Mandatul iluziilor

In ciuda prerogativelor clare date de Constitutie pentru functia de presedinte, candidatii s-au aruncat in discursurile lor aproape exclusiv asupra masurilor de natura economica, ce vor fi aplicate daca vor castiga alegerile.

In momentul in care acest text va fi publicat, romanii vor avea deja primele rezultate privind clasarea candidatilor la functia de presedinte a Romaniei si, cel mai probabil, numele celor care vor intra in confruntarea finala din turul doi.

Am avut parte de o campanie electorala extrem de agitata, abundenta in promisiuni nerealiste, dar secondata de o inrautatire vizibila a traiului de zi cu zi al alegatorilor. Nu intamplator, candidatii s-au focalizat pe problemele de natura economica si sociala ale Romaniei, pentru care, evident, fiecare detine solutia miraculoasa.

Fac precizarea ca aceste randuri au fost scrise inainte de confruntarea finala televizata, dintre primii trei candidati clasati in sondaje, iar argumentele invocate aici se bazeaza exclusiv pe programele lor si pe ceea ce au afirmat ei de-a lungul intregii campanii electorale.

Asadar, mai intai se impune sa ne intrebam ce legatura are « coada vacii cu stampila primariei ? », sau ce treaba are presedintele cu economia ? A, daca ne raportam la mandatul domnului Traian Basescu, presedintele jucator din umbra guvernului Boc, am fi tentati sa spunem ca din Dealul Cotrocenilor se poate face orice.

Dar noi ar trebui sa ne raportam la Constitutie si la prerogativele presedintelui, care nu au nici in clin nici in maneca tangenta cu deciziile executive legate de gestionarea problemelor economice ale tarii. In fine, sa sarim peste aceste aspecte si sa trecem la promisiunile candidatilor, in ideea ca guvernul numit de cel ce va castiga presedintia va fi unul aflat la comanda presedintelui.

Inainte de asta insa, mentionam ca jumatate din mandatul viitorului presedinte se desfasoara sub « cizma » necrutatoare a acordului cu Fondul Monetar International, fara a carui bani nu prea avem cum supravietui.

In mod normal, masurile de natura economica si sociala ar trebui sa se plieze dupa orientarea doctrinara a fiecarui candidat. Pana la un moment dat, acest lucru este chiar vizibil, indeosebi in cazul candidatului Mircea Geoana, care se dovedeste mai social democrat decat doctrina in sine, cu tente socialiste, paternaliste si chiar populiste.

Domnul Geoana ne-a obisnuit cu promisiuni socante inca din vara anului trecut, cand promitea romanilor care se vor intoarce acasa din strainate  20.000 de euro, desi semnele crizei economice erau cat se poate de vizibile.

Presedintele Partidului Social Democrat are curajul sa spuna ca ar renunta la cota unica de impozitare si ar trece la o impozitare de 20%, pentru romanii cu venituri de peste 3000 de lei lunar.

De la aceasta tendinta de a pune biruri mai mari asupra bogatilor, urmeaza in mod evident si masurile efective pentru cei saraci : taxa pe valoare adaugata va fi deferentiata, cu un nivel mai mic pentru produsele alimentare, contributiile sociale se vor reduce si ele, vor fi construite locuinte pentru tineri, vor fi acordate stimulente pentru toti cei ce angajeaza tineri sau mentin locurile de munca, va fi sprijinita agricultura cu credite pentru modernizare si nu va mai fi impozitat profitul reinvestit.

Suna frumos nu-i asa ? Necazul este insa altul. Asemenea masuri de natura economica si sociala nu si le poate permite nici cel mai bogat stat din lume, cu atat ma putin Romania, care traieste aproape exclusiv pe datorie.

Jumatate dintre aceste masuri, daca ar fi luate, ar duce deficitul bugetar intr-o prapastie totala. Da cui sa spui lucrurile astea, cand suna asa de frumos ce vrea sa faca domnul Geoana ?

Liberalul Crin Antonescu nu se dezminte nici el, vizavi de doctrina caruia i se raporteaza. Remarcam insa, la domnul Crin Antonescu, ceva mai mult realism si o atitudine mult mai temperata in aruncatul cu promisiuni in stanga si in dreapta.

Concret, liberalul Antonescu propune chiar o scadere a cotei unice de impozitare de la 16% la 10%, in paralel cu scaderea taxei pe valoare adaugata de la 19% la 15%. Ca o paranteza, aceste masuri de relaxare a fiscalitatii seamana foarte mult cu « programul » domnului Dinu Patriciu, unul dintre liberalii de forta din Romania.

Si daca mai punem la socoteala si promisiunile de reducere a salariilor bugetarilor, acolo unde ele sfideaza productivitatea, sau reducerea drastica a personalului bugetar, mai ca am fi tentati sa spunem ca domnul Antonescu l-a avut ca mentor pe Dinu Patriciu.

Ce mai conteaza ? Foarte interesant ni se pare faptul ca toate aceste masuri sunt legate strict de mentinerea unui deficit bugetar de 3% din Produsul Intern Brut, ceea ce, evident, ne ridica serioase semne de intrebare.

Am ajuns si la presedintele in exercitiu, care, precum magicianul din poveste, promite sa faca in viitorul mandat tot ce nu a facut in precedentul si chiar mai mult decat atat. Domnul Basescu este si liberal si socialist si orice altceva, numai daca scapa de clasa politica ce-l obsedeaza permanent.

El a promis salarii marite profesorilor si tot el le-a spus ulterior ca guvernul nu are de unde sa le dea. El nu a vazut criza economica si tot el dadea cu FMI de pamant, pentru ca mai apoi sa-l ia in brate ca pe ultimul salvator.

Vorbim de ceea ce a fost, pentru simplu motiv ca ne vine greu sa credem in ceea ce promite daca va fi din nou ales.

Totusi, sa amintim doar cateva masuri propuse de Traian Basescu : o posibila crestere a taxei pe valoare adaugata, dar mentinerea cotei unice de impozitare, TVA redus in turism (se putea altfel) si pentru alimente, majorarea impozitelor locale (indeosebi pe proprietati). Dur cum il stim, Traian Basescu nu iarta nici sectorul bugetar, pe care il ameninta cu reduceri de personal si de salarii.

Dupa aceasta succinta trecere in revista a promisiunilor celor trei candidati la functia suprema in stat, se impune sa le amintim, totusi, cateva lucruri de care nu au tinut seama atunci cand s-au adresat alegatorilor.

Anul 2010 va fi unul crucial pentru Romania, care este deja amenintata cu incapacitatea de plata.

Vrem nu vrem somajul va creste spectaculos, datoriile romanilor catre banci vor deveni alarmante, pensiile si salariile se platesc din ce in ce mai greu, creditarea nu va fi reluata prea curand nici pentru populatie nici pentru agentii economici, scumpirile ne bat la usa, indeosebi la produsele alimentare prin eliminarea subventiilor si la combustibili, energie sau utilitati.

Povara fiscala asupra cetatenilor va fi una enorma, la fel cum a devenit deja povara fiscala pentru statul roman. Aflat la mana FMI si a Comisiei Europene niciun presedinte, mai bine zis nici un guvern, nu va avea prea mult spatiu de manevra cel putin in 2010. A promite romanilor ca pe termen scurt le va fi mai bine este o minciuna crasa si evidenta. Si atat !