Lucreaza in Elvetia, la o multinationala, dar in timpul liber ii ajuta pe romani sa descopere Jocul Picturii. Interviu cu tanara care a creat Painting Room Bucuresti

Marti, 16 Ianuarie 2018, ora 20:30
15207 citiri
Lucreaza in Elvetia, la o multinationala, dar in timpul liber ii ajuta pe romani sa descopere Jocul Picturii. Interviu cu tanara care a creat Painting Room Bucuresti
Laura Munteanu si Arno Stern

In epoca Facebook si Instagram, in care facem totul pentru a obtine aprobarea celor din jur, rare sunt locurile si momentele in care putem fi noi insine. O veste buna este ca un astfel de loc tocmai a aparut in Romania si poarta numele Painting Room: un spatiu in care te poti juca, la propriu, cu pensule si vopsele, fara a fi judecat si fara scopul de a crea opere de arta.

Ideea ii apartine Laurei Munteanu, o tanara finantista, care a plecat in urma cu cinci ani sa lucreze in Elvetia, la o multinationala, si care, acolo, in timpul ei liber, a creat Painting Room, un loc inspirat de conceptul Closlieu/Malort, dezvoltat de pedagogul german Arno Stern.

In 2016, Laura deschidea Painting Room Basel, si, incurajata de succesul obtinut in Tara Cantoanelor, a inaugurat anul acesta Painting Room Bucuresti, pentru a le pune si romanilor la dispozitie un spatiu in care se pot exprima liber prin Jocul Picturii.

Aici ai la dispozitie culori, un perete intreg, daca vrei, un servant si timp pentru a picta tot ceea ce, poate si fara sa stii, iti trece prin minte.

"Acum cinci ani am primit o oferta sa vin sa lucrez in Elvetia, in Basel", povesteste Laura Munteanu, intr-un interviu acordat Business24.

"Stiam ca e greu sa traiesti departe de familie si de prieteni de la sora mea, care era deja plecata din tara de sapte ani, dar de abia dupa ce m-am mutat 'cu totul' am inteles ce inseamna sa traiesti un soc cultural", spune Laura.

Insa, impreuna cu sotul ei, dupa cateva luni, a inceput sa descopere orasul. "Am simtit o liniste parca de mult asteptata".

Basel e un oras comparabil ca dimensiune cu Targoviste. Traind toata viata in zbuciumul din Bucuresti, simtea ca ar fi ajuns intr-un centru de recreere. Dintr-o data avea foarte mult timp pentru ea, povesteste tanara specializata in finante.

A inceput din nou sa mearga cu bicicleta si a inceput sa frecventeze cursuri de dezvoltare personala, printre care si cursuri de pictura.

"Nu mai pictasem de 20 de ani, cand am pus din nou mana pe pensula. Dupa un an de pictat in fiecare zi, mi-am dat seama ca am atat de multe tablouri incat trebuie sa fac ceva cu ele. Am avut noroc cumva si am organizat o expozitie in compania in care lucrez. S-a scris chiar un articol despre mine in newsletterul local, cu titlul 'Accountant by day, artist by night'", povesteste Laura Munteanu.

Cand si unde ai intrat pentru prima data in contact cu acest concept al exprimarii si cunoasterii prin pictura?

Mutatul din tara m-a scos din zona mea de comfort si mi-a oferit sansa de a ma gandi daca sunt acolo unde chiar vreau sa fiu. Prima data m-am inscris la cursuri de terapie prin arta. Dupa doar 3 sesiuni mi-am dat seama ca nu e tocmai drumul meu.

Lucrurile astea vin, cumva, in momentul potrivit. Profesoara mea de pictura din Basel mi-a sugerat sa citesc despre Arno Stern. Dupa primul articol citit, s-a trezit in mine ceva foarte natural, ca o curiozitate - s-a materializat in acel moment ce anume cautam eu.

Am citit cartea sa "Jeu de peindre", si la o luna dupa, eram deja la cursul lui de formare.

Conceptul descoperit de Arno se numeste de fapt "Closlieu", care vine din franceza - "clos" (inchis, aici cu sensul de protejat) si "lieu" (spatiu).

Painting Room este numele dat de mine acestui spatiu: Painting Room Basel si, acum, Painting Room Bucuresti.

Ce se intampla in aceasta incapere?

Se intampla Jocul Picturii. Copii si adulti picteaza cot la cot, fara a avea o tema sau un proiect ca sursa de inspiratie. Inspiratia vine din interior, de aici si spontaneitatea.

Nu trebuie sa stii sa pictezi, deseori aud adulti care spun ca nu au talent sau ca niciodata nu au putut sa picteze.

Arno spune adesea ca "arta de a picta apartine artistilor, insa Jocul Picturii apartine tuturor celorlalti".

Setup-ul este asa: in mijlocul camerei exista o masa speciala cu 18 culori, fiecare culoare avand cate 3 pensule. Se picteaza in picioare, pe foi individuale, nu se sta la o masa, ca la scoala sau la birou.

