Directorii firmelor de stat se confunda cu istoria companiilor pe care le conduc. Ioan Nan (Antibiotice) si Constantin Roibu (Oltchim) dovedesc ca pot tine pasul cu privatii.
GURA LUMII
Oltchimul are prenumele „Roibu“
Lider al industriei chimice“ si „Omul fara
de care Oltchimul ar fi capitulat“ sunt doar doua dintre caracterizarile lui
Constantin Roibu, cel mai vechi director al unei companii de stat din Romania.
Considerat de adversari drept un „dinozaur“ care a condus combinatul in toata
perioada postcomunista, Roibu este cu siguranta unul dintre cei mai influenti
manageri pe care ii are statul. „La Oltchim nu sunt greve“, obisnuieste sa spuna
Roibu, managerul de care depind 6.000 de angajati ai combinatului si alti 50.000
de locuitori din Ramnicu-Valcea.
In ianuarie anul acesta, Roibu a primit din
partea actionarilor Oltchim mandat pentru inca patru ani la conducerea societatii.
Seful se confunda cu istoria companiei: din cei 42 de ani de activitate ai
combinatului, in ultimii 25 Roibu a lucrat aici.
„La 38 de ani am devenit director general,
asa ca nu am fost viciat prea mult de economia totalitara. Dupa ’91, am facut
cursuri de management, de comert si specializari“, ne-a spus Constantin Roibu. Isi
reproseaza un singur lucru: ca la privatizarea Petrom nu a fost suficient de
insistent „pe langa guvernanti sa introduca in legea de privatizare
obligativitatea Petromului sa livreze catre Oltchim materii prime pe termen
lung“.
„Chimia“ longevitatii
Inginer, sef de sectie si cel mai tanar
director de uzina al regimului comunist, Roibu activa intr-un domeniu cu mare
priza la maimarii regimului dictatorial: era chimist. Dupa Revolutie,
directorul Oltchim a fost curtat de PSD si de actuala guvernare, dar a stiut sa-si
mentina functia doar pe baza „bunelor relatii“, dupa cum spun oamenii din jurul
lui. La 56 de ani, Roibu se mai intrece doar cu cifrele: „Eu pot spune doar ca,
in 1992, cifra de afaceri a Oltchimului era de 98 de milioane de dolari, iar in
2007 a fost de 738 de milioane. Acum vreau doar privatizarea combinatului cu un
fond de investitii, nu cu un investitor strategic“, ne spune Roibu.
Pastrand din modelul de management al
vechiului regim, Roibu „ingrijeste“, pe langa fabrica, echipa de handbal (care
poarta numele fabricii, „ca pe vremuri“ - n.r.) sau casa de cultura a orasului.
Desi nu este inregimentat politic, surse din Valcea spun ca ii sustine
financiar pe candidatul la primarie Mircea Gutau (PDL) si pe Ion Calea (PSD),
candidat pentru Consiliul Judetean Valcea.
Subalternii spun ca nimeni din Oltchim nu
i-a amenintat vreodata pozitia, poate si pentru ca „s-a inconjurat mereu de
oameni fideli, la care se adauga consilieri foarte buni, pe care ii asculta
mereu“. Dincolo de prieteniile lui politice, Roibu este un manager foarte iubit
de oamenii din fabrica, spun cei din Valcea.
„Munceste mult si are in combinat un
apartament unde uneori innopteaza, iar daca un salariat are un fiu care nu are
unde sa se angajeze, imediat ii ofera ceva de lucru“, spun oamenii din combinat.
Oamenii din Valcea isi amintesc ca Roibu a construit cu banii Oltchimului mai
multe case pentru persoane nevoiase, dar directorului nu ii place ca aceste initiative
sa fie facute publice.
„El niciodata nu a spus "eu am dat" si nu
este vazut la evenimente pe care le sponsorizeaza“, spun valcenii.
„LA STAT ESTE ALTA LUME“
Recrutarea „dinozaurilor“ este anevoioasa
In eventualitatea in care acesti directori
ar pleca de la stat sau companiile pe care le conduc s-ar privatiza, ei ar
putea sa-si piarda pozitia privilegiata. George Butunoiu, specialist in
recrutare, ne-a spus ca „nimeni nu i-ar recruta pe acesti oameni“. El aminteste
ca, „in companiile de stat, sunt alte reguli, alta lume, pentru ca acolo
afacerile se fac altfel decat in companiile private. Singurul motiv pentru care
i-ar lua o multinationala ar fi pentru influenta lor, dar pana acum nu am vazut
pe nimeni care sa aiba curajul sa recruteze pe cineva de la stat“.
