Un risc numit: "cum ne vindem tara ?"

Apropierea scadentei de plata la imprumuturile angajate in ultimii ani va obliga statul sa treaca la vanzarea unei parti importante din actiunile ce le mai poseda. In functie de modul in care va decide aceasta vanzare vom putea sti daca am invatat ceva din istoria privatizarilor ultimilor 20 de ani. 

Fara nici un dubiu, evenimentul economic al acestei saptamani este listarea Fondului Proprietatea la Bursa de Valori Bucuresti.

Dupa cinci ani de la lansare, actionarii pentru care a fost constituit initial Fondul Proprietatea isi vor putea incasa o parte din contravaloarea bunurilor ce le-au fost confiscate in vremea regimului comunist, chiar daca intr-o prima faza nu este recomandata vanzarea actiunilor.

Desi aceasta ultima etapa "reparatorie" din procesul de restituire a proprietatilor ne situeaza, probabil, pe ultimul loc in randul fostelor tari comuniste, important este ca semnalul transmis pietelor este unul pozitiv, iar lichiditatea Bursei va cunoaste o revigorare consistenta prin listarea celui mai mare Fond de investitii din Romania.

Tranzactionarea la BVB a titlurilor Fondului Proprietatea coincide, intamplator sau nu, cu venirea in Romania a unei noi delegatii a Fondului Monetar International, care analizeaza nu numai acordarea ultimei transe din imprumut, ci si semnarea unui nou acord si implicit stabilirea conditiilor pentru un alt imprumt necesar tarii noastre.

Cu alte cuvinte, morisca indatorarii merge inainte, caci Romania este departe inca de a-si asigura necesarul de bani doar din ceea ce produce ea.

De data asta insa, in urma tavalugului indatorarii vine puternic cel al scadentei, care incepe cu plata dobanzilor si apoi a ratelor efective.

Stim cu totii ca guvernul nu are si nu va avea nici in perioada urmatoare bani ca sa-si achite aceste obligatii, mai ales ca este extrem de greu sa credem intr-o crestere economica pentru anul 2011.

Acest lucru nu conteaza insa in fata creditorilor, care trebuie sa-si incaseze banii exact asa cum s-a stabilit cand ne-au imprumutat.

Nu intamplator am pomenit la inceputul acestui text despre Fondul Proprietatea, listarea lui la bursa si venirea delegatiei FMI la Bucuresti. Nici nu a coborat bine din avion si seful delegatiei FMI, Jeffrei Franks, ne-a atentionat ca, de data asta, in negocierea noului Acord, va insista pentru privatizarea marilor companii de stat, sau pentru reorganizarea, respectiv lichidarea acestora.

Pozitia domnului Franks nu este neaparat o noutate pentru guvernul Boc, care a anuntat inca din vara anului trecut ca va trece la vanzarea unor pachete de actiuni de la cateva mari companii de stat, chiar incepand cu acest an.

Ce nu ne-a spus insa domnul prim ministru este faptul ca banii obtinuti nu vor merge, asa cum s-ar crede, catre dezvoltare, ci direct la buget, de unde vor fi redirectionati catre creditorii tarii.

Pana aici, logica Fondului Monetar a functionat impecabil. Ne-au dat banii, ne-au cerut sa reducem consumul exagerat din sectorul bugetar si sa ne echilibram toate bugetele, dupa care urmeaza firesc si achitarea notei de plata pentru consumul de dinainte.

In mod normal, mare parte din aceasta nota ar fi trebui sa vina dintr-o crestere economica cauzata inclusiv de catre masurile asumate in Acordul cu Fondul Monetar.

Surpriza insa, aici logica s-a blocat, caci inclusiv Jeffrey Franks a reconoscut ca marea dezamagire a FMI este legata de faptul ca Romania nu si-a reluat cresterea economica, in urma aplicarii masurilor dure din cadrul Acordului. Intotdeauna mai exista insa o portita de scapare, nu-i asa?

Reprezentantii Fondului au si vazut-o deja, iar guvernul Boc nu mai are rost sa caute alta, caci e servit la tava: vindeti ce va mai ramas, ne recomanda FMI, exact ca in urma cu vreo 14 ani, cand a inceput dezmatul privatizarii in Romania.

Sa nu se creada ca as fi impotriva privatizarii, dar daca ea va urma aceeasi pasi ca cei din vreme guvernelor Nastase si Tariceanu, atunci am serioase semne de indoiala.

Pentru ca spatiul nu-mi permite sa intru in detalii, as aminti doar ca din miliardele de dolari sau euro, obtinute din vanzarea Petrom, BCR, Electrica sau Distrigaz s-a ales praful.

Nu am facut nici autostrazi, nici spitale sau scoli si nici avioane multirol nu am cumparat, cu toate ca bani au fost. Ca in versurile marelui nostru poet, "azi o vedem si nu e".

In Fondul Proprietatea, statul a adunat actiuni de la cele mai bune companii romanesti, pe care in cei cinci ani de existenta au pus mana persoane ce nu aveau nimic de a face cu despagubirile.

Capitalizarea Fondului este un lucru bun in sine, dar trebuie spus ca statului ii va mai reveni in curand praful de pe toba.

Cu toate acestea, acelasi stat mai sta inca pe o avere destul de consistenta, pe care o gestioneaza insa extrem de prost.

Vorbim aici de actiunile de la companiile din domeniul gazelor naturale, petrolului si electricitatii, care au ramas inca in proprietatea statului.

Vanzarea unor pachete minoritare de actiuni de la aceste companii este o operatiune necesara din foarte multe puncte de vedere (avem aici exemplul de succes al Poloniei sau Ungariei), cu conditia ca banii sa fie gestionati corect.

Din pacate, pana sa scoata la bursa respectivele pachete de actiuni, guvernul ia in calcul vanzarea unor active de la unele dintre aceste companii, caci are nevoie urgenta de bani.

Cel mai elocvent exemplu in aest sens este intentia de a vinde microhidrocentralele ce apartin societatii Hidroelectrica (acestea sunt o mina de aur fie si numai pentru certificatele verzi pe care le poseda), cu mult inainte de listarea societatii la bursa.

Nu este singurul exemplu in acest sens.

Nu poti sa scazi valoarea unei societati, pentru ca esti presat sa achiti niste datorii si, in acelasi timp, sa ai pretentia de a obtine apoi sume importante din vanzarea unor actiuni.

Administratorii Fondului Proprietatea insista in ultima perioada tocmai pe listarea societatilor din energie, pe de o parte pentru a-si creste lor lichiditatile, dar pe de alta parte tocmai pentru a preintampina asemenea decizii ale guvernului.

Batalia este de abia la inceput, dar pe noi nu asta ne intereseaza. Daca tot ne vindem macar s-o facem cum trebuie, iar din banii incasati sa investim si nu sa ne achitam datoriile.

Ne apropiem cu pasi repezi de momentul in care nu vom mai avea ce vinde. Sigur, va fi problema guvernului de atunci, dar cu siguranta si a noastra a tutoror inca de acuma.

Un director al FMI transmite că nu există riscul unei recesiuni globale. "În acest moment, va fi nevoie de mult pentru a deraia această economie"

Unul dintre cei mai importanţi economişti ai Fondului Monetar Internaţional a semnalat un risc redus de recesiune globală, în ciuda zgomotelor continue de incertitudine geopolitică,...