In camera este mereu prezent un servant sau poti sa ii spui si facilitator, care are un rol esential in desfasurarea jocului.

Prezenta lui este indispensabila pentru stimularea spontaneitatii si pentru crearea spatiului perfect pentru participant, pentru ca el se ocupa de toate aspectele logistice, astfel incat participantului sa nu-i lipseasca nimic.

Care este, de fapt, scopul acestei activitati?

Scopul este de a nu avea un scop si de a nu crea un scop din acest joc, ci doar de a fi acolo in momentul prezent, de a intra in Jocul Picturii fara a te gandi "ce-o sa-mi iasa din asta?".

Gandeste-te sincer, de cate ori faci asta in viata de zi cu zi. Cand avem o traire puternica, vrem sa o impartasim, si natural asteptam o reactie. Cand vedem ceva frumos, multi dintre noi facem o poza, pe care o postam pe Facebook sau pe grupuri de WhatsApp - si asteptam o reactie.

In toate colturile vietii noastre, ceea ce facem este adesea expus celorlalti, fie ca vrem, sau chiar si cand am prefera sa nu.

La Painting Room Bucuresti, ai un spatiu numai al tau cu tine, ceva absolut unic, cu care, vei fi surprinsa, multi nu se obisnuiesc chiar imediat.

Insa vreau sa iti spun ca acest spatiu nu este in absolut niciun fel insular - aici interactionezi cu ceilalti participanti si cel mai important este ca esti prezent acolo, in acel moment, impreuna cu ceilalti - atentie, dar nu esti judecat sau criticat.

De aici vine caracterul unic al acestui spatiu. Tablourile nu se iau acasa si nu se fac poze picturilor si acest lucru are un impact major asupra non-scopului.

Imediat te gandesti, "pai si de ce pictez, daca nu pot sa arat nimanui ce opera am facut? nimeni nu o sa ma laude sau o sa ma critice".

Daca vrei, putem sa-i dam un nume scopului, sa zicem "laissez le faire" - fiecare isi atinge propria nevoie, in ritmul sau propriu, nu trebuie sa se explice, sa se justifice.

Care este diferenta intre a picta singur, in propria casa, pe un sevalet, tot ceea ce iti trece prin cap si a participa la o sedinta de joc al picturii?

Imi place cum ai formulat intrebarea, pentru ca imi da ocazia sa fac un joc de cuvinte: in Painting Room ajungi sa pictezi ce nu iti trece prin cap!

Dupa un timp, care difera de la persoana la persoana, devii sau redevii spontan - adica ajungi sa nu te mai gandesti dinainte ce sa pictezi.

In plus, acasa pot exista intreruperi sau chiar comentarii sau sugestii din partea celorlalti, ceea ce inhiba aparitia spontaneitatii si a dispozitiei creative.

Ceilalti participanti joaca un rol important, diversitatea lor este esentiala. Faptul ca alternezi intre concentrare si interactiune cu ceilalti e foarte important. Acasa esti singur sau in cel mai bun caz poate cu inca 1-2 persoane de varsta ta.

Apoi, referitor la sevalet, la Painting Room Bucuresti nu esti limitat la un canvas, fie el cat de mare. Peretii din atelier, in timp, se coloreaza, deoarece participantul depaseste limitele foii sau ale foilor, caci mai multe foi pot fi puse una langa alta, dupa nevoia participantului. Daca au nevoie sa picteze un om cat tot peretele, o pot face doar in Painting Room, pentru ca spatiul o permite.

Si sa nu uitam de servant. El e acolo pentru a face jocul sa "curga", pentru a servi, pentru ca participantii sa nu fie distrasi de detalii tehnice, ci sa invete sa-si comunice nevoile si sa ceara ajutor. Tuturor ne place sa fim cocolositi.

Cum e recomandat sa participam la acest joc al picturii? Doar cand vrem sa ne relaxam sau face parte dintr-un intreg sistem de terapie?

Nu, nu este o terapie. In terapie se seteaza un obiectiv, se promite un rezultat, se asteapta un rezultat, iar cand obiectivul e atins se termina terapia.

Jocul Picturii incepe la orice varsta si dureaza oricat, pentru totdeauna. Arno Stern are in atelierul sau din Paris participanti care vin de 50 ani in fiecare saptamana.

Nu exista evolutie fara reiteratie. De aceea se recomanda un angajament pe o perioada mai indelungata, cu o frecventa saptamanala.

Ca sa raspund la intrebarea ta - cand e momentul in care sa venim la un astfel de curs? - eu cred ca multi ne dorim sa facem ceva nou, si cred ca la Painting Room inveti sa iti exersezi concentrarea si rabdarea necesare pentru a incepe ceva nou in viata ta in toata profunzimea acelui lucru. Evident ca dureaza sa iti dezvolti acest "muschi" si pot spune ca trebuie sa fii consecvent, nu poti veni doar de doua ori pentru a-ti "exersa" acest muschi.

