Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

paradoxul german

Cum a devenit Angela Merkel un pericol pentru economia Europei

Cum a devenit Angela Merkel un pericol pentru economia Europei


Chiar daca Germania da tonul unei dezmortiri economice pe continent, cancelarul Angela Merkel ramane in continuare unul dintre pericolele majore pentru economia zonei euro, in mod paradoxal, scrie presa britanica.

Desi cresterea economica a Germaniei promite in sfarsit sa se reflecte si in salariile nemtilor, prudenta manifestata de guvernul Merkel in a lua masurile economice care se impun ameninta stabilitatea economica a intregii regiuni, sustine analistul britanic Tomas Hirst, intr-un comentariu pentru Business Insider.

Cele doua fete ale zonei euro

Diferentele dintre performantele economice ale statelor membre au trasat granite invizibile pe intreaga zona.

Pe de-o parte avem nucleul dur al Europei, reprezentat de Germania, Franta, Austria, Olanda, iar pe de alta parte sunt Grecia, Italia, Spania, Portugalia si Irlanda - sunt doua regiuni separate pe criterii economice.

Situatia este reflectata direct de randamentul titlurilor de stat emise de guvernele acestora, dar mai ales de cifrele somajului din cele doua lumi distincte ale zonei euro.

Germania inregistreaza un trend descendent al somajului, de la 10% in 2007, la 4,3 procente in 2014.

Austria a navigat constant pe apele linistite ale unui somaj sub 5% in toata aceasta perioada, in timp ce Franta a inregistrat o crestere de 3 procente in ultimii 6 ani.


Rata somajului a explodat insa intr-un mod dramatic in statele supuse politicii de austeritate impuse de creditori: Grecia si Spania.

Pentru greci, o crestere a ratei somajului de la 8,9% la 26%, petrecuta intre 2007 si 2014, a reprezentat una dintre cauzele crizei in care s-a afundat tara in acesti ultimi ani.

Aceeasi traiectorie a urmat-o si piata muncii din Spania, in doar 7 ani procentul somerilor de pe taram iberic sarind de la7% la peste 23 de procente.

Germania dicteaza preturile

Chestiunea de baza in analiza ratei somajului este ca, in general, un somaj crescut arata ca economia tarii respective are sansa sa se dezvolte in viitor, avand o forta de munca ce poate fi folosita de investitori.

Un somaj scazut reflecta faptul ca o economie opereaza cu motoarele turate aproape la maxim, cresterea economica si reducerea somajului putand duce la cresterea preturilor.

Aici se observa si diferenta majora din Europa.

Germania si Austria opereaza in prezent cu o "rata naturala" a somajului, orice reducere a acesteia ducand automat la o crestere a salariilor si implicit la o majorare a preturilor.

In schimb, Spania si Grecia, cu un somaj de peste 20% si perspective reduse de crestere economica, au prea putine sanse sa mizeze pe o crestere a salariilor medii.

Divergenta economica inregistrata intre cele doua regiuni din zona euro ar trebui sa fie reflectata, in mod normal, de dobanzi de referinta diferite stabilite de bancile centrale ale statelor respective.

Cum tarile din zona euro au ajuns sa lucreze strict pe dobanzile cheie fixate de Banca Centrala Europeana, se va dovedi in curand ca acestea pot fi prea stranse pentru economiile unor state si prea largi pentru altele.

In asteptarea salariilor mari

Pana acum teoria aceasta s-a dovedit valabila in ultimele doua decenii, cand salariile nemtilor au crescut intr-un ritm nemaintalnit in economia acestei tari.

Cresterea economica anuntata pentru acest an hraneste sperantele nemtilor pe masura ce si consumul din Germania se indreapta spre un nivel record al ultimilor 14 ani.


Cresterea salariala din Germania poate fi de bun augur si pentru tarile de la periferia zonei euro, acestea avand sansa sa exporte o cantitate mai mare de produse la preturi competitive pe piata germana.

