Isi intoarce Rusia fata spre noi ?

Miercuri, 22 Octombrie 2008, ora 17:04
5400 citiri
Isi intoarce Rusia fata spre noi ?

Zvonurile privind implicarea Romaniei in proiectul gazoductului South Stream, prin eliminarea Bulgariei, au fost infirmate de oficialii Transgaz, desi "nu iese fum fara foc".

Informatia lansata de presa moscovita privind intentia Gazprom de a atrage tara noastra in proiectul construirii gazoductului amintit trebuie privite cu mare atentie, chiar daca, in aparenta, acest lucru este aproape imposibil de pus in practica.

Greu de spus ca rusii ar da un picior in spate unuia dintre cei mai fideli parteneri ai lor din zona Balcanilor, respectiv Bulgariei. Ceea ce merita a fi luat in considerare este insa altceva. In perspectiva unei posibile crize energetice, Rusia nu are absolut nici o jena a starni disensiuni in Uniunea Europeana, prin momeli aruncate unor tari membre.

A facut-o cu Bulgaria, a facut-o cu Italia, care este intre altele si partenerul Gazprom pentru viitorul gazoduct, si inclusiv cu Germania. Sa fi venit si randul Romaniei ?

Primirea delegatiei romane, formate din conducerea societatilor Romgaz si Transgaz, de catre Alexei Miller, presedintele Gazprom si Alexander Medvedev, directorul general, poate fi considerata drept un eveniment.

Mogulul colosului rusesc, de care depinde siguranta alimentarii cu gaze naturale a intregii Europe, nu deschide usa oricui, lucru pentru care inclinam sa credem ca interesele Rusiei depasesc problema viitorului gazoduct. S-a aruncat in presa posibila intrare a Romaniei in proiectul South Streem, tocmai pentru a distrage atentia la intentiile mult mai profunde ale Rusiei fata de aceasta parte de Europa.

Presedintele Basescu a reusit sa inghete in ultimii ani dialogul cu marele vecin de la Rasarit, dandu-si seama dupa aceea ca nu a procedat bine. Cand Putin a venit la summitul NATO, de la Bucuresti, acelasi Basescu era mai sa se ude de satisfactie, incercand sa-si convinga interlocutorul ca " deviatia " a fost mai mult o chestie de conjunctura.

Rusii ne-au lasat o buna bucata de vreme cu nostalgiile noastre pentru Europa si America, convinsi ca odata si odata vom ajunge din nou la mana lor. Se pare ca momentul a sosit, binecuvantata noastra pozitie strategica nemaiputand fi ignorata de catre Rusia.

Gazoductul South Stream nu este altceva decat replica dura la mai vechiul proiect Nabucco, pe care Uniunea Europeana ne tot promite ca-l sustine, dar nu se sinchiseste sa ne ajute sa-l punem in practica. Pe fondul acestor confuzii, Rusia a gasit momentul sa contraatace, profitand de vulnerabilitatea Italiei si Bulgariei fata de aprovizionarea cu gaze naturale.

Spre deosebire de Nabucco insa, care vizeaza o cu totul alta sursa de aprovizionare cu gaze naturale, decat cea din Rusia, South Stream se bazeaza exclusiv pe gazele furnizate de Rusia. Nu putem vorbi astfel de o reducere a dependentei aprovizionarii Europei de resursele rusesti, ci doar de o noua ruta, care nu traverseaza zone sensibile din punct de vedere politic. Dupa ce ne-a exclus de pe viitorul gazoduct, Rusia a gasit acum alte cai de a cointeresa Romania pentru proiectele ei.

De ce tocmai acum ? Pentru simplu motiv ca Romania a ajuns pe punctul de a face jocurile economice ale Rusiei, pentru a-si proteja propriile interese. Care sunt acelea ? In primul rand, gaze mai ieftine din Rusia, daca se poate printr-un import direct si nu prin intermediari. In al doilea rand, facilitarea companiilor rusesti de a intra semnificativ pe segmentul energetic din Balcani, Romania fiind o tara de tranzit ce nu poate fi ignorata.

In sprijinul afirmatiilor noastre vom face o scurta referire la momentul initial al primelor importuri de gaze rusesti de catre Romania. Asta s-a petrecut in 1974, cand Romania a acceptat tranzitul gazelor rusesti catre Bulgaria si Turcia. La vreme respectiva productia de gaze a Romaniei acoperea consumul intern, nefiind nevoie de importuri.

Doi ani mai tarziu, conducerea de la Bucuresti a reusit sa negocieze cu fosta URSS si un acord pentru importul de gaze, care era strans legat de tranzitul de gaze de pe teritoriul tarii noastre spre sud estul Europei. Evident, acest lucru ne-a adus foarte multe avantaje. Acordul a fost renegociat prin 1996, dar a disparut total dupa restructurarea Romgaz, moment in care am intrat pe mana intermediarilor, necesarul de gaze din import al Romaniei fiind tot mai mare.

Aceeasi problema legata de tranzit aduce acum, din nou Romania in atentia Rusiei. Nu conducta South Stream a fost problema principala a discutiilor avute de oficialii romani la Moscova, cu oficialii de la Gazprom, ci problema tranzitului.

Rusii au intuit foarte bine cartea castigatoare. Dincolo de tranzitul catre sud-estul Europei, Romania este pe punctul de a fi veriga de legatura si in tranzitul catre vestul Europei, prin darea in folosinta, anul viitor, a conductei Arad-Szeghed, prima iesire spre vest. Chiar daca aceasta conducta va avea o capacitate relativ mica de transport, aparitia ei inseamna prima bresa catre vest.

Cum ar putea ignora Rusia acest lucru ? In alta ordine de idei, Romania poate fi si un important depozitar de gaze naturale, lucru care starneste din nou interesul Rusiei.

Pentru a tine in frau Europa, in privinta alimentarii cu gaze naturale, Rusia este dispusa si la concesii, inclusiv la a trece cu vederea incapatanarea autoritatilor romane in relatiile politice cu ea. E momentul sa speculam si noi, de data asta, interesele Rusiei, chiar daca riscam sa deranjam unele tari europene.

In fond, au facut-o si altii. Deocamdata insa nu ne ramane decat sa asteptam urmatoarea miscare a Gazprom, care uneori se poate identifica cu Rusia insasi. Asadar, nu South Stream este tinta.