bancilor comerciale, caci si in primul si in al doilea caz numitorul comun se numeste garantia statului. Cu alte cuvinte, cand statul isi asigura riscul de a garanta imprumuturile, bancile comerciale trebuie sa fie nebune sa n-o faca.
« E greu sa convingi bancile comerciale, dupa socurile prin care au trecut, sa finanteze investitii (private - n.r.). Nici o banca comerciala n-o sa arunce acum cu bani, dupa ce s-au dat cu capul de prag. Atunci investitia publica, mai ales in infrastructura, este una dintre solutii. Aici nu vorbim daca ajutam sau nu Guvernul. Politizarea este excesiva », a recunoscut guvernatorul Mugur Isarescu. Ei, aici chiar putem avea o problema.
Convinsi ca bancile comerciale nu se vor arunca la creditarea sectorului privat, ci a celui de stat, ajungem la concluzia ca banii (cele doua miliarde de euro) vor fi directionati politic. Nu piata indica locurile unde trebuie plasati banii, ci statul.
Daca am avea incredere in acest stat, nu ar fi o mare problema, dincolo de disputa legata de ideologii. Din experienta de pana acuma insa, statul s-a dovedit un administrator catastrofal. Cand mai si garanteaza investitii, lucrurile se complica.
Autostrazile din Romania, ce urmeaza a fi finantate, au costuri de doua-trei ori mai ridicate decat oriunde in lume.
Locuintele din Romania continua si ele sa se mentina la preturi ridicate, in ciuda reducerii considerabile a cererii. Se pare ca statul roman tine cu dintii ca activele respective sa se mentina la niveluri cat mai ridicate, caci cei care au finantat si finanteaza clasa politica nu pot concepe sa piarda la nesfarsit.
Am mai spus-o, Programul « Prima Casa » are intre obiective si mentinerea pretului la activele existente. Acelasi lucru se va intampla si la investitiile in infrastructura, caci beneficiarii finantarii sunt tot clientii clasei politice.
In aceste conditii nu ne poate fi indiferent ce face statul cu banii bancilor comerciale, pentru care va plati cu varf si indesat peste cativa ani. Or, daca obiectivul de reluare a cresterii economice, prin relansarea creditarii, nu porneste de la baze sanatoase nu are cum sa ajunga la finalitatea dorita. Concluzia este ca trebuie sa fim cu ochii-n patru, caci de data asta am ajuns la fundul sacului.