Pentru ca acest lucru sa se transforme in realitate este nevoie ca guvernul condus de Angela Merkel sa accepte o inflatie chiar mai ridicata de pragul de 2% luat in calculele BCE.

Sunt insa prea putine sanse ca acest lucru sa se intample.

Anul trecut, Germania a inregistrat un excedent bugetar de 0,4% din PIB, in ciuda faptului ca avea posibilitatea sa se imprumute de pe piata la dobanzi sub 1% pentru urmatorii 30 de ani.

In ianuarie, titlurile de stat cu maturitate la 5 ani emise de guvernul de la Berlin au intrat pe randament negativ, ceea ce inseamna ca investitorii au inceput sa plateasca bani din buzunar pentru a detine obligatiunile statului german.

Pietele pur si simplu asteapa un semn ca Germania va lansa o noua serie de titluri de stat cu maturitate pe termen lung, dar jocul prudent al Angelei Merkel nu lasa loc si pentru o politica economica mai adecvata situatiei actuale.

Ingrediente pentru o noua criza

Riscurile la care Germania expune intreaga economie europeana sunt imense.

In 1998-2001, administratia Clinton a preferat sa joace la fel de prudent cartea excedentului bugetar, refuzand sa emita titluri de Trezorerie, in ciuda asteptarilor pietei.

O parte dintre economistii americani cred si acum ca aceasta politica a stat la baza aparitiei bulelor din piata imobiliara, efectul fiind revazut ulterior in criza declansata in 2008.

Desi Europa nu urmeaza cu strictete acest scenariu, se intrevede deja posibilitatea ca investitorii dezamagiti de randamentul redus sau negativ al titlurilor de stat de pe piata euro sa-si redirectioneze banii spre alte active, care promit un castig mai consistent.

Zile trecute, presedintele Bundesbank, Jens Weidmann, a atras atentia ca proprietatile imobiliare din Germania sunt supraevaluate, preturile "umflandu-se" cu peste 20% in primele luni ale acestui an.

"Calculele Bundesbank sugereaza ca in acest moment ne confruntam cu o supraevaluare a proprietatilor din mediul urban.

In medie, preturile sunt cu 10-20 de procente peste nivelul real. In imediata apropiere a marilor orase, supraevaluarea poate fi mai mare", a spus Weidmann, negand insa posibilitatea declansarii unui "balon de sapun" in sectorul imobiliar german.

Odata cu demararea programului de relaxare cantitativa al BCE si cu goana dupa titluri de stat pe piata europeana, costul creditelor in economiile mari, precum cea a Germaniei, este de asteptat sa scada. Ceea ce va duce la o crestere continua a pretului proprietatilor imobiliare.

Merkel trebuie sa ia o decizie

In aceasta privinta, guvernul german va trebui sa intervina direct.

O crestere a impozitelor pe tranzactii imobiliare ar putea sa taie apetitul investitoruilor de a-si directiona banii in aceasta zona.

Dar, in aceeasi masura, ar putea avea efecte dezastruoase asupra randamentului si asa minim sau negativ al obligatiunilor de stat ale Germaniei.

Chiar si tinand in frau cresterea economica si inflatia, Germania nu va putea evita largirea faliei care separa statele din nucleul puternic al economiei zonei euro de tarile aflate la periferie.

Iar daca cresterea economica nu va reveni la un ritm normal in regiune, Banca Centrala Europeana va fi nevoita sa infuzeze mai multi bani in piata, doar ca sa ajunga din nou in punctul de unde a plecat actuala criza europeana.

Un scenariu mai viabil ar fi emiterea unor noi titluri de stat pe care Germania, Olanda si alte state favorizate de situatia lor economica sa le puna in vanzare pentru a investi banii in codasele zonei.

Din nefericire, oricat de viabila ar parea aceasta idee este si cea mai putin agreata de guvernantii de la Berlin. Ceea ce transforma echipa Angelei Merkel intr-un adevarat pericol economic pentru toata zona euro.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 6416 ori