„De 15 ani de cand fac meseria asta, nu am
auzit nici macar sa se puna in discutie o astfel de solutie in companiile care
au intrat pe piata in Romania“, mai spune Butunoiu. In privinta salarizarii,
Butunoiu crede ca o companie privata nu i-ar plati mai mult, pentru ca oricum
ei au salarii foate mari, „la care vin prime si tot felul de afaceri cu acordul
guvernului“.
De exemplu, seful Oltchim ar avea un
salariu de aproximativ 50.000 de euro anual, iar „Nani de la Antibiotice are
ceva mai putin“, crede Butunoiu.
Pe de alta parte, Ioan Nani ne-a declarat ca
a primit cateva propuneri de a conduce companii private, atat din industria
farmaceutica, cat si din industrii conexe acesteia.
„N-as pleca inca de la Antibiotice“, spune
el. Si Constantin Roibu se vede lucrand „la privati“. „Dar cel mai mult mi-ar
placea sa raman in Oltchim, chiar daca va trece la actionari privati“, ne-a
declarat el.
CONSTANTIN ROIBU
Director prin ochii unui oras
> Si-a inceput cariera la Solventul Timisoara,
dupa terminarea facultatii, in 1977.
> Este un bun manager, care a invatat
repede ce inseamna o finantare.
> Are o memorie foarte buna: tine minte
numele tuturor salariatilor si pe cele ale fostilor salariati si amanunte
despre familiile lor; cunoaste fiecare colt din combinat.
> Constantin Roibu si fiul sau Alexandru
sunt actionari in mai multe firme: Realpro, Proambient, Multinvest, Conifast,
MM Tehnolemn, Diasar, Test-Prolemn Impex, RC Dinamic Investitii. Fiul sau, 29
de ani, a intermediat vanzarea celor mai mari spatii comerciale din Valcea, iar
oamenii din oras spun ca „juniorului“ ii place „sa arate mereu cat este de
bogat“.
> Roibu detine „zeci de hectare“ de
teren in comuna Mihaesti, Valcea, locul unde s-a nascut.
> Sta la bloc, in zona centrala a
municipiului Ramnicu-Valcea, nu se imbraca cu haine scumpe si nu participa la
evenimente mondene.
> Conduce un VW Golf. Sotia sa este
medic stomatolog si director al Clinicii Oltchim.
IDENTITATE
Ioan Nani este Antibiotice
Cine il cunoaste pe Ioan Nani, directorul
general al producatorului de medicamente Antibiotice Iasi, spune ca acesta a
ajuns sa se identifice cu fabrica. Antibiotice este Nani si Nani este
Antibiotice, asociere creata pas cu pas in ultimii 24 de ani. Este vazut atat
ca manager modern, cu viziune si strategie, ca model pentru angajati, cat si ca
unul dintre „vinovatii“ pentru esecul privatizarii Antibiotice, de acum doua
luni. Ioan Nani are 48 de ani, iar juma- tate din viata si-a petrecut-o la
Antibiotice. „Compania nu este condusa de un om, ci de o echipa. Asta este
principala mea realizare“, ne-a declarat Nani.
A rezistat la sefia celui mai mare producator
roman de medicamente in cea mai dinamica perioada din industria farmaceutica, cand
piata s-a aglomerat de multinationale. In timp ce unul dintre principalii sai
competitori, cehii de la Zentiva, a schimbat trei directori intr-un an, Nani a
ajuns la o decada.
Se zvoneste ca ar cocheta cu Partidul
Democrat Liberal (PDL), ceea ce i-ar fi atras antipatia sefului liberal al
Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), Teodor Atanasiu.
Prin urmare, a fost retrogradat din functie in urma cu doua saptamani si a fost
numit director general adjunct, functie care nu exista pana atunci.
Un Sorin Ovidiu Vintu mai mic
„Nani este un om puternic pentru ca a
beneficiat de parghiile date de valoarea societatii pe care o conducea. El
discuta cu toti factorii de decizie din Iasi, dar sta in umbra. La o scara mai
mica, este un fel de Sorin Ovidiu Vintu pe care nu il vezi, dar actiunile lui
se fac simtite“. Asa il caracterizeaza un deputat PNL de Iasi. Se stie despre Nani
ca are relatii foarte bune cu ceilalti sefi ai produca torilor de medicamente,
dar si cu lanturile de farmacii, precum si cu politicienii. Angajatii spun
despre el ca a reusit sa se impuna ca model fara sa braveze.
