Progrese in patru labe monitorizate

De vreo 17 ani incoace Romania este monitorizata. Si nu a dus-o deloc bine, indiferent de rigoarea cu care ne persecutau cenzorii, caci in buna traditie autohtona am aplicat principiul "apa trece, pietrele raman". 

Intr-adevar, in economia noastra au mai ramas cativa bolovani pe care incercam sa-i mai pravalim din cand in cand, ajutati de la spate si de catre cei care pretind ca ne vor binele.

Ne plictisim insa repede de efort, iar mitul lui Sisif ni se potriveste doar prin prisma absurdului, surprinsa atat de bine de Albert Camus.

Din monitorizare am avut curajul sa iesim o singura data, in vremea guvernului Tariceanu, cand plini de optimism am dat cu flit Fondului Monetar si pretentiilor lui, evident, absurde.

Cand ne-am trezit la realitate, ne-am intors cu coada intre picioare si am acceptat umili o noua monitorizare, doar, doar se va intampla vreo minune Dumnezeiasca cu saraca noastra tarisoara.

Arieratele din economie, pierderile "fara numar, fara numar" ale acelorasi companii de stat fac acum obiectului noii monitorizari.

Ideea, logica de altfel, este cat se poate de simpla: ori oprim odata scurgerea de bani catre aceste gauri negre, ori le inchidem, le lichidam, le vindem.

Partea proasta este ca nu vorbim aici de orice intreprinderi, ci tocmai de acelea care fac coloana vertebrala a unei economii sanatoase.

Transportul feroviar, sectorul energetic, exploatarea resurselor naturale si alte cateva intreprinderi considerate o buna bucata de vreme strategice.

Exact ca in perioada post stalinista, cand noul lider de la Kremlin (Nikita Hrusciov) propunea ca Romania sa devina o tara eminamente agrara, pentru a alimenta tarile comuniste capabile sa dezvolte o industrie puternica, si acum ni se propune cam acelasi lucru.

Discret, pe toate canalele ni se sugereaza ca agricultura a ramas ultima noastra sansa pe calea cresterii economice, caci avem un potential urias si multa forta de munca tocmai buna la asa ceva.

Departe de mine gandul de a blama sectorul agricol, mai ales in contextul amenintarilor cu o iminenta criza alimentara.

Dar a crede ca putem face doar agricultura si nimic altceva este condamnabil. In perioada in care Romania era considerata "granarul Europei", pe langa productiile mari de cereale mai aveam si burse extrem de performante si chiar o infrastructura (transportul pe Dunare indeosebi) suficient de bine pusa la punct pentru comertul cu cereale de la vremea aceea.

Acuma, nu mai avem aproape nimic. Fabricile de utilaje agricole, asa cum erau ele, au cazut prada aceluiasi tip de monitorizare, la care suntem supusi si in prezent, fiind primele victime ale eliminarii arieratelor din economie (Tractorul Brasov, spre exemplu, era campion la datorii).

Lor le-au urmat societatile din industria de aparare, sectorul minier si apoi cel siderurgic, pentru care monitorizarea s-a soldat cu disparitia aproape in toate cazurile.

In aceste conditii, putem oare sa pierdem si caile ferate si ce a mai ramas din industria chimica sau din sectorul energetic, doar pentru ca ele sunt supuse monitorizarii ? De ce nu? Doar avem o experienta in spate.

Sa nu va inchipuiti insa ca monitorizarea este chiar atat de simpla precum pare la prima vedere. Ca sa reuseasca pe deplin, adica sa-si atinga efectele, se actioneaza pe multe alte cai, paralele.

Cand ai in fata Compania de cai ferate, de exemplu, unde de bine de rau mai lucreaza cateva zeci de mii de romani, nu poti sa dai cu barda direct. Trebuie s-o iei pe ocolite, de pilda, schimband anumite elemente din Codul Muncii, astfel incat disponibilizarile sa nu mai fie o problema exclusiv a guvernului.

Lucru valabil si in sectorul energetic. Nu are nici o legatura noul Cod al Muncii cu flexibilizarea, asa cum sustin guvernantii si nici cu o noua forma de sclavagism, asa cum spun sindicatele, ci cu monitorizarea de care vorbeam mai devreme.

E simplu, reduci, reduci, pana dispare. Asa s-a intamplat si cu Tractorul si cu Roman si cu Resita sau Hunedoara, ca sa dam doar cateva exemple, si asa se va intampla si cu Oltchim sau CFR Marfa, ori Compania Nationala a Huilei.

Guvernul, fie nu sesizeaza aceste pericole, fie nu ii pasa. De dragul monitorizarii si a reusitei ei parem dispusi la orice. Interesant este ca pana la guvernul Boc, aidoma copilului neascultator, toate celelalte guverne una au spus, alta au facut.

Se asezau frumos in banca, scoteau caietul de notite si conspectau constiincios tot ceea ce li se impunea prin monitorizare, pana cand inspectia trecea.

Din pacate, chiar si aceasta tactica dupa care "zicem ca ei, facem ca noi", tot acolo a dus, la finalul pe care cei ce ne monitorizau il anticipau de altfel.

Si, evident, la final ni se recunosteau eforturile, eram felicitati, dar si avertizati in acelasi timp, ca nu trebuie sa ne oprim aici.

Dezastrul economic a fost compensat cu banii aruncati romanilor de bancile comerciale pe credite cu buletinul si de o asa zisa deschidere a pietelor de munca din Vest, unde cei ce au fost ejectati din economia romaneasca si-au gasit o cale de supravietuire. Guvernul Boc este insa mult mai constiincios. Isi noteaza, dar si face.

N-am avut timp sa ne uitam la ce am realizat, pentru ca iata, a venit o noua monitorizare.

Asta s-ar putea sa fie ultima si odata cu incheierea ei am pus si noi lacatul, pentru multi ani de acuma inainte pe industria autohtona. Daca avem supremarketuri, banci, mall-uri etc, la ce ne mai trebuie si productie?

S-o faca altii, asa cum dorea Nikita Hrusciov, iar noi sa-i hranim pentru asta. Atentie insa, pe vremea comunistilor pamantul era inca al nostru, chiar daca la colectiv.

La vremuri noi insa, trebuie sa avem o alta abordare, caci, daca s-a dovedit ca nu suntem in stare sa lucram acest pamant, mai avem o varianta extrem de tentatnta. Sa-l vindem, caci de lucrat tot noi o sa-l lucram, nu-i asa?

Cât câștigă românii în străinătate. Diaspora aduce aproape 3% din PIB

Statisticile oficiale arată că România are una dintre cele mai semnificative diaspore din UE, raportat la populația rezidentă a țării. Pentru fiecare patru persoane care locuiesc în...

Un director al FMI transmite că nu există riscul unei recesiuni globale. "În acest moment, va fi nevoie de mult pentru a deraia această economie"

Unul dintre cei mai importanţi economişti ai Fondului Monetar Internaţional a semnalat un risc redus de recesiune globală, în ciuda zgomotelor continue de incertitudine geopolitică,...