Pana unde merge curajul guvernatorului ?

Testele de stres pentru bancile comerciale din Romania, impuse de acordul cu Fondul Monetar International, au determinat Banca Nationala sa recunoasca faptul ca un numar de12 banci au nevoie urgenta de capitalizare, suma totala fiind de aproximativ un miliard de euro.

Din motive lesne de inteles, Banca Nationala a Romaniei nu a facut publica lista celor 12 banci comerciale, desi mare parte din ele sunt cunoscute in primul rand dupa nivelul dobanzilor practicate la depozite, care scot in evidenta nevoie acuta de lichiditati.

Intalnirea de la Viena, de la sfarsitul lunii martie, dintre reprezentantii BNR si FMI cu noua grupuri bancare straine prezente in Romania ne mai ofera un indiciu. Capitalizarea se impune pentru majoritatea bancilor cu capital austriac si grecesc, prezente pe piata noastra, aceste banci fiind si printre cele mai active pe segmentul creditarii.

La o prima apreciere, nevoia de capitalizare nu ar trebui sa ne surprinda, mai ales ca si statul roman a capitalizat singurele doua banci ce i-au mai ramas (Eximbank si CEC Bank), inca inainte de a avea acordul Comisiei Europene.

Statul a capitalizat respectivele banci nu pentru ca ele ar fi fost prea expuse pe segmentul creditarii, ci tocmai din nevoia de a le impinge si mai mult inspre aceasta activitate, in conditiile in care suratele lor, adica bancile straine, se feresc ca dracu de tamaie sa mai acorde credite economiei sau populatiei din Romania.

O banca ce isi blocheaza insa prea mult creditarea nici ca are o viata prea lunga. Mai devreme sau mai tarziu, banii trebuie sa circule din nou, chiar daca riscurile expunerii sunt inca destul de ridicate. Iata insa, nu atat teama de riscuri impune bancilor o pozitie de asteptare, cat mai ales lipsa resurselor.

Pentru asigurarea lor, teoretic, este nevoie de capitalizare.

Toate tarile dezvoltate, in frunte cu Statele Unite ale Americii, au sustinut masiv cu bani bancile lor comerciale, aceasta finantare fiind considerata, deocamdata, singurul antidot impotriva crizei economice. Reactia fireasca a acestor masuri ar fi trebuit sa se regaseasca in repornirea creditarii, lucru care nu s-a intamplat insa in ciuda miilor de miliarde de euro injectate de catre state.

Nici in Romania lucrurile nu stau diferit, cu toate ca situatia bancilor comerciale prezente aici este oarecum alta.

Nu acest aspect face insa obiectul analizei noastre, caci motivele pentru care creditarea este inca blocata sunt multe. Problema pe care vrem sa o ridicam aici este legata de pozitia Bancii Nationale a Romaniei fata de nevoia de recapitalizare a celor 12 banci comerciale, in speta pozitia guvernatorului in situatia in care bancile mama nu se vor grabi sa-si ajute puii din Romania.

Si oare, de ce s-ar grabi, cand inclusiv acolo la ele acasa au mari probleme cu lichiditatile ?

Dupa ce a trecut deja la reducerea rezervelor minime obligatorii in valuta, operatiune pe care o va repeta in luna iulie, Banca Nationala s-ar fi asteptat ca cel putin o parte din banii disponibilizati sa reintre in circuitul creditarii. Nu s-a intamplat acest lucru.

Acum, dupa aplicarea testelor de stres, neconformarea celor 12 banci comerciale la « indicatiile » BNR s-ar lasa, teoretic cu o serie de masuri coercitive din partea acesteia.

Practic, « nesupunerea » fata de recomandarea BNR ar urma sa duca la declansarea suprevegherii si apoi administrarii speciale, pentru ca in actul final sa nu fie exclusa chiar declansarea falimentului. Desigur, pana acolo e cale lunga.

Daca Banca Nationala a refuzat sa faca publica lista celor 12 banci, ne intrebam cum va avea ea curajul sa declare, sa zicem, supravegherea speciala, pentru unele dintre ele ? Acest lucru inseamna panica.

In lumea finantelor, in timp de criza mai ales, nimic nu poate fi mai daunator sistemului decat declansarea panicii. Depunatorii se vor arunca sa-si scoata economiile, nu numai la bancile avertizate, iar criza de lichiditati va impinge tot sistemul in haos.

Pentru romani, acest lucru nu ar fi o noutate, chiar daca de la marile falimente bancare postdecembriste au trecut cativa ani buni. Daca banii se duc din banci la saltea, atunci se cheama ca nu mai avem nici o scapare. Altfel spus, de voie ca de nevoie, bancile austriece si cele grecesti (dar nu numai ele) au nevoie ca de aer de ajutorul bancilor mama.

Este oare acest argument suficient pentru a se trece la capitalizare urgenta ? Greu de spus. Daca nu s-ar fi grabit sa inghita cateva miliarde de euro de la filialele lor din Romania, acestea din urma nu ajungeau poate in situatia de fata si banii de capitalizare puteau proveni chiar de la ele. Deh, foamea de bani este mare peste tot in lume.

In schimb, in lipsa  masurii de capitalizare, Banca Nationala a Romaniei trebuie sa actioneze. Si aici intervine dificila misiune a guvernatorului.

Asupra lui Mugur Isarescu presiunile din toate partile, mai ales din partea clasei politice, s-au intensificat extrem in ultima vreme.

Nu intamplator, guvernatorul afiseaza un optimism care nu l-a caracterizat niciodata pana acum. In toamna acestui an, Mugur Isarescu ajunge la finalul mandatului de guvernator. Realegerea lui depinde in mare masura de felul in care raspunde la comenzile politice.

Cata vreme a avut spatiu de manevra, guvernatorul a reusit sa afiseze o independenta de apreciat fata de ingerintele politicului in problemele de politica monetara. Pe masura ce toamna se apropie, aceasta independenta se atenueaza vizibil.

Paradoxal, in ciuda fermitatii cu care ar putea actiona guvernatorul, capitalizarea unor banci comerciale nu raspunde nevoii de creditare a economiei, ci, mai curand, nevoii de salvare pentru bancile care s-au intins mai mult decat le-a tinut plapuma, avide de o cat mai mare cota de piata in Romania.

Banii imobilizati in case, de catre banci, risca sa nu se mai intoarca, sau in cel mai bun caz sa nu se intoarca la valoarea pe care s-a contat.

Spuneam in analiza precedenta ca imperativul guvernului este acela de a mentine cat de cat pretul locuintelor cel putin la nivelul actual. Iata ca, acelasi imperativ foloseste intr-o masura la fel de mare si bancilor comerciale.

De ce am exclude atunci din calcul o politica comuna, guvern-banca nationala, via bancile comerciale ?

Deocamdata este o supozitie. Pentru cetatenii Romaniei, aceasta coalitie nu prevede insa nimic bun. Va vom spune si de ce.