„Modern, ca stil de management“, spune si Stefan
Liute, unul dintre fondatorii agentiei de branding Grapefruit, care s-a ocupat
cu schimbarea imaginii produca torului de medicamente, in urma cu trei ani.
„Orientat pe obiective. Foarte ancorat in realitate - fara asta n-ar fi putut sa
faca din Antibiotice un succes exceptional. Si spun exceptional in primul rand
pentru ca e al unei companii de stat, de la care nimeni nu s-ar fi asteptat pe
vremuri la prea multe“, mai adauga Liute.
O firma a „capusat“ privatizarea
Privatizarea Antibiotice, intrata in linie
dreapta la inceputul anului, este pentru moment suspendata, urmand ca AVAS,
care detine 53% din actiuni, sa publice din nou anuntul de vanzare in urmatoarele
luni. Desi nu a fost prezentat oficial niciun motiv pentru suspendarea privatizarii,
Teodor Atanasiu, seful de la AVAS, a sugerat ca principalul motiv pentru care
acest proces este in prezent blocat tine de un mare cerc de interese economice,
dar si politice, din jurul produca- torului iesean de medicamente.
„Domnul director Nani are un frate care se
ocupa de afaceri intr- o mare firma privata care vinde medicamentele de la
Antibiotice pe piata romaneasca“, a spus Atanasiu, in urma cu doua luni. In
prezent, se ancheteaza legaturile familiei Nani cu Antibiotice.
IN OGLINDA
„Sefii“ de la stat se cred cei mai buni
Putini directori sau manageri se pot lauda
cu asocierea numelui si realizarilor companiei de numele lor. Constantin Stroe,
vicepresedintele Consiliului de Administratie al Dacia, Gheorghe Dobra,
directorul general al Alro Slatina, sau Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol,
se pot mandri cu acest statut. Constantin Stroe este de mai bine de 30 de ani
la Dacia.
„Cel mai mare pericol pentru managerii care
conduc o companie mult timp este sa creada ca sunt cei mai buni. Rezultatele financiare
nu spun totul. Fara punct de reper, au o perceptie deformata despre performantele
lor“, considera Stroe, pentru care singura solutie este alternanta la putere.
„Cred ca eu am plecat de la Dacia la timpul potrivit.
Aveam o tinta, modelul Logan. Cand s-a indeplinit,
am renuntat la functia de conducere“, spune Stroe, care a parasit functia de
director general al producatorului de automobile in 2002, in favoarea lui
Christian Esteve, adus de francezii de la Renault. Gheorge Dobra a fost
director la compania de stat Alro, iar de cand aceasta a fost preluata de
grupul rus Marco a fost pastrat pe aceeasi functie. De 14 ani director general
al Alro, Dobra a fost mentinut in functie de catre Vitali Masitki, seful
aluminiului rusesc in primul rand pentru influenta lui in companie.
Pe de lata parte, pentru Dinu Patriciu,
compania Rompetrol este o afacere pe care a cumparat-o, a dezvoltat-o pana a
ajuns a doua companie de profil din Romania si activeaza in alte 12 tari si a vandut-o
anul trecut. Desi nu mai este proprietarul grupului, Patriciu a fost pastrat
presedintele companiei petroliere de catre kazahii de la KazMunaiGaz.
IOAN NANI
Jumatate din viata la Antibiotice
> Nani si-a inceput activitatea la
Antibiotice in 1982, in biroul financiar al companiei, pe cand avea doar 24 de
ani.
> In 1994 a ajuns director financiar,
iar din 1998 este director general.
> Sub mandatul sau, cifra de afaceri a
producatorului de medicamente a crescut de la 26,7 milioane de dolari in 1999
la 102 milioane de dolari in 2007. Producatorul ocupa anul trecut locul noua in
topul celor mai mari jucatori din industria de profil, cu o cota de piata de
3,1%, potrivit companiei de cercetare de piata Cegedim Romania.
> Dupa schimbarea imaginii, in 2005, pretul
pe actiune la Bursa de Valori Bucuresti s-a apreciat de cinci ori si de aproape
14 ori fata de anul 2000. Din 1997, Antibiotice este listata la Categoria I a
Bursei de Valori Bucuresti. Actiunile Antibiotice sunt incluse in componenta
indicelui BET al BVB, in indicele ROTX al Bursei din Viena, dar si intr-un
indice al Dow Jones, potrivit datelor furnizate de companie.