Meditatii anticriza pe marginea prapastiei

Zilele trecute, in fata Parlamentului, Emil Boc a scos din nou de la naftalina discursul anticriza, condimentat dupa o reteta deja consacrata cu ingredientele otravitoare ale predecesorului sau.

Ca sa nu mai lungeasca prea mult vorba, primul ministru a conchis ca, de fapt, programul anticriza se afla plasat taman in bugetul de stat pe 2009, clocit cu mare profesionalism de ministri, sindicate, patronate si te mai miri cine din societatea civila romaneasca.

Realitatea este foarte schimbatoare in vremuri tulburi insa, si toata cloceala amintita a inceput sa prinda miros de putregai dupa nici doua luni de zile. Nu-i nimic, a venit vremea sa ne primenim. Criza, bat-o vina, are si efecte benefice, caci va grabi modernizarea statului,« ea trebuie sa fie dieta care pune capat obezitatii birocratice a statului ».

Asa o fi, dar inainte de asta, dieta subtiaza poporul roman mai ceva ca celebra lupta de clasa. Si apoi, la urma urmei, daca toata aceasta « modernizare » o face criza la ce mai avem nevoie atunci de programe anticriza ?

Sa lasam retorica la o parte, stiut fiind faptul ca aceasta este, in general, apanajul juristilor, clasa din care si domnul Boc cu onor se trage. Despre liniile generale ale programului de guvernare am mai scris si nu are rost sa insistam, caci nimic nu s-a schimbat intre timp.

( In aceeasi ordine de idei, daca ar fi sa punem in balanta datele statistice prezentate de Emil Boc si cele sustinute de fostul premier Tariceanu singura concluzie la care am ajunge ar fi aceea ca respectivii domni isi bat pur si simplu joc de noi.

Ca o paranteza as remarca iesirea din conul de umbar a lui Varujan Vosganian, care a aflat, dupa 4 luni, de unde apare gaura mare in deficitul bugetar : de la Fondul Proprietatea si de la refugiatii din timpul razboiului. Curat bataie de joc).

Cu siguranta ca un acord cu Fondul Monetar International va narui multe din ambitiile acestui program bun de pus in rama, nu inainte de a ne fi convins si noi de lipsa lui de realism, atat vreme cat insasi bugetul (care sta la baza lui) se dovedeste nerealist.

Sa ne intoarcem la modernizare. Statul roman modern isi are originile undeva pe la jumatatea secolului XIX, pe fondul unor conjuncturi politice externe favorabile principatelor romane, a nasterii unei clase politice responsabile si, mai apoi, a aducerii in fruntea tanarului stat a unui principe neamt. Ce ne-a mai rams din toate acestea acuma, cand Romania se afla din nou la rascruce ?

Factorii politico-economici externi nu ne sunt deloc favorabili, clasa politica este un amalgam de oportunisti, iar « principele » are ca prim obiectiv mentinerea tronului si mai apoi bunul mers al tarii. Cu toate acestea, schimbarea este inevitabila.

Ea nu va veni insa dinauntrul nostru, ci din afara, cu sau fara ajutorul Fondului Monetar International, dupa cum adevarat graia primul ministru Emil Boc.
Valului crizei si schimbarii ii vom arata piepturile noastre goale si buzunarele ciuruite deja, in care ar urma sa punem banii de la FMI.

Odata cuprinsi de patriotism, vom scoate la bataie traditionalele noastre arme : agricultura, turismul, energia si constructiile. Cel putin asa spunea Emil Boc. Acestea sunt avantajele noastre in marea lupta concurentiala cu alte tari. Ce sa mai vorbim de tehnologii, de minti luminate, de cercetare si competitivitate tehnologica ?

Secolul XXI va fi pentru Romania si pentru generatiile ei viitoare unul eminamente agrar. Halal modernizare.

In urma cu cateva luni de zile, fostul prim ministru, Calin Popescu Tariceanu, vedea agricultura Romaniei, ca a doua forta, din punct de vedere economic, dupa Franta. Am ras atunci pe seama iluziilor liberale ale domnului Tariceanu si, probabil ca, e cazul sa plangem pe marginea viziunii democratului Boc.

E sublima, dar lipseste cu desavarsire, caci agricultura Romaniei nu ne poate hrani nici macar pe noi, putinii romani care am mai ramas pe aici. Nu-i nimic, ne vom bate cu toata Europa cu aceasta agricultura, care tremura ca trestia in bataia vantului la cea mai neinsemnata schimbare meteorologica.

In domeniul turismului ne intoarcem, din nou, la Dracula, ca sa sugem banii turistilor ce ne ocolesc de ani buni. Intunecata perspectiva.

Cat despre energie si constructii, ce sa mai vorbim ? Regimul comunist ne-a lasat mostenire un sistem energetic gandit pentru megalomaniile lui. Nu s-a investit aproape nimic in el, in ultimii 20 de ani, si nu peste mult timp acesta urmeaza sa crape natural, caci adaptabilitatea lui la noile cerinte lipseste cu desavarsire.

De construit am construi, da nu avem cu ce si, mai ales, pentru cine, dat fiind gradul de saracie inspre care ne indreptam cu pasi repezi.

Toate aceste ganduri negre mi-au rasarit in minte instantaneu, in timp ce ascultam discursul primului ministru in fata Parlamentului, pe marginea programului anticriza al coalitiei aflate la guvernare. Mi-am zis, la un moment dat, ca oi fi eu prea sceptic. M-am uitat apoi la reactia parlamentarilor aflati in sala.

De abia atunci am realizat ce pericol ne paste cu criza economica. Tot ce se poate ca Romania sa se modernizeze. Cu o conditie insa, sa ajunga pana la cenusa ca sa aiba de unde sa renasca.

Comentariu de Alexandru Moldovan.