Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Prea mare pentru o singura scena. Alifantis, intre teatru si muzica - interviu Business24

Prea mare pentru o singura scena. Alifantis, intre teatru si muzica - interviu Business24


Nicu Alifantis este un impaciuitor. In cariera, imbina muzica de concert cu teatrul, de aproape patru decenii. In sine, regaseste loc pentru mahnirea generata de o istorie recenta ratata a Romaniei, dar si speranta pentru un viitor mai bun. In gandire, impaca intelepciunea varstei cu avantul tineretii.

"Mai am multe de invatat, vreau sa gandesc muzical si sa traiesc astazi", spune artistul Nicu Alifantis, intr-un interviu acordat Business24.

Sunteti un concertist de cariera, cu peste 4.500 de aparitii pe scena. In acelasi timp, ati reusit sa duceti la superlativ muzica de teatru. Cum ati reusit sa impacati ambele scene?

N-a fost foarte complicat, decat din punct de vedere al timpului, care intotdeauna este prea scurt, si al volumului de munca. Cum nu de munca ne temem ci de roadele ei, am reusit.

Ar mai fi de spus ca cele doua zone de activitate si-au dat mana si s-au completat reciproc, ceea ce a fost un mare castig pentru mine. Din activitatea desfasurata in teatru, Alifantis care canta pe scena a invatat enorm de mult, pentru ca teatrul te obliga la disciplina si la rigoare.

Lucrul in echipa (regizor, scenograf, compozitor, coregraf, actori) te face sa ai o cu totul alta viziune asupra crearii actului artistic. As mai adauga ca tot in teatru ai posibilitatea de a invata multe din tainele scenei, la propriu, cu toate anexele ei (sufleuri, tehnicieni, masinisti, sunetisti, luministi, ateliere, costume, decor, pictura).

Celalalt Alifantis, care compune muzica de teatru, a invatat din activitatea de scena ce inseamna impactul unui cantec asupra publicului, modul de a aborda muzical o situatie sau alta, de a sti cand sa schimbi registrul, din grav in altul mai relaxat, cum sa nasti o insiruire de cantece in asa fel incat sa-i tii permanent interesati pe cei din sala.

Este foarte interesant pentru ca, de fapt, muzica unei piese de teatru se construieste numai in favoarea spectacolului, iar cel care iti da tonul este intotdeauna regizorul, pe cand muzica pe care o canti pe scena e de fapt o etalare a unor trairi si sentimente extrem de personale.

Pentru mine, acestea doua au un numitor comun in persoana mea, iar eu ma straduiesc ca ambele sa fie cat mai personale.

Ati pasit in lumea teatrului de tanar, iar munca intr-un lacas al culturii a contribuit la cizelarea stilului dumneavoastra de mai tarziu. V-ati gandit vreodata sa va dedicati unei cariere in teatru ca actor sau, de ce nu, ca regizor?

Nu, cred foarte tare ca nu poti face doua sau mai multe lucruri foarte bine si atunci am ales doar muzica. Am avut o singura data tentatia si am si dat la actorie la Tg.Mures.

Eram cu cativa prieteni care dadeau la teatru si pentru ca ma plictiseam, mai in gluma, mai in serios, m-am inscris. Culmea e ca am picat primul sub linie, iar domnul Constantin Codrescu, care era profesor la facultate si totodata seful comisiei de examinare, dupa afisarea rezultatelor m-a chemat si mi-a zis ca am fost descalificat in primul rand din cauza "r"- ului meu si ca, daca vreau sa mai dau, trebuie sa-mi corectez acest defect.

Dupa ce mi-a spus asta mi-a trecut de tot ideea cu actoria, pentru ca ma durea sufletul sa renunt la graseierea atat de draga mie. N-as mai fi fost eu.

Cat de mult conteaza sa fii liber in domeniul muzical, sa fii propriul tau stapan? Pentru multi, a devenit mai important sa se puna in slujba stapanului numit "castig material"...



Cred ca inseamna enorm sa ai independenta din toate punctele de vedere, mai ales in aceasta meserie.

Eu am avut bafta din acest punct de vedere. Desi am fost angajat de cateva ori, mi s-a oferit o independenta profesionala totala si asta mi-a facut foarte bine.

Sigur ca, daca incepem sa discutam despre bani, subiectul poate deveni stufos. Cred ca e foarte important ca munca artistilor sa fie platita bine.

Nu am fost niciodata adeptul ideii ca artistul trebuie sa fie sarac, suferind si amarat ca sa poata crea, insa mai cred ca nu trebuie facuta arta doar in scopuri financiare.

Acest lucru poate degenera usor intr-un rabat adus calitatii.

In contextul incertitudinii generale, spuneati ca lumea are nevoie de "hrana spirituala". Unde o gasim : intr-o poezie buna, intr-un concert de Alifantis...?

Nu neaparat. Sunt o sumedenie de lucruri minunate care te pot hrani spiritual, mai ales in perioada pe care o traim, care prin generozitatea ofertei de informatie, e in favoarea noastra.

Depinde numai de noi ce vrem, insa e obligatoriu sa ne preocupam de educarea bunului nostru gust.

Spuneati undeva ca traiti un sentiment pe care l-ati mai trait la sfarsitul anilor '80...De unde izvoraste acest sentiment si de ce anume credeti ca este nevoie pentru a-l indeparta?

