El e neamt, dar noi suntem romani

Joi, 26 Noiembrie 2009, ora 22:52
7381 citiri
El e neamt, dar noi suntem romani

Cu toate ca am ezitat sa fac vreun comentariu de natura politica pe toata perioada campaniei electorale, considerand ca in momentul de fata mai presus de orice a devenit necesara rezolvarea problemelor economice, de data asta fac o exceptie. Este cat se poate de evident ca prin debarcarea lui Traian Basescu de la Cotroceni (daca ea se va produce) venirea in fruntea guvernului de la Bucuresti a primarului de la Sibiu, Klaus Iohannis, va fi o certitudine.

Asadar, gaselnita liberalilor, de dupa declansarea crizei politice prin demiterea guvernului Boc, a fost imbratisata oficial si de catre sefii Partidului Social Democrat, care pentru a-l propulsa pe candidatul lor la Cotroceni sunt, iata, dispusi sa accepte un premier care sa nu faca parte din randurile lor.

Deviza sub care s-a ajuns la acest consens tine de ideea coagularii unei majoritati parlamentare, conduse de un neamt cu virtuti nebanuite si care ar putea depasi toate animozitatile de natura ideologica dintre partidele ce urmeaza sa formeze respectiva majoritate.

Marturisesc cu sinceritate, fara a sti mare lucru despre domnul Iohannis, ca intelegerea dintre Partidul National Liberal si Partidul Social Democrat nu imi trezeste prea multe sperante in privinta bunei guvernari a Romaniei, dupa alegerea noului presedinte.

Nu-l suspectez pe Klaus Iohannis de vreun joc politic specific celor ce se fac pe malurile Dambovitei in ultima perioada, si imi place sa cred ca usurinta cu care a acceptat sa intre in acest joc pleaca de la dorinta lui sincera de a pune umarul la reconstructia acestei tari.

Cine nu are batrani sa-si cumpere, spune o veche zicala romaneasca a carui prelungire in contemporaneitate poate suna putin schimbat : cine nu are nemti sa-si cumpere. Asadar, sperantele pe care deja romanii si le pun in primarul Klaus Iohannis sunt cat se poate de indreptatite.

Neamtul Klaus Iohannis nu este insa nici rege, nici presedinte intr-o tara populata de nemti. El va fi, cel mai probabil, un prim ministru desemnat sa tina in frau un guvern format din liberali, social democrati si udemeristi, obisnuiti sa traga sforile indiferent de autoritatea celui ce se afla in fruntea lor.

Asadar, Iohannis coboara ca un salvator de pe malurile Cibinului pe malurile Dambovitei, unde, totusi, problemele sunt de cu totul alta natura decat in frumosul burg din inima Transilvaniei. Sa incerc sa fiu mai explicit.

Am aflat ca mult inainte de a sti rezultatul celui de-al doilea tur la alegerile prezidentiale si, in consecinta, mult inainte de desemnarea oficiala a domnului Iohannis in functia de prim ministru, minti « luminate » din PNL si PSD lucreaza deja la programul de guvernare. In speta la componenta lui economica.

Daca mai spun si faptul ca doua dintre aceste minti se cheama Relu Fenechiu si Constantin Nita, in calitatea directa de coordonatori ai programului de guvernare, inseamna ca am suficiente motive sa ma treaca fiorii.

Relu Fenechiu si Constantin Nita sunt varfurile de lance a ceea ce noi am numit de-a lungul timpului « baronii locali ». Unii ar merge si mai departe si ar vorbi despre ei ca despre adevarati interlopi, caci multe dintre afacerile dubioase ale acestora sunt deja cunoscute de publicul din Romania.

Pot sa cred in domnul Klaus Iohannis, dar nu pot sa cred in baronii locali si cu atat mai putin in bunele intentii ale acestora.

Tara asta a noastra a fost tot timpul, mai ales in ultimii douazeci de ani, ca o feuda. Au disparut demult boierii si arendasii, dar au aparut din neant baroni si baronasi, care si-au folosit influenta dupa cum au dorit, sau dupa cum le-au dictat interesele lor.

Despre conti si duci de sange albastru nu vom putea vorbi niciodata, evident. Desigur, a nu se crede ca respectivii baroni provin doar din PSD sau PNL. Nici un partid politic din Romania nu a scapat de aceasta « innobilare » de tranzitie.

Din nefericire, noua clasa a imbogatitilor nu s-a multumit doar cu marirea ei. Au numit in functii cheie ale statului roman toti lacheii lor credinciosi, unul mai nepriceput ca altul, doar pentru a putea detine controlul peste cat mai multe ministere sau institutii ale statului.

Nu e cazul sa mai dam nume, pentru ca va sunt atat de cunoscute. O parte din aceleasi persoane se foiesc deja pe la sediile celor doua partide politice ce urmeaza a-l sprijini pe domnul Iohannis, cu ochii pe viitoarele functii inalte in statul roman.

Din nou o spun, asta ma ingrijoreaza mai mult decat orice.

Pe acest fond cate se poate de evident, noi, romanii, il asteptam pe neamtul Klaus Iohannis sa vina sa ne salveze. Dar oare, baronii ce-or sa zica ?

In urma cu peste 130 de ani, un alt neamt, regele Carol I, a avut o misiune oarecum asemanatoare cu cea a lui Klaus Iohannis.

A avut sprijinul unei mici parti din clasa politica si i-au trebuit cativa ani buni pana sa ne scoata balcanismul, slugarnicia sau neseriozitatea din obiceiuri.

Carol I era insa rege, Klaus Iohannis va fi , cel mai probabil, prim ministru. O diferenta mare intre situatia de atunci si cea de acuma.

Cat de sincera este oare sustinerea politica ce i se promite primarului Sibiului si cat de presanta este dorinta baronilor de a stapani din nou feuda numita Romania ? Iata o intrebare care ar trebui sa ne framante in momentul de fata, inainte de a ne pune prea multe sperante intr-un om cu bune intentii.

#alegeri, #criza, #iohannis, #klaus, #politica, #premier, #presedinte , #Editorial