

A devenit o obisnuinta, in ultimii 19 ani, ca de fiecare
data la preluarea puterii, noua echipa instalata in Palatul Victoria sa invoce
''greaua mostenire'' preluata de la predecesori. Acum, efectele crizei
economice, ce s-au facut deja simtite inca din trimestrul IV al anului trecut,
accentueaza si mai mult ''greaua mostenire'', dandu-i chiar tente dramatice.
Cum era de asteptat, Cabinetul Boc invoca oalele sparte de Cabinetul Tariceanu
si nevoia de a deconta cioburile, pentru ca mai apoi sa treaca la mestesugirea
altor oale. Pe care, evident, spera sa nu le sparga curand.
Fostul prim ministru, Calin Popescu Tariceanu se
incapataneaza sa nege, pe toate posturile de televiziune, ca ar fi lasat o grea
mostenire sucesorului sau, cu toate ca evidentele il contrazic. Mai smecher,
cum de altfel s-a dovedit pe toata perioada mandatului sau, fostul ministru de
Finante, Varujan Vosganian tace malc.
Stie prea bine de ce, atata vreme cat el
insusi a recunoscut, pe ultima suta de metri, ca incasarile bugetare au fost
mult sub ceea ce s-a prognozat. Nu la fel s-a intamplat si in cazul
cheltuielilor bugetare, care au crescut cu peste 30% fata de estimari, in
primul rand pe seama cheltuielilor guvernamentale.
Se cheama, deci, ca,
intr-adevar, avem de-a face cu o grea mostenire. Pe noi, platitorii de taxe,
acest lucru nu ne incalzeste insa cu nimic. Altfel spus, cabinetul Boc trebuie
sa faca ''Poc'', sa termine cu lamentarile si sa vina cu solutii. Sigur, nu e
usor sa faci din r…bici, iar acesta sa mai si puste.
Spuneam intr-unul din articolele de inceput de an ca guvernului
Boc trebuie sa i se dea o sansa. Luna de miere se apropie de sfarsit, caci si
asa a fost destul de lunga, iar programul economic trebuie sa fie pus urgent in
practica.
Acest lucru il asteapta intregul mediu economic, lovit de-a dreptul
in moalele capului de criza economica. Ceea ce ne ridica insa anumite semne de
intrebare este baza de la care se pleaca in fundamentarea acestui plan
economic.
Guvernul Boc nu exceleaza cu absolut nici un ministru
recunoscut ca mare specialist pe domeniu economic. Asa se si explica ca in
fundamentarea bugetului pe 2009 se pleaca de la o prognoza de crestere
economica de 2,5%, avansata de catre Comisia Nationala de Prognoza.
Citandu-l
pe nemuritorul Moromete, ne vedem nevoiti sa ne intrebam la randul
nostru : ''pe ce te bazezi '', cand pleci de la o asemenea crestere
economica, domnule prim ministru ? Industria de textile a inregistrat, la
sfarsitul anului trecut, o cadere a productiei de circa 80%, industria
energetica de 40%, industria auto de 20%, siderurgia 23%, sectorul IT 23%, iar
imobiliarele nici macar nu s-au cuantificat inca.
Inceputul anului 2009 nu
anunta in nici un caz o revenire a productiei pe sectoarele amintite, din
motive deja arhicunoscute. Asadar, cine ar putea fi responsabil de cresterea
economica ? Se spera ca domeniul infrastructurii, spre care se canalizeaza
mai toate sperantele. Pai, ca sa demarezi ample lucrari de infrastructura ai
nevoie, mai intai de proiecte si mai apoi de bani, foarte multi bani.
Orice
proiect necesita o anumita perioada de timp, in care trebuie ca veniturile la
buget sa curga de altundeva. Pai daca toate sectoarele amintite mai sus,
responsabile pentru cresterea economica de anul trecut, isi reduc turatia
inseamna ca nu prea ai de unde sa inventezi cresterea economica. Repetam, cel
putin in prima faza, care poate dura pana catre trimestrul IV a acestui an.
Concluzia este ca, in momentul de fata, se impun masuri care sa opreasca cel
putin declinul a ceea ce inca mai functiona. Asta nu se traduce insa prin
crestere economica. Va amintit de mult controversata formula utilizata pentru
prima data de guvernul Isarescu, respectiv ''cresterea economica
zero'' ? Parea, la vreme respectiva un non-sens, numai ca spre acest tip
de crestere ne indreptam, in cel mai bun caz si in acest an.
De altfel, analizand mai atent declaratiile ministrului
de Finante, Gheorghe Pogea, fost metalurgist de meserie, intelegem ca adevarata
asteptare a guvernului Boc cam la asta se reduce, la cresterea economica zero.
Salariile se vor mari cu 5,8%, spunea domnul Pogea, doar daca bugetul va
permite. Veniturile la Produsul Intern Brut proiectate nu depasesc 32 %, in cel
mai fericit caz.
Guvernul Tariceanu prognozase, pe un an cu crestere economica
de 7,9%, venituri la PIB de 36% si a realizat doar 30%. De unde va aduna domnul
Pogea 32% ? O avea vreo bagheta magica in ranita ?
O a doua mare problema care deriva din cresterea
economica si care ingrijoreaza deja sute de mii de romani, este cea a
somajului. Se anticipeaza ca acesta va creste de la circa 400.000 de persoane,
anul trecut, la peste 500.000, anul acesta, chiar in conditiile cresterii
economice de 2,5%. Si daca ea nu se va realiza, care va fi somajul real ?
Din nou este greu de facut anticipatii.
Peste
cateva zile vom avea spre studiu, speram, bugetul pentru 2009. Atunci
ne vom putea da seama cu adevarat de unde plecam si unde vrem sa ajungem. Si
mai ales daca avem cu cine si cu ce.
PS. Moneda nationala a luat-o mult inaintea guvernului,
care nu se grabeste sa-i puna franele. Sau, poate, nu prea stie cum s-o faca.
Comentariu de Alexandru Moldovan.






