Dupa doar cativa ani de relativa relaxare, cuvantul de ordine pentru Romania a redevenit "austeritate". De data asta, cel putin la modul declarativ, tonul il dau guvernantii. Celebra formula "strangeti cureaua" pleaca de la Palatul Victoria dar se opreste la fiecare cetatean al acestei tari.
Vreau sa va
amintesc ca in anii de dupa 1975, in paralel cu masuri de austeritate extrem de
dure pentru populatie, regimul comunist a demarat cele mai ambitioase proiecte
de infrastructura ale Romaniei. Canalul Dunare-Marea Neagra, Casa Poporului,
Canalul Dunare-Bucuresti, Centrala atomica de la Cernavoda etc.
In paralel cu
asta s-au construit fabrici din cele mai diverse domenii in toate colturile
tarii. Economia duduia cum nu a mai facut-o niciodata pana atunci. Ea nu duduia
insa in competitie cu alte piete, ci pe baza unor trocuri cu fosta Uniune
Sovietica sau cu tarile arabe. Cand aceasta economie s-a confruntat cu piata
libera a clacat in mare parte.
Mi s-a parut
ciudat sa intalnesc, in scurta perioada a vacantei de sarbatori, romani care
inca mai credeau ca semnele crizei economice nu sunt inca alarmante. "Va trece
si asta cum au trecut atatea in ultimii ani peste noi. Voi, ziaristii
raspanditi mai degraba panica", mi-au spus multi, inclusiv dintre cei care au
reusit sa-si dezvolte o afacere pe cont propriu in ultimii ani.
Ce bine ar fi
sa fie asa. Optimismul m-a parasit insa demult, inca de pe vremea in care ni se
spunea ca dupa ce ne vom achita toate obligatiile datoriilor externe vom reveni
la normalitate. Si apoi vom gasi si carne si paine, si masini si alte bunuri de
folosinta atat de necesare, fara nici o restrictie.
A venit schimbarea din
decembrie '89 cu alte visuri, alte sperante transformate apoi in deceptii, dar
unii dintre noi au continuat sa spere. Este normal, au aparut generatii pentru
care ratia si lipsa celor mai elementare conditii de trai erau o necunoscuta
totala.
Cu toate astea,
acum la inceput de an, am ajuns la concluzia ca intre putinele lucruri comune
perioadei de dinainte de 1989 si cea de dupa este notiunea de austeritate. Din
nefericire noi nu am vorbit niciodata despre austeritate in termenii ei de
sobrietate, de cumpatare, ci mai curand in sintagma de "strangeti cureaua".
Regimul comunist
ne-a strans-o automat, fara prea multe explicatii, capitalismul ne-a invatat
cum s-o facem cu mana noastra, cultivand insa speranta de mai bine. Si ea s-a
materializat de vreo trei ani incoace, cu sprijinul nemijlocit al sistemului
sustinut in buna masura de bancile comerciale. Cand ai bani, indiferent ca i-ai
castigat sau i-ai imprumutat ce altceva sa faci decat sa cheltui. Economii am
facut destul si nu s-a ales nimic de ele.
Iata insa, din
nou, ni se recomanda sa strangem punga. De data asta, asa ca o consolare, ni se
spune ca nu mai suntem singuri in aceasta situatie. Si bogatii fac precum noi. Americanii, englezii, francezii etc, trec
la regimul de austeritate dupa nu mai putin de 50 de ani de huzur.
Desigur, cureaua lor este mult mai
relaxata si au de unde sa mai stranga cate o gaura. Pe de alta parte, noi,
romanii, suntem obisnuiti cu facutul gaurilor, asa ca nu e cazul sa ne
impacientam.
Asa gandesc,
probabil, si cei ce trateaza cu usurinta consecintele crizei mondiale. Guvernul
Boc, pare sa nu gandeasca insa asa. Si bine ar face daca linia pe care a pornit
va fi una de continuitate si nu una de parada.
Riscurile de a cere romanilor sa
stranga cureaua, sa fie mai cumpatati sunt enorme in plan politic. In plan
economic insa, reusita masurilor de austeritate ar putea trece acest guvern in
istorie. Austeritatea trebuie, desigur, insotita de masuri care sa anunte un
viitor mai bun dupa trecerea taifunului crizei economice. Aici nu mai stim daca
guvernul Boc stie cum sa procedeze. Sa-i acordam, totusi, incredere, caci
primul pas pare sa fie cel indicat.
Am sentimentul ca
romanii, in marea lor majoritate, vor raspunde imperativelor momentului. De
voie sau de nevoie. Daca si de data asta insa, rezultatele austeritatii vor fi
altele decat cele scontate atunci va fi grav. Masurile anticriza ale actualului
cabinet vizeaza cu prioritate, asa cum a facut si regimul comunist, obiective
de infrastructura dintre care inclusiv o noua centrala nucleara si
definitivarea Canalului Dunare-Bucuresti.
Este firesc sa avem o alta politica
decat a Occidentului, care incurajeaza consumul, pentru ca realitatile tarii
noastre sunt altele. Bani se vor gasi pentru aceste proiecte, caci sunt multi
investitori care nu au unde isi plasa economiile. Sigur, pretul va fi unul
ridicat, dar daca obiectivele respective vor urmari adevaratul lor scop si nu
se vor fi un nou prilej pentru "gastile" abonate la banii statului atunci
merita sa speram. Asa cum spuneam, eu nu mai sunt un optimist.
Caci,
intorcandu-ma doar la istoria recenta a Romaniei ma ingrozesc de ceea ce vad.
Sa incepem, totusi, cu austeritatea, ca o masura de cumpatare si
chibzuinta.