

La vremea respectiva, dl. Silviu Brucan nu a pomenit intimplator perioada de doua decenii pentru o schimbare de pattern politic. Cine a studiat istoria recenta a Romaniei, stie ca, in general, ciclurile reformelor profunde au fost, intr-adevar, de douazeci de ani.Douazeci de ani inseamna, printre altele, ceva ce nimeni nu a subliniat - epuizarea biologica a unei generatii.
Daca suntem de acord ca virsta cea mai productiva/activa (in politica, in business, etc) este undeva intre 40-60 de ani (si din oameni de aceasta virsta se formeaza elita conducatoare), atunci este limpede ca aceasta elita, dupa doua decenii, se situeaza ca virsta undeva intre 60 si 80 de ani.
Si din acest punct de vedere, schimbarile profunde devin posibile/probabile.
In jurul anului 1900, Romania finalizeaza prima etapa a devenirii sale ca stat-natiune modern, printr-o serie de reforme demarate in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, dupa Unire, dar desavirsite si aprofundate in timpul lungii domnii a celui care va deveni primul Rege al Romaniei, Carol l.
Deja in 1919, statul isi desavirseste, prin Tratatele de la Versailles, unitatea teritoriala si porneste pe calea unei modernizari rapide pe toate palierele: politice, economice, sociale.
Aceste reforme isi ating apogeul dupa alte doua decenii, respectiv in 1938, an care ramine unul de referinta din punct de vedere statistic (cel mai inalt punct atins de economia romaneasca.
Se constituie o elita intelectuala solida - atunci apar Ionescu,... mai mult
Marti, 22 Decembrie 2009, ora 23:33
20