

Cea mai importanta problema a actualei crize financiare globale a fost ca a gasit clasa politica, in ansamblul ei, complet nepregatita. Niciuna dintre cele trei mari familii ideologice dominante nu a fost capabila sa prevada/gestioneze/depaseasca un cataclism care si-a avut epicentrul nu doar in board-urilor bancilor si ale fondurilor de investitii, ci si in viziunile doctrinare, materializate in actele de guvernarePerioada post WW II a insemnat nu doar un boom economic fara precedent in lume - intervalul de reconstructie fiind foarte rapid depasit atit in lumea occidentala cit si in lagarul comunist - ci si dramatica resetare ideologica.
Cu mici exceptii, stinga politica a parut a capitaliza cel mai accentuat dificultatile postbelice (Churchill a fost infrint in alegerile din Imperiul Britanic de laburisti, desi cistigase cel mai crincen conflict militar din istoria tarii). Din aburii trandafirii ai unei viziuni generoase aparent s-a nascut si a cistigat teren conceptul de "stat al bunastarii".
Din Nordul protestant si pina in Italia meridionala si catolica, din Spania franchista/paternalista si pina in Germania sfirtecata de Zidul Berlinului, statul si-a asumat un rol major, privatizarile erau privite chioris iar "oropsitii sortii" pareau a-si fi gasit in sfirsit consolarea - nu in bratele "socialismului real" de dincolo de Cortina de Fier, ci in cele ale unui stat capitalist paternalist.
Nu au lipsit crizele economice, razboiul "rece" infricosa periodic sute de... mai mult
Duminica, 26 Iulie 2009, ora 23:36
7