De foame vom pieri?!

Luni, 05 Mai 2008, ora 16:47
3612 citiri
De foame vom pieri?!

Sute de milioane de oameni de pe toate continentele lumii sunt amenintate cu foametea. Pe fondul unei crize mondiale tot mai accentuate a alimentelor, preturile cerealelor la marile burse ale lumii au explodat in ultima perioada, iar prognozele privind o crestere substantiala a nivelurilor de productie in agricultura sunt dintre cele mai pesimiste. Oare pamantul nu-si mai poate hrani populatia?

Criza creditelor

ipotecare din Statele Unite a fost domolita, deocamdata, de interventia

autoritatilor monetare din Statele Unite, Europa si chiar Japonia. Corb

la corb nu-si scoate ochii, spune o veche zicala, iar sistemul bancar trebuie

foarte bine protejat, pentru ca orice gaura neagra aici induce cutremure la

toate nivelurile societatilor dezvoltate. Bogatii nu

pot sa nu sara in apararea castei lor, indiferent cat ar plati pentru aceste

interventii celelalte paturi sociale?

Pe acest fond al amenintarii cu o posibila criza

economica mondiala, dupa unii ne-am putea confrunta cu cea mai mare criza

economica dupa cea din anii 1929-1933, Organizatia Natiunilor Unite trage un semnal

de alarma vizavi de o alta criza mondiala, cea a alimentelor, care ameninta cu

infometarea peste 100 de milioane de oameni de pe fiecare continent. Si e doar

inceputul.

In marinimia lor, Statele Unite au raspuns semnalului de

alarma lansat de ONU si au donat aproape 800 de milioane de dolari, pentru

ajutorarea tarilor sarace si, daca situatia persista, poate mai aduna ceva bani

la pomana. Prin comparatie, cu numai cateva saptamani inainte, acelasi guvern

de la Washington arunca pe piata bancara nu milioane de dolari, ci cateva zeci

de miliarde de dolari, asa ca sa salveze sistemul bancar. Europenii au procedat

identic. Dar de ce sa ne miram ? Ce are a face foamea catorva sute de

milioane de oameni din India, Africa sau America Latina cu lumea buna a

finantelor mondiale ?

Oamenii mor de foame de cand exista viata pe pamant.

Sigur, e rusinos ca in secolul XXI acest fenomen sa devina unul planetar, dar in

lipsa razboaielor mondiale, populatia trebuie triata intr-un fel, nu-i asa?

Scuzat imi fie cinismul, dar la cum actioneaza liderii tarilor bogate la criza

mondiala a alimentelor, singura cuncluzie este cea de mai sus. Problema este

ca, poate pentru prima data in istoria omenirii, aceasta criza se apropie tot

mai mult si de statele bogate. Organizatia Natiunilor Unite incearca sa explice

aceasta tendinta, dar cine mai ia in seama ONU, in ziua de azi ?

Solutiile de improvizatie luate de catre tarile bogate

pentru sprijinirea celor sarace nu sunt decat o simpla invitatie la pomana. " Platim

pretul a douazeci de ani de greseli”, a recunoscut Olivier de Schutter, noul

raportor special al ONU privind dreptul la alimentatie. Sau chiar mai multi,

spunem noi si tragic este ca persistam in greseli sau in indiferenta. Fata de

acum 20 de ani, situatia agriculturii mondiale este cu totul alta si, daca nu

se tine seama de acest lucru, efectele crizei vor fi mult mai dure in viitorul

apropiat.

„E lung pamantul, ba e lat/Si ca sageata de bogat”,

spunea poetul in urma cu peste 100 de ani. De lung a ramas la fel de lung si

acuma, dar de bogat, ba. Suprafata agricola mondiala este cea care este. De ea

nu se poate trage in nici un caz in sus, in schimb in jos da. Dezvoltarea economica,

pe de o parte, si desertificarea, pe de alta parte, au dus inevitabil si la

reducerea suprafetelor destinate agriculturii. Tarile bogate au compensat acest

fenomen prin cresterea randamentelor, respectiv printr-o folosire intensiva a

terenurilor. Cele sarace nu au avut insa aceasta posibilitate.

Din nefericire, tehnologiile moderne de exploatare a

pamantului, care au dus la o unitate de produs mai mare pe o suprafata de teren

mai mica, au avut ca efect si saracirea terenurilor. Substantele chimice utilizate

la scara mare in productia agricola nu sunt daunatoare doar sanatatii

oamenilor, ci si sanatatii pamantului. Acest lucru il vor vedea in curand si

bogatii.

Populatia planetei ar putea atinge, sau chiar depasi,

numarul de 9 miliarde de locuitori, pana la jumatatea secolului. Pamantul nu se

inmulteste, insa. Schimbarile in alimentatie, iesirea din starea de inapoiere

crasa a sute de milioane de oameni din China sau India induc modificari si in

structura de consum a alimentelor. Acesti oameni au inceput sa aiba pretentii si

au inceput sa isi modifice dieta trecand de la produsele traditionale la

produse identice cu cele consumate de europeni sau americani. Cererea de grau

la nivel mondial a crescut alarmant in ultima perioada, pe seama cererii mari

venite din China, care pana acum nu era o consumatoare semnificativa a acestui

produs. Si va mai creste.

In incercarea de a stavili modificarile climatice la

nivel planetar, bogatii spun ca a venit vremea sa trecem la utlizare

biocombustibililor pe scara larga. In fond nu clima ii deranjeaza pe ei cat

lipsa combustibililor de tip clasic. Dar asta e alta poveste. Cert este ca

suprafetele de teren cultivate cu cereale destinate productiei de

biocombustibil cresc de la an la an. Brazilia si Statele Unite sunt cele mai

elocvente exemple in acest sens. Mai mult rapita inseamna, insa, mai putin

grau.

Romania face, deocamdata, exceptie de la toate acestea.

Cand vedem sutele de mii de hectare de teren arabil lasate necultivate sau

„mecanizarea” de tip medieval din agricultura noastra, nu putem emite pretentii

la recolte mari. Avem, insa, sentimentul ca vom depasi aceasta perioada si ca terenul

arabil va fi valorificat la reala lui valoare. Cand se va intampla asta, criza

ne va fi biruit insa si pe noi. Primele semne sunt deja vizibile.