Matematica Alro: 1 > 3

Marti, 23 August 2005, ora 12:15
1369 citiri

Lectie ruseasca de economie - integrarea Alum-Alro-Alprom taie corturile si creste veniturile.

In calculele de stat ale politicienilor romani, trei privatizari dadeau mai mult decat una. In calculele private ale investitorului rus, unu da mai mult decat trei.

Odiseea privatizarii aluminiului romanesc se incheie cu ultima varianta la care se gandise, probabil, FPS-ul din anii 90 - un producator integrat, care sa-si foloseasca propria alumina, pentru a-si produce aluminiu, care apoi sa fie vandut in propriile profile. Acum privat in proportie de peste 90%, Alro, producatorul de aluminiu din Slatina, anunta ca iminenta finalizarea fuziunii cu vecinii Alprom (producator de profile) si cumpararea Alum Tulcea (producator de alumina, materia prima de baza pentru aluminiu).

"Sunt unii producatori care au in proprietate chiar mine de bauxita (materia prima pentru alumina). Integrarea productiei pentru reducerea costurilor este un fenomen care ia amploare si in aceasta industrie", spune Marian Nastase, vicepresedintele Alro.

Reducerea costurilor cu materiile prime este cel mai fierbinte subiect la Alro, cu atat mai mult cu cat a afectat rezultatul primului semestru: profitul net a ascazut cu 35% fata de aceeasi perioada a anului trecut (15,6 milioane de euro), in conditiile in care cifra de afaceri a a crescut cu 15% (197,6 milioane de euro). Scaderea profitului este pusa in principal pe seama majorarii temporare a costurilor de achizitie a aluminei, dupa expirarea contractului cu vechiul furnizor, Alro fiind obligata sa se provizioneze mergand direct pe piata. Alumina, care reprezinta circa 35% din costurile de productie al aluminiului, s-a scumpit puternic pe piata mondiala, practic dublandu-si pretul in ultimii doi ani.

Prin comparatie, pretul bauxitei a crescut cu numai 20-25% in ultimii 30 de ani.

Sunt avantajati, asadar, producatorii care gestioneaza cat mai bine riscul de volatilitate de pe piata aluminei, altfel spus cei care au cat mai aproape - fizic, dar si prin relatii de filiatie - furnizorul de materie prima. In Romania sunt doi furnizori de alumina, la Tulcea si Oradea, dar acesta din urma nu este compatibil cu tehnologia folosiita de Alro.

Evident, avantajele pe care le-ar avea aducand "in propria curte" materia prima de la Tulcea sunt bine cunoscute la Alro. Mai ales ca, desi formal separate, inclusiv la privatizare, intre cele doua firme era o relatie organica. Asa se face ca, inca de pe cand era de stat, Alro finanta achizitia de bauxita care sa fie procesata la Alum, o societate privatizata in 1995 cu grupul Balli.

In urma cu doi ani, dupa ce obtinuse majoritatea confortabila in Alro, grupul Marco, inregistrat in SUA, isi anunta intentia de-a achiztiona Alum de la Balli. In scurt timp insa, planurile pareau compromise, dupa aparitia unui conflict deschis intre cele doua societati pe seama datoriilor si obligatiilor contractuale. Planurile de fuziune au revenit in actualitate dupa ce, la inceputul anului, Balli si-a vandut participatia de 70% de la Alum catre o firma inregistrata in Belize, Pioche Consultants.

Se pare ca in spatele acestei firme se gaseste un actionariat rus, apropiat de cel care sustine casa de comert Marco.

Revanzarea catre Alro se anunta asadar ca iminenta. "Am obtinut avizul Consiliului Concurentei", spune vicepresedintele Alro. Despre tranzactia propriu-zisa nu ofera amanunte, margininindu-se sa spuna ca "va fi la pretul pietei".

Fuziunea cu Alprom adauga valoare

Tehnic vorbind, integrarea Alum se anunta ca fiind mai putin complicata ca "asimilarea" Altrom Slatina. Fuziuena cu procesatorul de aluminiu, aflat la numai doi pasi de Alro, dureaza practic de doi ani. S-a dovedit ca nu e suficient ca Alro sa devina proprietarul Alprom, "nu e suficient sa le pui la un loc", spune vicpresedintele combinatului. Daca si aceasta fuziune trebuie sa-si atinga scopurile de reducere a costurilor, in plus, trebuie sa aduca un asteptat plus de venituri, prin cresterea ponderii produselor cu valoare adaugata mare.

Schimbarea de garnitura

"Istoria" Alro se cunoaste. In urma cu trei ani, pe vremea APAPS-ului lui Ovidiu Musetescu, cea mai performanta intreprindere romaneasca este practic data grupului Marco, cu un profit de numai 11,5 milioane de dolari pentru stat. Calculele arata ca intreaga investitie pentru preluarea pachetului majoritar se amortizeaza in cativa ani. In treacat fie spus, chiar actuala Putere (PNL, PD) initia in urma cu doi ani motiunea de cenzura "Mafia sufoca Romania", in care Alro Slatina era trecut la capitolul "privatizari frauduloase".

Daca decorurile nu sunt prea mult schimbate, treptat, actorii privatizarii de atunci au iesit din scena. In urma cu cateva luni, s-a decis in AGA s-a decis introducerea unei actiuni in raspundere impotriva fostului presedinte al companiei Alexander Krasner, cu organizarea unei expertize contabile privind contractele incheiate in timpul mandatului acestuia. De altfel, Krasner si vicepresedintele CA, Peter Braun, nu au fost descarcati de gestiune, dupa ce acestia isi dadusera demisia motivata de dezacord fata de politica impusa de actionarul majoritar.

Ca interfata a Marco in timpul si dupa privatizare, cei doi au refuzat cu obstinatie sa spuna care este, cu adevarat, "actionarul majoritar".

Acum, desi nu insista asupra subiectului, noii reprezentanti ai Marco nu mai fac nici un secret din existenta actionariatului rus, controlat de omul de afaceri Vitali Matsitski.

Tanarul vicepresedinte al Alro, Marian Nastase, cu experienta in domeniul consultantei financiare internationale, se pregateste sa transmita noua identitate a Alro - afacere din economia globalizata, cu sediul in Romania, administrata de specialisti romani si din afara din industria aluminiului si din "industria" managementului. De altfel, sef al CA este acum un bancher, directorul bancii grupului multinational ABB.

Polul aluminiului, in cinci ani

- 1 mil. tone alumina/an (cica 20% export);

- 400.000 tone aluminiu/an (circa 50% export);

- 150.000 tone profil aluminiu/an;

- 7.000 angajati;

- investitii peste 500 mil dolari.

Autor: Mihai C. Stefan

Banii Nostri