Tot ce se intampla in jurul nostru, in societate, e dezamagitor. Cel putin asta e perceptia mea.

Degradarea valorilor umane, a vietii sociale, proliferarea facilului, minimalizarea valorilor, inlocuirea respectului cu tupeul, scaderea pana la delasare a preocuparii fata de copii si batrani, distrugerea bunului simt si multe altele, pe mine ma infioara.

Oare se mai poate face ceva intr-o tara in care balada populara spune ca doi ii dau in cap unuia sa-i fure oile, unde proverbele spun vorbe precum "capul plecat sabia nu-l taie", "fereste-ma Doamne de mai rau", iar imnul national e in tonalitate minora... Poate o interventie genetica, desi nu prea cred.

In fiecare dintre noi exista cel care are privirea launtrica in el insusi. Cum il analizeaza omul Alifantis pe artistul Nicu Alifantis?

Mi-e greu sa schitez un portret. Fara sa vreau, as fi subiectiv, insa va pot spune ca, pornind de la ideea ca legatura intre om si artist este vitala, de multe ori incerc sa analizez comportamentul civilului din mine.

Incerc sa nu fiu duplicitar, egoist, mercantil, credul, incerc sa-mi pastrez coloana vertebrala cat mai dreapta, sa nu fac compromisuri.

Daca imi vor reusi toate acestea ca om, sigur vor avea un ecou favorabil si in artist.

Muzica dumneavoastra a "hranit" sufletele multora, atat adulti, cat si tineri. Dumneavoastra, ce fel de muzica va place sa ascultati in timpul liber si de ce?



Ascult tot ce-mi face placere in functie de starea pe care o am, intr-un anume moment, iar motivul e foarte simplu. Imi place.

Mai am multe de invatat, vreau sa gandesc muzical si sa traiesc astazi. Nu va pot da liste de artisti sau muzici preferate, pentru ca pur si simplu ascult orice, repet, in functie de stare.

Ar mai fi de facut o precizare, nu ascult muzica atunci cand lucrez la o muzica de teatru sau la un album. Muzica buna e o chestie care iti intra in cap usor si-ti iese greu si-atunci poate aparea riscul unor influente si nu cred ca e bine.

Spuneati mai demult ca nu aveti decat doua concedii pe an: vara si de Revelion, cand va place sa calatoriti impreuna cu sotia. Ce nu ati facut inca, dar v-ar placea sa faceti, intr-o vacanta?

Nu-mi doresc decat sa calatoresc cat mai mult, pentru ca mai sunt atatea de vazut in jurul nostru.

De asemenea, mi-ar placea ca vacantele sa fie cat mai lungi si cat mai dese. Sigur ca de la o anumita varsta e bine sa nu-l faci pe Dumnezeu sa rada spunandu-i planurile tale de viitor.

Cum ati caracteriza activitatea fundatiei "Nicu Alifantis", pana acum? Ca un om caruia i s-au intins maini de-a lungul vietii, sunteti multumiti de ajutorul pe care l-ati oferit prin forma fundatiei dumneavoastra?

Sincer, destul de modesta. Oricum cred ca intotdeauna e loc de mai bine.

Perioada asta am fost preocupat de cateva proiecte mai mari pe care as vrea sa le finalizez, fiind foarte importante pentru mine.

Anul acesta implinesc 40 de ani de cand fac muzica de teatru, timp in care am semnat muzica pentru 111 spectacole, iar anul viitor voi implini 40 de ani de cand cant si mi-as dori sa marchez special aceste doua evenimente.

Apoi, ma voi ocupa mai mult de activitatea fundatiei. Cred ca trebuie facut si oferit mult mai mult celor din jurul nostru.

Domnule Alifantis, va place drumul pe care merge astazi societatea romaneasca? Exista o saracire sufleteasca generala si un blocaj al accesului la cultura pentru cei mai multi dintre romanii obisnuiti...



Am mai spus-o, am mari dezamagiri legate de societate si mai ales de ceea ce se intampla in jurul nostru si n-as vrea sa ma repet.

Saracia duce la degradare, degradarea la resemnare, resemnarea la intristare, tristetea imbolnaveste sufletul, iar sufletul odata imbolnavit e greu de vindecat.

Nu se pot face minuni peste noapte. Din '90 asistam la o lupta disperata a unor generatii pentru putere.

Intai au fost la conducere comunistii, acum au venit la putere utecistii, urmeaza pionierii si se pregatesc soimii patriei. Se pare ca mai avem de asteptat!...

Multi tineri aleg calea strainatatii fiindca sunt nemultumiti de ceea ce vad in tara si si-au pierdut orice speranta. Cum credeti ca se poate schimba societatea romaneasca astfel incat valorile sa redevina simbol national, iar tinerii sa-si gaseasca drumul profesional in propria tara?

Cred ca asistam la un mers firesc al optiunii de a trai al unor generatii.

Generatiile tinere, prezente si urmatoare, vor alege calea fireasca de a trai mai bine oriunde, mai ales acum cand libera circulatie e in favoarea lor, iar vechile generatii au ales, din diverse motive, sa ramana in tara.

Nu pot judeca pe nimeni. Dragostea de tara nu se manifesta neaparat prin existenta dusa in interiorul hotarelor. Nu poti cere nimanui asta.

Cred ca timpul le va rezolva pe toate. Vor aparea generatii care sa aduca la normalitate valoarea pe toate planurile ei. Am aceasta credinta.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 4983 ori