Germania, pomul laudat... Un apropiat al Comisiei Europene dezvaluie slabiciunile economice

Timp de 60 de ani, guvernele germane au tot incercat sa faca o tara mai europeana. Dar acum, administratia cancelarului Angela Merkel vrea sa remodeleze economiile europene dupa imaginea Germaniei. Acest lucru nu este inspirat din punct de vedere politic si este periculos din punct de vedere economic. Departe de a fi cea mai de succes economie a Europei - dupa cum se lauda ministrul german de finante Wolfgang Schauble si altii - economia Germaniei este disfunctionala.

Germania are punctele sale forte: companii de renume mondial, somaj scazut si un rating de credit excelent. Dar are, de asemenea, salarii stagnante, investitii inadecvate, demografie slaba si o crestere anemica a productiei, scrie fostul consilier al presedintelui Comisiei Europene Philippe Legrain, pe site-ul Project Syndicate.

Cum a evoluat economia Germaniei

Economia Germaniei s-a contractat in al doilea trimestru al anului si a crescut cu doar 3,6% fata de 2008, anul crizei financiare globala - putin mai mult decat Franta si Marea Britanie, dar mai putin de jumatate decat Suedia, Elvetia si Statele Unite ale Americii. Incepand cu anul 2000, cresterea PIB-ului a fost in medie doar 1,1% pe an.

Numita drept "omul bolnav al Europei" cand euro a fost lansat, in 1999, Germania nu a raspuns prin dinamism, ci prin reducerea costurilor. Investitiile au scazut de la 22,3% din PIB in 2000 la 17% in 2013. Sistemul de invatamant scartaie: numarul de noi "ucenici" este la nivelul cel mai scazut dupa reunificare, tara are mai putini tineri absolventi (29%) decat Grecia (34%), iar cele mai bune dintre universitatile sale abia daca intra in top 50 la nivel mondial.

Afectata de investitiile insuficiente, economia Germania se lupta sa se adapteze. In ciuda reformelor pietei fortei de munca facute de cancelarul Gerhard Schröder, in Germania este mai greu sa fie concediat un angajat permanent decat oriunde altundeva in cadrul OCDE. Germania este pe locul 111 intr-un clasament al usurintei de a incepe o afacere. Cele mai mari firme de aici sunt "batrane" si inradacinate; niciuna nu poate fi comparata cu Google sau cu Facebook; sectorul serviciilor este deosebit de anchilozat. Crestere media anuala a productivitatii din ultimul deceniu, de numai 0,9%, este mai lenta chiar decat a Portugaliei.

Ce masuri au luat guvernele germane

Greul stagnarii a fost suportat de muncitorii germani. Desi productivitatea a crescut cu 17,8% in ultimii 15 ani, ei castiga acum mai putin, in termeni reali, decat in 1999, atunci cand un acord tripartit intre Guvern, companii si sindicate a limitat salariile. Oamenii de afaceri s-ar putea bucura, insa eliminarea posibilitatii de crestere a salariilor dauneaza perspectivele pe termen lung ale economiei, deoarece muncitorii descurajati nu mai sunt interesati sa-si imbunatateasca pregatirea, iar companiile sa investeasca in forta de munca.

Comprimarea salariului submineaza si cererea interna, in timp ce subventioneaza exporturilor, pe care se bazeaza cresterea economica a Germaniei. Moneda euro, care este, fara indoiala, mult mai slab decat ar fi ajuns marca germanea, a ajutat economia Germaniei, pastrand exporturile mai ieftine.

Dupa ce sudul Europei a intrat in scadere, iar cresterea economiei Chinei a decelerat, masina de export german a incetinit. Cota sa din exporturile mondiale a scazut de la 9,1% in 2007, la 8% in 2013 - acelasi nivel din epoca "omului bolnav", cand Germania se lupta cu reunificarea. Deoarece autoturismele si alte exporturi "made in Germany" au multe piese fabricate in Europa Centrala si de Est, cota Germaniei din exporturile mondiale este la un nivel minim record in ceea ce priveste valoarea adaugata.

Factorii de decizie din Germania se mandresc cu un mare excedent de cont curent al tarii - 197 miliarde euro, in iunie 2014 - vazuta ca un semn de competitivitate superioara a Germaniei. De ce sunt, atunci, afaceri care nu doresc sa investeasca mai mult in tara?

Excedente externe sunt, de fapt, simptomele unei economii aflate in dificultate. Salariile stagnante stimuleaza excedentele corporative, in timp ce cheltuielile reduse, un sector de servicii inabusit si start-up-uri marunte, suprima investitiile interne.

Institutul DIW din Berlin a calculat ca in perioada 2006-2012, valoarea participatiilor straine de portofoliu din Germania a scazut cu 600 de miliarde de euro, sau 22% din PIB.

Germania, "ancora de stabilitate" pentru zona euro?

Mai rau, decat sa fie o "ancora de stabilitate" pentru zona euro, dupa cum sustine Schauble, Germania raspandeste instabilitatea. Interesul redus al bancilor germane in a acorda credite din fondurile excedentare a majorat pretul activelor in perioada premergatoare crizei financiare, si a condus, pana la urma, la deflatie.

De asemenea, nu este Germania un "motor de crestere" pentru zona euro. De fapt, cererea interna slaba a incetinit cresterea in alta parte. Ca urmare, bancile germane si contribuabilii vor putea cu greu sa-si recupereze creditele neperformante acordate tarilor din Europa de Sud.

Avand in vedere ca eliminarea cresterii salariului in Germania nu poate fi considerata o masura buna, introducerea acesteia si in restul zonei euro ar fi dezastruoasa. Reducerea veniturilor reduce cheltuielile interne si face datoriile greu de gestionat.

Cu o cerere globala slaba, zona euro, ca intreg, nu se poate baza pe exporturile in incercarea de a elimina datoriile sale. Pentru economiile sud-europene, ale caror exporturi traditionale au fost subminate de concurenta chineza si turca, solutia este de urca in lantul valoric prin investitii in produse noi, mai bune.

Economia Germaniei are nevoie de reparatii capitale. Factorii de decizie ar trebui sa se concentreze pe cresterea productivitatii, nu pe "competitivitate". Guvernul ar trebui sa profite ratele dobanzilor, apropiate de zero, pentru a investi, si sa incurajeze companiile - in special start-up-urile - sa faca acelasi lucru. In cele din urma, Germania ar trebui sa primeasca cu bratele deschis tineri imigranti, mai activi, pentru a stopa declinul demografic.

Acesta ar fi un model economic mai bun pentru Germania. De asemenea, ar fi un bun exemplu si pentru restul Europei.