Si datori si cu banii luati

Disperarea cu care ne agatam de banii de la Fondul Monetar International si de la Comisia Europeana ne-a intunecat mintile atat de mult incat nu putem vedea mai departe de ziua de maine.

Perspectiva sumbra a economiei si pentru anul ce vine este dublata insa de scadenta unor imprumuturi facute in acest an, pe care numai Dumnezeu stie de unde vom reusi sa le achitam.

Am ajuns, din nefericire, sa actionam dupa principiul « azi sa ne fie bine, maine vedem noi ce-o fi », pentru ca finantele tarii au intrat pe mana unor diletanti desavarsiti. In ultimii 20 de ani, Romania a mai fost amenintata cu incapacitatea de plata o singura data, in 1997, cand in rezervele Bancii Nationale a Romaniei erau putin peste 100 de milioane de dolari.

Momentul a fost depasit cu eforturi enorme din partea contribuabililor, despre care multi dintre noi am crezut ca nu se vor mai repeta prea curand. Iata ca ne-am inselat si tot noi vom fi obligati sa platim nesabuinta cu care s-au cheltuit banii de catre guvernul crizei.

Un cunoscut om politic declara in 1997 ca nu a vazut inca tara care sa dea faliment, asa ca amenintarea cu incapacitatea de plata era mai curand o sperietoare ce putea fi trecuta cu vederea. Asa o fi fost, n-a vazut el tari care sa dea faliment, in schimb oameni ajunsi la faliment, cu duiumul.

Spre deosebire de anul 1997, in 2010 vom avea in rezervele Bancii Nationale vreo 28 de miliarde de euro, de care nu ne putem atinge insa. Ei au alta destinatie. Cel care va trebui sa faca fata presiunilor de plata este Ministerul Finantelor, ma rog, bugetul de stat, peste care bate vantul pustiului de o buna bucata de vreme.

Dar sa trecem la cifre, caci ele vorbesc de la sine. Numai pentru ultimele doua luni ale acestui an, bugetul ar avea nevoie de peste 4 miliarde de euro, pentru a putea fi facute platile la zi.

Pentru a acoperi deficitul de 2,6 % din Produsul Intern Brut, aferent lunilor noiembrie si decembrie, statul trebuie sa se imprumute de pe piata interna la dobanzi duble sau chiar mai mari fata de cele pe care le-ar fi platit Fondului Monetar International, daca acesta ne-ar fi acordat ce-a de-a treia sansa.

Criza politica, criza economica, situatia disperata in care se afla finantele tarii indreptatesc creditorii sa ceara dobanzi mari. In fond, oricine ar profita de aceasta situatie. Imprumuturile pe care le va face statul de pe piata interna vor fi insa imprumuturi pe termen scurt.

Lor li se adauga deja obligatiile de plata pentru titlurile de stat care au ajuns la scadenta, in valoare de 6,7 miliarde lei. Daca la aceste plati se adauga si finantarea deficitului de 2,6% ajungem la concluzia ca obligatiile de plata se apropie de suma de 20 de miliarde de lei.

Acesti bani, asa cum spuneam, trebuie imprumutati de pe piata interna. Acum sa trecem la 2010, de care ne mai desparte o luna si jumatate. Dupa datele publicate de Ministerul de Finante, anul viitor devin scadente titluri de stat in valoare de 14,3 miliarde lei.

La acestea trebuie sa adaugam finantare deficitului, estimat la 5,9% din Produsul Intern Brut, care mai inseamna vreo 30 de miliarde de lei. Cu ce ne-a ramas restant din anul acesta vom bate suma de 60 de miliarde lei, care ar fi echivalent cu peste 11% din Produsul Intern Brut.

Nu mai are rost sa luam in calcul cheltuielile cu dobanzile, datoria publica apropiindu-se astfel la aproape 30% din PIB. Se impune sa amintim ca la sfarsitul anului 2008, datoria publica a Romaniei atingea 13,6% din PIB, pentru ca in viitoarele zece luni ea sa se dubleze.

Mai are rost sa ne intrebam pe ce s-au cheltuit banii ? In nici un caz acestia nu au luat drumul investitiilor, asa cum ar fi fost necesar. Problema este ca daca o tinem tot asa, si se pare ca nu avem alte solutii, peste doi ani suntem datori vanduti iremediabil.

Oare atunci vom da faliment ? Eu cred ca o sa dam mult mai repede cu asemenea conducatori. Ne place nu ne place s-o recunoastem, greul acestei datorii vine din cheltuielile pe care aparatul de stat si salariatii bugetari au continuat sa le produca tocmai intr-un an de criza economica.

Pe ultima suta de metri, ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea, recunoastea ca mediul privat a fost cel care s-a sacrificat in 2009, iar cel bugetar este cel care a cheltuit nejustificat. De parca asta ne-ar mai putea incalzi cu ceva.

Tragedia este ca, dupa cum se arata lucrurile, si in anul care vine sacrificatii vor fi tot cei din mediul privat si cheltuitorii tot cei din aparatul de stat. Sacrificatii vor plati nesabuinta guvernantilor, care, nu este exclus sa vina cu ceva biruri in plus pentru a aduna banii de care au nevoie.

Ni se tot spune ca, in linii mari, impozitele nu se vor majora iar cota de 16% va ramane in vigoare. La o asemenea datorie mai putem oare sa credem in aceste promisiuni ? Ia sa vedeti cum, cel mai probabil, Taxa pe Valoare Adaugata va mai capata vreo 3 sau 4 puncte, caci de aici se colecteaza cel mai repede la buget.

Si mai cresc accizele, preturile la utilitati etc, pentru ca statul sa nu dea faliment, ci noi, contribuabilii. Guvernatorul Bancii Nationale,Mugur Isarescudeclara recent ca in situatia alocarii banilor de la buget, anul viitor, catre salarii si alte cheltuieli ale statului si nu catre investitii este echivalent cu cresterea iminenta a taxelor.

Este aproape evident ca nu investitiile vor fi prioritare, ci intretinerea aparatului birocratic. In general, guvernatorul are gura aurita. De data asta insa, vom plati cu varf si indesat ceea ce altii ne-au pus in carca.