Stefan Grimberg, pe urmele lui Zambaccian: Arta rezista la criza, eu raman pe pozitie

Sambata, 30 Noiembrie 2013, ora 00:00
3028 citiri
Stefan Grimberg, pe urmele lui Zambaccian: Arta rezista la criza, eu raman pe pozitie
Foto: Sefan Grimberg

Stefan Grimberg este un colectionar si un om de afaceri ce propune o noua casa de licitatii in pisajul autohton. Concurenta nu il descurajeaza, ci dimpotriva, il determina sa transforme casa Grimberg intr-un business de succes.

In plus, si-a propus sa calce, astfel, pe urmele unui mare colectionar si om de afaceri. "Zambaccian este un om la care m-am raportat mereu si pe urma caruia vreau sa calc", sustine Stefan Grimberg.

"De 2000 de ani arta este unul dintre cele mai rezistente fenomene la criza. Daca urmariti la nivel international, o sa vedeti ce cifre se ating la licitatiile de la casele Christie's, Sotheby's si la alte case de licitatii mari.

Sunt de urmarit, in continuare, si eu raman pe pozitie", a declarat Stefan Grimberg, intr-un interviu acordat Business24.

Pregateste prima sa mare licitatie, in 10 decembrie, eveniment ce are un fond estimat de 1,5 milioane de euro.

Operele marilor artisti precum Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Camil Ressu, Gheorghe Petrascu, Samuel Mutzner sau Theodor Aman vor fi scoase atunci la licitatie de catre casa creata de Stefan Grimberg, cel care a fost Presedinte al Federatiei Patronale din Comertul cu Obiecte de Arta din Romania intre 1992 si 2002 si care este Presedinte al Patronatului Comerciantilor de Arta din Romania, din 2002 pana astazi.

Foto: Camil Ressu - Hora

Ati declarat ca Zambaccian este un om la care v-ati raportat mereu si pe urma caruia doriti sa calcati. De unde s-a nascut aceasta pasiune pentru arta?

De foarte tanar am primit acasa o educatie eminamente culturala, am fost asezat la televizor sa audiez diverse concerte: concerte cu Ion Voicu, concerte cu David Oistrakh, concerte cu Yehudi Menuhin, cu Arthur Rubinstein, deci am intalnit frumosul de mic. Pe urma am inceput sa colectionez timbre, carti postale cu imagini, printre care si imagini de tablouri.

Cand am inceput sa citesc, sa descopar pasiunea pentru citit, dupa ce am citit beletristica, tomuri intregi, am ajuns la carti despre arta. Am ajuns sa citesc "Agonie si extaz" de Irving Stone, Henri Perruchot, vietile pictorilor, despre viata lui Michelangelo Buonarroti... Incet, incet, mi s-a deschis gustul catre aceasta zona a frumosului.

Am inceput sa cumpar carti de arta, albume, care la inceput in Romania erau slabute, erau in alb si negru. Apoi in '85 au aparut albumele sovietice care erau colorate si erau foarte frumoase.

Incet, incet, pasiunea mea a evoluat, m-am simtit atras de domeniul asta, astfel incat, la inceputul anilor '90 am abandonat cariera inginereasca pentru care familia ma pregatise, desi avusesem rezultate remarcabile ca student. Am considerat ca pentru sufletul meu as fi mai implinit daca ma ocup de acest domeniu.

Timp de un an de zile am cautat un spatiu, o galerie de arta, in sfarsit am gasit-o in 1992, si am deschis cea mai longeviva galerie, care a fost deschisa pana in 2005, pe Calea Victoriei.

Pe urma am mai avut cateva tentative: undeva in zona centrului istoric, am avut si undeva in zona stadionului Dinamo... galerii care au functionat putin. Acum, dupa o perioada de cativa ani in care am stat si am rumegat cum as putea sa reiau activitatea, am redeschis, intr-un format mai amplu, o casa de licitatii si o galerie de arta, gandind ca experienta mea poate sa aduca ceva in plus, sa ofere oamenilor un alt nivel de cunoastere.

Foto: Camil Ressu - Peisaj cu sir de copaci

Care a fost primul tablou pe care l-ati cumparat?

Mi-e greu sa spun, nu-mi mai aduc aminte. Va spun, insa, ca am confectionat tablouri la inceput. Aveam porniri artistice. Nu am fost un om prea talentat in zona asta, asta fiind unul dintre motivele pentru care nu am fost incurajat de familie.

