Leul de campanie cu coada pe sus

Calmul dinaintea furtunii nu trebuie insa sa ne adoarma vigilenta, caci ce poate fi mai periculos in momentul de fata decat o cadere dramatica a cursului valutar, dublata de cresterea alarmanta a somajului si de lipsa unui guvern apt sa repuna economia pe linia de plutire?

Fostul secretar de stat in Ministerul Muncii, propus intre timp in functia de ministru in guvernul fantoma a lui Lucian Croitoru, Mihai Seitan, spunea recent ca in prima parte a anului viitor numarul somerilor din Romania va atinge pragul de un milion.

La o populatie activa de aproape 10 milioane de suflete (aproape 40% se afla in agricultura) si la un numar de angajati de aproximativ 4,6 milioane persoane, un milion de someri se cheama „un milioan de poveri”.

Ca o paranteza, trebuie sa spunem ca numarul somerilor ar fi chiar dublu, sau mai mare, daca am lua in considerare si conationalii plecati sa munceasca pe la italieni si pe la spanioli si fata de care statul roman nu are in momentul de fata nici o obligatie.

Asadar, cresterea numarului somerilor nu indica altceva decat o inrautatire clara a situatiei economice inclusiv pentru anul care vine.

Ce legatura are asta cu cursul valutar, veti spune? Pai, are,caci un leu puternic si stabil nu poate exista decat in conditiile unei economii care sa il sustina.

In capul politicienilor nostri insa, cursul valutar este jucaria din biroul guvernatorului Bancii Nationale, care o mai scapa din mana din cand in cand, dar care o recupereaza imediat daca i se porunceste de la Palatul Victoria sau de la Palatul Cotroceni. Din nefericire lucrurile nu stau asa.

Presedintele Basescu, facatorul si desfacatorul de guverne in Romania zicea zilele trecute ca nivelul actual al cursului de schimb este unul optim pentru mentinerea locurilor de munca si ca primul pilon al planului anticriza este mentinerea unui curs de schimb rezonabil.

Carevasazica, daca vom avea un milion de someri la inceputul anului viitor, inseamna ca, inevitabil vom avea si un alt curs valutar. In logica presedintelui, la 4,3 lei/euro sunt avantajati exportatorii, acestia pastrand si locurile de munca.

La un curs valutar mai mic de 4,3 lei/euro, exportatorii ar fi nevoiti sa faca concedieri, caci nu ar mai castiga suficient pentru a mentine numarul de angajati. Rezulta de aici ca puterea leului nu tine inevitabil de performanta, ci de calcule artificiale ce dezavantajeaza pe unii si avantajeaza pe altii.

Trebuie sa recunoastem ca o buna bucata de vreme aceste calcule au functionat, in ciuda celor ce avertizau ca sunt impotriva logicii economice. Ulterior, cursul de schimb intretinut artificial s-a razbunat insa si a facut mai mult rau decat se anticipa.

Spre aceeasi situatie ne indreptam si acum, daca ar fi cazul sa dam crezare spuselor presedintelui Romaniei. Costurile unei asemenea situatii vor fi insa dramatice.

Pentru a putea mentine un curs valutar de „suportabilitate” Romania a avut si are nevoie de banii de la Fondul Monetar International. Ce ne facem insa daca acesti bani nu se duc inspre apararea monedei nationale in fata speculantilor, ci in salarii si pensii sau chiar alte cheltuieli pe care statul nu a reusit sa le elimine?

Atunci cand propteala banilor din imprumuturile externe se rupe, inevitabil moneda nationala se prabuseste. Resursele pe care Banca Nationala a Romaniei le consuma pentru a mentine un curs valutar sub pragul de 4,3 lei/euro sunt din ce in ce mai mari si nu au nici o legatura cu sustinerea exporturilor sau a pastrarii locurilor de munca, asa cum spunea presedintele Basescu.

Acest efort extrem de costisitor ar fi trebuit sa permita guvernului, oricare o fi fost el, sa faca operatiune chirurgicala de curatire a sistemului de tot ceea ce este putred si costisitor intr-o perioada de criza. Cum guvernul nu a facut acest lucru, inseamna ca si efortul BNR de a mentine cursul de schimb a fost o cheltuiala inutila, care se va intoarce tot impotriva noastra.

Suntem la sfarsitul anului si nici una din reformele anuntate, indeosebi cele ce vizeaza reducerea cheltuielilor statului, nu a fost aplicata. Nu este cazul sa revenim asupra a ceea ce trebuia facut, pentru ca am spus-o de prea multe ori pe parcursul anului.

In aceste conditii, stau si ma intreb ce vlaga mai poate avea moneda nationala in confruntarea neincetata cu moneda europeana? De unde poate veni un curs valutar stabil si suportabil, daca toate parghiile menite sa il sustina au fost sau urmeaza a fi retezate?

Leul de campanie (electorala, desigur) se tine inca tantos in fata euro. Leul postcampanie insa, nu vreau sa imi inchipui cum va arata. Toate cheltuielile pentru intretinerea lui se vor dovedi inutile daca nu il operam macar in ceasul al doisprezecelea.

Ar fi o operatie dureroasa, desigur, dar si mai dureroasa ar fi agonia in lipsa ei. Daca avem acceptul bolnavului cu siguranta ne mai trebuie chirurgul. Ei, de acesta nu prea stim cum sa dam.