Luxemburg, capitala culturala europeana 2007

Luni, 12 Martie 2007, ora 11:11
1543 citiri

"Pe aceasta linie de demarcatie dintre Franta si Germania trebuia sa abordam cunoasterea aprofundata a doua limbi si a doua culturi": astfel sintetiza Robert Schuman in 1953 spiritul transfrontalier al Luxemburgului, adaugand ca aceasta necesitate implica o mare angajare.

Iar el, unul dintre parintii fondatori ai Europei Unite, si-a desfasurat angajamentul sau in maniera remarcabila, dand viata proiectului C.E.C.A. ("laboratorul" in care au fost experimentate anumite principii si mecanisme ale uniunii), samanta din care exact in urma cu 50 de ani avea sa incolteasca Tratatul de la Roma, noteaza autorul articolului din La Stampa.

Ii poarta numele si una din intersectiile cu cel mai intens trafic din capitala Marelui Ducat, si tot lui ii este dedicata statuia ridicata dincolo de "podul rosu", adica 'podul Marii Ducese Charlotte', pe strada ce duce spre cartierul Kirchberg, Piata Europei.

Este o splendida sinteza a istoriei acestei tari mici, rascruce geografica si culturala nascuta la intretaierea unor stravechi drumuri romane iar mai apoi, in secolul X, devenit Licilinburhuc din vointa contelui Sigfrid de Ardenne, care a construit pe acest loc strategic micul castel de la care si-a luat numele orasul.

Fortareata Bock a fost marita de-a lungul secolelor prin adaugarea a trei randuri de ziduri la a caror constructie a participat si maresalul Vauban, insarcinat sa apere granitele franceze in numele lui Ludovic al XIV-lea. In felul acesta, piata forte din Luxemburg si-a cucerit titlul de "Gibraltarul Nordului", desi puternicele sale ziduri nu au contribuit la apararea sa de atacuri si cuceriri.

Constructia era maestuoasa: 3 cordoane de ziduri cu 24 de forturi, 16 contraforturi si 23 km de cazemate subterane, un adevarat labirint ascuns in maruntaiele pamantului, si care a fost utilizata pana in 1867, cand puterile semnatare ale Tratatului de la Londra au decretat neutralitatea Luxemburgului si desfiintarea acestei constructii. Ceea ce a ramas, 17 km de tunele care coboara pana la adancimea de 40 de metri, a fost declarat patrimoniu al omenirii de catre UNESCO, impreuna cu intregul centru istoric al orasului.

Anticul Boch este una din portile de acces pentru vizite, vizite care incep la cripta arheologica cu nucleul originar al Luxembourgului si continua cu plimbarea pe bastioanele fortificate. De aici vederea asupra capitalei Marelui ducat este spectaculoasa. Pe de o parte verdele partii de jos a orasului cu cartierul Clausen si casa natala a lui Schuman, iar pe de alta nucleul urban concentrat in jurul Place d'Armes, salonul citadin, si Place Guillaume II, cu statuia ecvestra a lui Wilhelm al II-lea, suveran al tarilor de Jos si al primului Mare Ducat al Luxemburgului.

Turnurile palatului Marilor Duci si turlele Catedralei Notre Dame domina orasul, in timp ce in spatele Bock-ului spectacolul continua cu arhitecturile surprinzatoare din Kirchberg. Pana in anii '60 era acoperita cu terenuri cultivate. La ora actuala, este sediul marilor institutii financiare europene, al Secretariatul Parlamentului European, al Comisiei Comunitatilor Europene, al Curtii de Justitie, al Curtii de Conturi si al Bancii Europene a Investitiilor.

Cele trei bastioane circulare din Fortul Thungen, odinioara izolate, au fost inglobate intr-o structura in forma de sageata, unde se va deschide pana la sfarsitul acestui an muzeul Drai Eechelen. Sageata este indreptata spre liniile riguroase concepute de arhitectul Ieoh Ming Pei pentru foarte recentul Muzeu de Arta Moderna al Marelul Duce Jean la care se accede de pe doua punti suspendate, din sticla.

Pare o metafora a Marelui Ducat, bazat pe fundatii seculare si proiectate in viitor, o sinteza intre istorie si inovatie, avampost al inimii nevralgice a Pietei Europei, cu spectaculosul edificiu al Filarmonicii, in forma ovala inconjurat de 823 coloane stilizate, si cu cei doi zgarie-nori, emblema pietei care poarta numele celor doua simboluri ale procesului european: Alcide De Gasperi si Robert Schuman.

Bloombiz
(Sursa: Rompres)