Merita romanii salarii mai mari?

Luni, 14 Aprilie 2008, ora 15:47
28832 citiri
Merita romanii salarii mai mari?

Salariul minim din Romania a inregistrat in ultimii 4 ani unul dintre cele mai ridicate ritmuri de crestere din Uniunea Europeana. Cu toate acestea, nivelul atins il plaseaza inca la coada clasamentului, respectiv de circa 10 ori mai redus decat valoarea maxima atinsa la nivelul UE.

Asadar, din punct de vedere statistic mai e loc de crestere. Pe acest considerent, dar si raportat la nivelul puterii de cumparare, salariatii din Romania par indreptatiti sa ceara mai mult. Cand ne uitam insa la raportul salarii-productivitate lucrurile se schimba. Din pacate, aceasta corelatie este trecuta in plan secund de liderii de sindicate, conjunctura economica favorizand doar intr-o anumita masura cererile de marire a salariilor.


Economia Romaniei nu mai este una de comanda. Statul nu mai poate controla evolutia veniturilor in sectoare in care nu mai are nici un amestec, dar influenteaza indirect piata muncii printr-un exces de oferta in domeniul bugetar, care a ajuns sa cuprinda mai mult de o patrime din totalul fortei de munca ocupate la nivel national. Pe acest fond, dar si cuplat cu o cresterea economica neintrerupta de 8 ani, cu oferta mare de noi locuri de munca, respectiv o criza acuta de muncitori calificati, sezonul grevelor este in plina manifestare.


Primavara si anii electorali au favorizat de fiecare data, dupa 1990, revendicarile salariale. In aceasta perioada, companiile isi fac cunoscute bilanturile pentru anul precedent si anunta planurile in curs. Se incheie bugetele, se semneaza contractele colective de munca si se anunta, acolo unde este cazul, pomenile electorale. Astfel, reactiile sindicatelor par firesti si sunt anticipate de fiecare data. Spre deosebire de anul electoral 2004, anul 2008 surprinde insa economia Romaniei intr-o cu totul alta ipostaza.


Iata, greva angajatilor de la Dacia s-a incheiat, dupa ce principala revendicare, de crestere salariala, s-a apropiat de ceea ce au dorit sindicalistii. Francezii de la Renault au cedat sub presiunea pierderilor inregistrate de uzina si a riscului de a nu-si onora comenzile in permanenta urcare. Se pregatesc siderurgistii de la Arcelor Mittal Steel si, cel mai probabil, acestia vor fi urmati de alte confederatii din metalurgie. Doua sectoare economice in plin avant si, lucru foarte important, aflate in proprietatea unor concerne straine.


Merita sa ne indreptam atentia asupra ultimului aspect, extrem de relevant pentru situatia economica a Romaniei de azi. Renault este pe al doilea an de profit la Dacia, la fel si Mittal Steel, dupa ce ambele au recuperat mare parte din pierderile inregistrate in anii precedenti, pe seama investitiilor in capacitatile preluate de la stat. Reactia muncitorilor pare astfel una fireasca. " Daca ei castiga mai mult, de ce sa nu castigam si noi ?"


Problema este ca nicaieri in Europa, unde cele doua multinationale mai au capacitati de productie, randamentul om-unitate de produs nu este atat de scazut ca in Romania. La Dacia, productivitatea ar fi crescut, spun sindicalistii, de peste 170 de ori anul trecut. Cu toate acestea, raportat la numarul de masini fabricate numarul angajatilor il depaseste cu mult pe cel inregistrat la alte uzine ale grupului. La Arcelor Mittal Steel Galati, productivitatea pe angajat a fost de 280 tone pe angajat, fata de 500-600 tone atinse in alte unitati din Europa. Sa fie muncitorii romani mai lenesi ?


In ziua de azi productivitatea se obtine preponderent cu ajutorul tehnologiei. Investesti masiv ai randament, nu investesti ai mai multi angajati si salarii mai scazute. Acestei dileme trebuie sa-i faca fata investitorii din Romania. De aici a aparut o alta fata a relatiei angajat-angajator si, extrapoland, a atractivitatii mediului de afaceri din Romania.


Dupa greva de la Dacia multi s-au grabit sa anticipeze ca pozitia sindicatelor afecteaza grav viitorul investitiilor in Romania. Cu alte cuvinte, daca forta de munca nu este ieftina, nici investitorii nu vor mai veni. Oare acesta este singurul nostru atuu , forta de munca ieftina ? Daca este asa, atunci inseamna ca e grav. Fara discutii, relocarea unor capacitati de productie din vestul in estul Europei tine seama si de acest lucru. Nu credem insa ca investitorii nu au anticipat ca salariile romanilor nu pot ramane batute in cuie la nesfarsit.


Asadar, cine aduce tehnologie poate aduce si salarii mari, daca aceste salarii justifica productivitatea. In alte sectoare economice, de pilda domeniul financiar sau cel ai IT, nu se aude o vorba despre salarii. Nici in constructii. Ele sunt mari si pentru faptul ca specialisti devin tot mai des o raritate. Nivelul de calificare vorbeste de la sine. Ne confruntam cu aceeasi situatie in industria auto sau cea siderurgica ? Evident, raspunsul este nu.


Calificati sau mai putini calificati, muncitorii romani sunt totusi la mare cautare. In constructii, de pilda, patronii dau salarii fara nici o greva pentru ca stiu ca, la randul lor castiga. Piata muncii din Romania a intrat intr-o faza in care oferta si cererea inclina serios in favoarea celei dintai. Pe acest fond, trebuie sa fii nebun sa nu ceri salarii mai mari. Cand roata se va schimba si cererea se va domoli. Asadar, in actuala conjunctura, daca sindicatele cer, patronatele se vad obligate sa dea. Co o conditie de baza : pe masura ce salariile cresc si productivitatea trebuie sa urmeze acelasi curs.


Cu totul altfel stau lucrurile in sectorul bugetar, unde orice crestere salariala nejustificata da peste cap toate stabilitatea macroeconomica. Bani mai multi pentru aceeasi munca, sau chiar mai putina, inseamna inflatie. Aceasta ne afecteaza pe toti si nu numai pe cei care cer. De aceea, acest aspect are legatura directa cu politicul si cu anul electoral. Se impune insa o tratare separata a problemei.


Revenind la grevele din sectoarele private ale economiei, suntem nevoiti sa conchidem ca ele nu au nici o legatura nici cu guvernul si nici cu politicul. Ele sunt firesti si intreaga responsabilitate se imparte intre salariati si patronate. Asa este peste tot in Europa, fie ca ne convine sau nu. Nostalgia dupa protectia statului a disparut odata cu masiva migratie a muncitorilor romani la munca in strainate. Acest lucru ar trebui sa-l inteleaga si cei ce au ramas aici si lucreaza " la patron ". Romanii au dreptul, dar nu obligatia de a castiga mai mult. Aceasta dilema o rezolva randamentul si apoi negocierile cu cei ce-si asuma riscul afacerilor in Romania.



Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă, Directorul Financiar al ONE United Properties, a participat la cea de-a treia ediție a Quarterly Report, din 6 martie, eveniment marca Ziare.com, alături de partenerul principal...
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Peste 80 din cei 186 de angajaţi ai combinatului de alumină Alum SA din Tulcea vor rămâne fără locuri de muncă, începând de luni, a anunţat, joi, 28 martie, subprefectul judeţului...