Pomana cu doua taisuri

Dupa lansarea programului “Prima Casa”, ca o prima masura de relansare economica, guvernul a mai descoperit o pomana: amanare la plata a datoriilor catre buget pe o perioada de sase luni.

Despre prostitutie se spune ca este una dintre cele mai vechi meserii din lume.

Despre amanarea la plata a datoriilor agentilor economici catre stat, sau chiar despre stergerea acestora, se poate spune ca este o inventie pur romaneasca, specifica lungii perioade de tranzitie pe care Romania o traverseaza de 20 de ani incoace.

Din arsenalul de masuri anticriza pe care ni le promitea coalitia aflata la guvernare, iata, a iesit una despre care nimeni nu sufla o vorba pana acuma : amanarea la plata a datoriilor bugetare pe o perioada de sase luni, pentru firmele ce au intampinat dificultati din cauza crizei financiare. Asa ca o paranteza, oare este vreo firma in Romania care sa nu fi intampinat dificultati ?

In aparenta, masura guvernului pare una potrivita in contextul economic actual, caci ce altceva poate face un parinte cand copiii lui o duc tot mai greu ? Ii ajuta, le creeaza facilitati, in speranta ca acestia vor intelege gestul parintesc si isi vor onora cu responsabilitate obligatiile. Ce se intampla insa cand copiii si-au pierdut respectul iar sprijinul parintesc este luat drept slabiciune ?

Cred ca si ministrul de finante sau premierul si-au pus aceasta intrebare inainte de a lua decizia amintita, dar, in final, au actionat dupa regula celui care cedeaza primul. Din nefericire pentru guvern, copiii, adica societatile comerciale,  nu provin toti de la acelasi tata.

Unii sunt descendenti directi ai atotputernicului stat, altii sunt rezultatul unor « mariaje » de tip capitalist, respectiv firme private. Acestia din urma nu au fost niciodata foarte apropiati de nici un guvern din Romania, decat in masura in care trebuiau sa isi aduca contributia la intretinerea marii familii bugetare.

Sigur, de cand lumea, copiii vitregi, caci asa sunt privite firmele private, au intotdeauna obligatii sporite fata de cei naturali. Or fi oare, de data asta, tratati si unii si altii in mod egal ? Sincer, ma indoiesc, chiar daca ordonanta ce reglementeaza aceasta facilitate nu face diferanta, in aparenta. Sa asteptam insa si normele metodologice.

Pana atunci sa incercam sa anticipam efectele acestei concesii facute de guvernul Boc mediului economic de la noi.

Este bine stiut faptul ca in procesul de achitare a obligatiilor catre buget, de departe mediul privat depaseste sectorul de stat. Este suficient sa ne uitam peste datele publicate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) ca sa vedem cum stam.

In topul celor mai mari datornici catre bugetul de stat, companiile aflate inca in proprietatea acestuia cumuleaza peste 80-90% din totalul datoriilor.

Si, retineti, acest lucru nu se intampla de azi de ieri. Tocmai de aceea spuneam in randurile de mai sus ca amnistia fiscala sau amanarea la plata a datoriilor nu a fost inventata de guvernul Boc.

Ce este mai interesant este faptul ca pe lista marilor datornici la bugetul de stat figureaza de ani buni aceleasi companii : CFR, societatile din industria miniera, societati din domeniul energetic sau din aparare, domenii strategice pe care statul nu a stiut sa le gestioneze in nici un fel.

De altfel, nici nu s-a uscat bine cerneala de pe ordonanta guvernului si directorul Societatii Nationale a Lignitului Oltenia(care are vreo 400 de milioane de lei datorie) s-a si grabit sa salute decizia guvernului.

Cealalta mare companie miniera, CNH Petrosani, are o datorie de aproape trei miliarde de lei.

Credeti ca de data asta, pe lista celor ce vor cere rapid amanarea la plata a datoriilor nu vom regasi aceleasi companii ? Cu siguranta ca raspunsul este afirmativ.

Asadar, gestul de marinimie al guvernului, asa zis anticriza, trebuie urmarit cu mare atentie, caci la nivelul respectivelor companii blocajul financiar este la el acasa.

Acuma, nu ar fi un capat de tara amanarea platilor la buget pentru sase luni daca am avea certitudinea ca respectivele companii vor depasi perioada critica si vor reincepe sa-si achite obligatiile ca un copil ascultator.

Din experienta anilor precedenti ma indoiesc ca se va intampla asa. In urma cu doi ani, de pilda, in plin boom economic, guvernul Tariceanu lua decizia curajoasa de a sterge datorii de peste doua miliarde de euro pentru cateva companii de stat din sectoarele amintite mai sus, pe motivul ca respectivele datorii sunt istorice si oricum nu vor mai putea fi platite vreodata.

Conditia pe care o punea Tariceanu era insa ca dupa stergerea datoriilor, respectivele companii sa nu mai faca altele. Exact asa nu s-a intamplat, iar guvernul liberal stia foarte bine ca pomana va fi savurata in toata splendoarea ei.

La putin timp, salariile au crescut spectaculos, cheltuielile de protocol la fel si risipa a fost la ea acasa. « Sa ne ia boii de la caruta », si-au spus directorii care stiau ca la schimbarea guvernului si ei vor fi maturati. Cum s-a si intamplat, de altfel. Mai trage la raspundere daca ai pe cine.

Avand aceste experiente, ca sa nu mai amintim de amnistiile din vremea guvernului Nastase, tare mi-e teama ca si de data asta sa nu o dam in bara.

Ca masura de prevedere, guvernul Boc ne comunica faptul ca beneficiarii scutirii la plata obligatiilor catre stat vor fi obligati sa garanteze rambursarea ulterioara a obligatiilor restante printr-o scrisoare de garantie bancara si/sau imobiliara.

Poate acest lucru este valabil la unele firme private, care au ce oferi la schimb. In cazul companiilor de stat ma indoiesc ca vreo banca din Romania se va oferi sa elibereze scrisoarea de garantie bancara sau imobiliara pentru companiile de stat, cand majoritatea dintre ele sunt deja datoare vandute.

Nu cred insa ca acesta este aspectul cel mai dificil al problemei, ci tocmai ceea  ce am amintit mai devreme. Multe din companiile statului nu mai au deja bani de salarii, cum se intampla de altfel si in domeniul privat. Numai ca, daca patronii recurg la disponibilizari, directorii de la stat nu risca acest lucru, caci ei sunt numiti acolo politic.

Asadar, pana la trecerea campaniei electorale problema salariilor, poate si cresterea lor pe sest, ar putea fi rezolvata tocmai de catre ordonanta de urgenta privind amanarea la plata a obligatiilor catre stat. Vom afla in curand daca ne-am inselat.