Al doilea motiv era ca meseria asta de artist plastic nu era o meserie foarte sigura in timpil regimului comunist si familia a considerat ca pentru viata e mai bine sa fiu inginer.

Cum vedeti dumneavoastra arta, ca investitie?

In primul rand este o investitie in frumos si o investitie de suflet. Ea poate fi insa si un produs foarte rezistent ca investitie financiara. Paleta de investii in ultimii cinci ani s-a restrans foarte mult cu prabusirea pietelor imobiliare si chiar a produselor financiare.

De 2000 de ani arta este unul dintre cele mai rezistente fenomene la criza. Daca urmariti la nivel international, o sa vedeti ce cifre se ating la licitatiile de la casele Christie's, Sotheby's si la alte case de licitatii mari.

Sunt de urmarit, in continuare, si eu raman pe pozitie.

Cat ati investit in aceasta galerie de arta?

Asta e mai putin important. Daca va uitati aici, nu e vorba de investitia financiara, ci este investitia de suflet si pentru asta am investit o viata intreaga si eu si familia mea.

De unde provin aceste tablouri?

Unele din lucrari imi apartin, altele sunt de la multi colectionari priceputi care au un trecut apropiat de acest fenomen. Sunt, in total, 142 de opere.

Foto: Nicolae Tonitza - Peisaj la malul marii

Care sunt si cat valoreaza cele mai scumpe opere din Galeria Grimberg?

Cele mai valoroase sunt Tonitza, evaluat intre 80.000 si 130.000 de euro, trei lucrari de Ressu: "Hora", "Sir de copaci" si "Natura statica si caiet oranj" de Pallady, evaluate intre 45.000 si 75.000 de euro. Restul putin mai jos, pana la 500 de euro. Adica pentru toata lumea.

Credeti ca arta poate fi un business bun in ziua de azi?

Sigur ca da, e ca orice afacere: daca e bine condusa, bine structurata si bine relationata cu mass-media, e o afacere care se poate dovedi de succes si pe termen lung.

Ati intrat pe o piata in care exista deja niste jucatori importanti, ce planuri aveti in acest sens?

Intotdeauna m-a incitat concurenta, mi-a placut, sunt un om competitiv si cumparatorul are mult de castigat din aceasta competitie. Ca sa faci fata pe piata asta trabuie sa oferi piese concurentiale, informatie, disponibilitate si expertiza. Si noi suntem dotati cu de toate.

Ati declarat, la un moment dat, ca piata este tot mai plina de falsuri. Cum ii sfatuiti pe cititotii nostri sa se fereasca de falsuri?

Ii sfatuiesc inainte sa cumpere sa se documenteze, sa citeasca, sa mearga in muzee, sa vada mult si sa vorbeasca cu oamenii cei mai priceputi din domeniu, sa nu se limiteze la a vorbi cu un singur om, ci cu mai multi si sa-si faca o parere proprie.

Aveti si dumneavoastra propria colectie de opere?

Am si eu lucrari ale mele, de suflet, pe care nu le-as vinde niciodata.

Ce alte pasiuni mai aveti, in afara de a colectiona arta?

Asta este pasiunea care m-a devorat, n-am mai avut timp si de alte pasiuni.

Foto: Nicolae Tonitza - Gladiole

Acum, ca va dedicati acestei afaceri, mai aveti timp si de alte proiecte?

Nu, nu avem timp. Ne-a acaparat cu totul, chiar mai mult decat ne-am gandit. Si pentru planul personal a ramas mai putin timp, pentru ca suntem foarte implicati aici.

Cand spuneti "suntem" vorbiti de intreaga familie, nu? E o afacere de familie?

Da, e o afacere de familie. Am repornit aceasta afacere impreuna cu fiul meu, avocat, care m-a sustinut pe partea legala si m-a sustinut emotional si cu care o sa impartasesc si bucuriile si tristetile eventuale ale acestei afaceri.

Care este opera dumneavoastra preferata?

Nu e bine sa fii exclusivist. Eu intotdeauna am fost un om caruia i-au placut toate lucrarile si n-am plecat de la ideea "daca Tonitza e cel mai bun pictor, numai Tonitza trebuie cumparat".

Ceea ce vedeti in expozitie, aceasta gama foarte larga de autori si de lucrari, arata deschiderea mea catre toate orizonturile si catre toti artistii. Nu am preferinte anumiti artisti, ci am ca preferinte cele mai bune lucrari ale pictorilor respectivi.

#casa licitatii Grimberg, #arta Stefan Grimberg, #afaceri licitatii arta , #Licitatii arta