Cat costa sa te joci in Painting Room Bucuresti?

Costurile abonamentelor variaza in functie de varsta participantului si numarul de sesiuni, intre 159 si 479 de euro, echivalentul in lei.

Cum te-a ajutat pe tine acest joc al picturii?

In societatea noastra, scoala (si mai tarziu munca) si jocul sunt separate, ca si cum ar fi diferite, unul e serios si unul de placere. In Painting Room acestea sunt unul si acelasi lucru. Epifania a venit cand mi-am dat seama de potentialul meu daca le combin pe cele doua.

Ce te-a facut sa crezi in succesul acestui concept la publicul din Romania?

Conceptul de Closlieu a luat nastere acum 65 de ani si deja exista peste 150 ateliere in Europa. E autentic in Romania si in sine e o idee originala - nu am mai intalnit nimic care sa-i semene.

Cand l-am intalnit pe Arno Stern, in 2015, avea 91 ani. A fost senzational sa am ocazia sa fiu instruita de el. Am inteles de-abia la curs ce impact are educatia asupra noastra si cum a evoluat societatea in ultimii 60 ani.

El numeste anii '50 "anii de aur" pentru Jocul Picturii - copiii si adultii intrau in atelier, le aseza foaia pe perete si imediat luau pensula in mana si incepeau sa picteze. Astazi toti intra timizi, stanjeniti, asteapta instructiuni, termina inainte sa inceapa, reflecta, incearca sa-si aduca aminte.

Insa cu timpul si cu repetitia aceste deprinderi se uita si individul revine la manifestarea spontana a nevoilor sale, iar capacitatea de a se juca e regenerata.

Am deschis Painting Room Basel in 2016 si am fost foarte placut surprinsa de reactiile copiilor, in special, de entuziasmul cu care incep sa se joace, daca li se ofera increderea, spatiul si timpul necesare.

Cred ca, asa cum acest concept are un succes imens de peste 30 ani in Europa de Vest, va fi imbratisat si in Romania, de ce nu? De ce sa nu profite si copiii si adultii romani de Jocul Picturii, la fel ca aceia din mai toate marile orase ale Europei?

Cum ai adus acest proiect in Romania si cat ai investit in el?

Amenajarea spatiului, aflat la parterul unui bloc din zona Aviatiei, urmeaza intocmai instructiunile lui Arno Stern - dimensiunea, culorile, pensulele, lumina, peretii etc.

Am lucrat la masa de culori cu un tamplar roman, iar in rest am adus absolut toate materiale din Germania, Elvetia sau Franta, pentru ca nu se gasesc in Romania.

Doua servante - Valentina si Mihaela - au fost instruite in Jocul Picturii si se vor ocupa de atelierul din Bucuresti in continuare.

Ce planuri ai pentru Painting Room?

Sir Ken Robinson este un autor care ma inspira - el este de meserie consultant pe probleme de educatie si a tinut multe discursuri publice care m-au captivat. Imi aduc bine aminte o idee dintr-unul din discursurile sale, care suna cam asa: "resursele umane sunt precum cele naturale. Adesea sunt ingropate atat de adanc ca trebuie sa le cauti. Ele nu stau la suprafata. Trebuie create circumstantele optime pentru ca ele sa se arate".

Vreau sa creez aceste circumstante pentru cat mai multi oameni in Romania, sa ajunga prin intermediul jocului picturii la acele resurse care asteapta sa fie scoase la aer curat.

Un spatiu in care te poti exprima fara presiuni, evaluari, prejudecati este esential pentru oricine, fie el adult sau copil.

Grupele se bazeaza pe diversitate de varste. Adultii care vin in Painting Room sunt doar intr-o alta etapa a vietii, insa procesul este la fel. Ei nu au uitat sa se joace, doar nu mai au cadrul si timpul necesar pentru asta.

Vom incepe, la fel ca in Basel, ca o activitate afterwork/afterschool sau de weekend, in prima faza. La momentul potrivit, vom face pasul urmator catre colaborari cu institutii de dezvoltare personala, universitati, scoli si gradinite.

Deschiderea oficiala este sambata, 20 ianuarie, intre 10:30 si 14:30, unde vom prezenta spatiul si conceptul si vom oferi raspunsuri la eventualele intrebari. Deschiderea neoficiala a avut loc deja in decembrie si deja primele sesiuni au avut loc.

Te gandesti sa te intorci definitiv in Romania?

Nu m-am gandit niciodata sa plec din Romania si totusi iata-ma: dupa aproape 6 ani sunt inca plecata. Vin destul de des in Romania - sunt doar la o distanta de doua ore cu avionul - si deschiderea noului atelier din Bucuresti este o foarte buna oportunitate sa vin si mai des.

#Painting Room Bucuresti, #camera pictura Bucuresti, #Closlieu Bucharest, #Jocul Picturii , #Pictura