Doamna de Fier a gropilor din buzunarele noastre

Inainte de a incepe lucrarile de reparatii la principalele drumuri nationale, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania ne anunta ca bugetul pentru 2010 este aproape epuizat.

Niciodata dupa 1990 drumurile din Romania nu au aratat atat de rau precum arata dupa iarna care de abia a trecut.

Statisticile incropite ad-hoc ne spun ca 80% din drumurile nationale sunt acoperite de gropi, in situatia in care anual se cheltuiesc 40 de milioane de euro numai pentru intretinere.

Pentru ca are restante inca de anul trecut, iar in bugetul acestui an au mai ramas inca vreo 25 de milioane de euro, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale sustine ca nu are cum sa treaca la reabilitare si ca va incerca sa convinga asfaltatorii sa lucreze pe datorie.

Este bine stiut, statul plateste de fiecare data, chiar daca o face mai tarziu, iar regii asfaltului autohton sunt deja obisnuiti cu aceasta practica.

Cu alte cuvinte, in cel mai bun caz, se trece la peticirea drumurilor iar bugetul de intretinere al anului 2011 va fi consumat inca din acest an si tot asa pana se inventeaza masinile zburatoare, care nu ar mai avea nevoie de sosele.

Dincolo de gluma, toata aceasta situatie este de un ridicol absolut. La inceputul anului trecut, primul ministru Emil Boc ne promitea ca bugetul destinat infrastructurii va fi foarte consistent, chiar in conditiile de austeritate ale bugetului general consolidat.

Infrastructura din Romania, nu numai cea rutiera, urma sa primeasca in jur de 10 miliarde de euro, caci prin alocarea acestor bani se urmarea si relansarea investitiilor si atenuarea efectelor crizei economice.

Tot ce se poate ca sumele respective sa fi fost chiar alocate. Pe ce s-au cheltuit ele ramane insa o mare enigma. In tot acest paienjenis, dirijat de la varful Ministerului Transporturilor, exista o companie care are grija ca banii sa ajunga insa nu in drumuri, ci la clientela politica, prin intermediul unor mecanisme patentate deja de guvernele precedente.

Nu cred ca mai exista romani care sa spere ca in viitorul apropiat vor avea posibilitatea sa circule pe autostrazi moderne, pe drumuri intretinute sau pe o cale ferata de mare viteza.

Cu totii ne-am consolat la gandul ca un asemenea gand este o tot mai evidenta utopie si, in consecinta, afacerile Ministerului Transporturilor pot sa ramana in continuare o enigma pentru noi.

Compania de care pomeneam mai sus este tocmai Compania de Autostrazi si Drumuri Nationale, in fruntea careia domnul ministru Berceanu a instalat-o pe Dorina Tiron, numita de presa si “Doamna de Fier”.

Mi-a fost dat sa particip la o emisiune televizata la care era invitata si respectiva doamna, pentru a explica starea dezastruoasa a infrastructurii rutiere din Romania.

Marturisesc cu sinceritate ca am ramas stupefiat de cunostintele acestei doamne in domeniul pe care il coordoneaza si ca de abia atunci am inteles de ce am ajuns aici cu drumurile din Romania.

In schimb, compania condusa de Dorina Tiron are pe mana un buget de aproape 7 miliarde de lei, pe care, dupa cum am mai spus-o, e pe cale de a fi epuizat. Pe ce fel de lucrari nu ne-a putut, sau nu a vrut sa ne lamureasca.

Nu cred ca exista companie in Romania, de stat, evident, care sa aiba o structura mai stufoasa decat Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale. La un numar de angajati de circa 500 de persoane, numai in aparatul central, Compania are aproape 40 de directori.

La sucursalele din tara, unde mai lucreaza in jur de 5000 de persoane, sunt alte zeci sau sute de directori si directori adjuncti, care nu fac altceva decat sa imparta banii, Compania nu executa nici drumuri, nici autostrazi, nici reparatii.

Ea, doar organizeaza licitatii pentru altii. Nu mai amintesc despre relatarile din presa privind nepotismul din Companie. Mai important este ca sefimea are rude actionari in societatile ce castiga contractele de lucrari, acolo unde se scurg de fapt banii alocati de la buget.

O adevarata mafie isi face de cap in Ministerul Transporturilor de 20 de ani incoace, fara ca cineva sa incerce sa-i mai reteze din capete.

Am scris in mai multe randuri despre contractul pentru Autostrada Transilvania, am scris despre viitoarea autostrada Bucuresti-Ploiesti sau Comarnic -Brasov si despre enormele diferente de pret la care au fost castigate licitatiiile si la care s-a ajuns odata cu inceperea lucrarilor.

De fiecare data insa a mai ramas ceva si pentru acoperirea gropilor sau amenajarea unui drum nou, evident, de ochii lumii. Iata ca, de data asta nu le mai avem nici pe acestea, cu toate ca banii au fost alocati si cheltuiti in mare masura.

Oare la ce ne mai putem astepta de aici inainte ?

Este tot mai evident ca primul ministru Emil Boc nu mai are nici un control asupra subordonatilor sai. Una spune el in fata camerelor de luat vederi si alta se intampla la ordonatorii de credite, in speta la ministerele din subordine.

Dar, de bani are nevoie toata lumea si mai ales oamenii de “calitate”, “profesionistii” actualei puteri. Revin la doamna Tiron, care va mai sta in fruntea Companiei de Autostrazi o perioada scurta de timp, adica pana cand va epuiza toti banii veniti de la buget.

Apoi va fi schimbata, iar viitorul director va da vina, la fel ca doamna Tiron, pe predecesorii sai. Nimeni nu se va atinge vreodata de acesti directori, sau chiar ministri, pusi in fotoliile de conducere doar pentru a directiona banii nostri catre clientii lor.

Sigur, undeva o sa crape tot sistemul. Asta nu inseamna automat insa ca noi, romanii, vom avea autostrazi, drumuri moderne sau trenuri sigure si de mare viteza.

Nu vom mai avea nimic, decat cu pretul unor noi eforturi bazate tot pe buzunarele noastre. Desigur, cand ei se vor fi saturat de furat.

Verdict oficial în cazului celei mai așteptate autostrăzi din România. Când va fi gata A7: „Nu avem emoții!”

Moldova încă este singura regiune din România fără autostrăzi, care să o „lege” de restul țării. Totuși, instituțiile responsabile pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere promit...