Razboiul valutelor: pericolul repetarii crizei din '29-'33

"In cazul in care se va ajunge la un razboi al valutelor, criza ar capata proportii dramatice. Ne-am indrepta foarte repede catre spirala din 1933, cu agravarea foarte mare a crizei si extinderea ei catre economia reala, catre productie si consum", a declarat analistul financiar Aurelian Dochia, intr-un interviu acordat Bloombiz.ro. 

Presedintele Bancii Mondiale a declarat recent ca marile economii ar trebui sa ia in considerare reinstaurarea etalonului aur. Cum comentati?

Este o schimbare majora in arhitectura finantelor internationale, insa va fi foarte greu de pus in practica fara ca SUA sa-si asume rolul pe care l-a avut pana in 1973.

Nu vad in acest moment o alta organizatie care ar putea sa indeplineasca acest rol, iar SUA cred ca au un apetit destul de scazut intrucat deficitele si dezechilibrele pe care le au in economie nu le permit sa se angajeze in asemenea directive.

Fara indoiala, aceasta idee va fi discutata in continuare fiindca trebuie sa se faca ceva in ceea ce priveste arhitectura finantelor internationale.

Cum poate un astfel de sistem sa redreseze economia?

Nu e vorba de redresarea economiei, cat mai degraba de stabilizarea ei.

Ma refer la evitarea unor situatii de criza asa cum au fost in ultima vreme, la o mai mare incredere in finantele internationale.

Mai mult, temerile privind o inflatie viitoare ar putea fi diminuate.

Ma indoiesc ca un asemenea sistem poate fi pus in aplicare destul de repede astfel incat aceste dezechilibre sa se rezolve fara presiune inflationista.

Cine ar fi principalul beneficiar al unei astfel de masuri?

Toate statele care ar participa la un asemenea sistem ar beneficia de el.

Daca ne uitam inapoi in istorie, perioada in care a functionat sistemul Bretton Woods, care se baza pe dolar si etalon aur, a fost perioada cu cele mai putine turbulente pe pietele financiare, cea mai stabila perioada din punct de vedere financiar.

Dupa 1973 cand a cazut sistemul, au aparut imediat si crizele care s-au tinut lant pana acum, cand asistam la cea mai mare criza de dupa razboi.

Cum ar fi pentru Romania acest sistem bazat pe aur?

Pentru Romania nu ar fi o schimbare prea  mare pentru ca noi oricum vom adera la euro in cativa ani de zile.

Nu cred ca un asemenea sistem poate fi pus la punct inainte ca noi sa aderam la euro.

In principiu ar fi vorba de stabilitate.

Romania ar avea doua etape de parcurs pana ar beneficia de avantajele unui asemenea sistem.

O prima etapa care este decisiva, aderarea la euro, ar aduce 70-80% din beneficiile unui sistem financiar mai stabil.

In al doilea rand ar fi vorba de aderarea la un sistem bazat pe etalon aur care ar aduce la nivelul finantelor internationale un grad inalt de stabilitate.

De ce a revenit aurul in prim plan ca activ financiar?

Intotdeauna in perioada de criza, aurul revine in atentie fiindca este o investitie cu risc mai mic.

In momentul in care totul in jur se prabuseste, iar cursurile monedelor se schimba destul de rapid si cu valori foarte mari, cand active financiare cum sunt actiunile pe bursa sau obligatiunile sufera fluctuatii extreme, atunci foarte multi investitori cauta stabilitatea.

Acestia nu au prea multe alternative si de aceea se indreapta spre aur.

Din acest motiv, aurul are o tendinta de crestere a valorii pentru ca cererea a crescut foarte mult.

De ce au nevoie economiile astazi: de o politica monetara stricta sau de relaxarea conditiilor monetare?

De aproximativ 2 ani a predominat ideea relaxarii politicilor monetare.

Toata lumea stie ca, la un moment dat, aceasta politica de relaxare va trebui sa inceteze si sa se restaureze din nou atat echilibrele bugetare, cat si cele ale balantelor de plati.

Din aceasta cauza cred ca politicile monetare se vor indrepta mai devreme sau mai tarziu catre intarire.

Probabil ca dobanzile vor incepe sa creasca, nu se mai pot face emisiunile de moneda care s-au facut in ultima vreme.

SUA a anuntat un nou program care pune pe piata cateva sute de miliarde de dolari.

Toate aceste probleme ar trebui sa inceteze, iar bancile centrale ar trebui sa inceapa sa retraga din piata banii pe care i-au lansat in ultimii ani, ca masura de combatere a crizei.

Toate aceste lucruri complica foarte mult ecuatia redresarii in perioada urmatoare.

Fed tipareste bani iar dolarul se va deprecia. Sa ai rezerve in dolari pare acum o decizie proasta.

Depinde foarte mult de perspectiva de timp pe care o ai.

Si anul trecut a fost o perioada in care aceasta opinie a predominat datorita politicii FED, insa pietele internationale au capatat repede incredere in dolar fiindca era singura moneda care oferea o certitudine mai mare investitorilor.

Toate celelalte monede, inclusiv euro sau yenul pareau ca nu se descurca prea bine.

De aceea, investitorii au fost interesati de dolar.

Acum poate sa se intample oricand un fenomen similar.

Pe termen mediu si lung este inevitabila o depreciere a dolarului.

Aceasta depreciere trebuie privita in termeni relativi.

Dolarul se va deprecia, insa cel mai probabil si alte monede se vor deprecia.

Depinde foarte mult de politicile bancilor centrale dar si de sansele de relansare pe care le au diversele economii.

Daca, de exemplu, Japonia care este in suferinta de aproape 20 de ani ar incepe sa dea semne de revigorare, probabil ca yenul ar incepe sa fie atractiv pentru investitori si ar suferi o intarire relativa.

Vor avea un castig relativ monedele unor tari emergente, cum ar fi yuanul chinezesc, realul brazilian sau peso mexican.

Toate aceste monede au avut o tendinta de intarire.

Probabil ca si monedele lor vor avea o importanta tot mai mare.

Este departe momentul cand acestea vor putea sa preia un rol de moneda internationala cum a avut dolarul si cum are euro.

Care sunt cele mai mari riscuri monetare pentru perioada urmatoare?

In primul rand, continuarea volatilitatii.

Deja exista unele ingrijorari care au fost exprimate la nivel mondial in legatura cu posibilitatea aparitiei unui razboi al cursurilor valutare, intrucat poate exista tendita unor state de a practica o depreciere a monedelor nationale in vederea ajutorarii economiei si a exporturilor proprii.

Acest lucru s-a mai intamplat in trecut, in criza din 1929-1933, cand a fost un factor extrem de agravant.

Acea devalorizare competitiva care a inceput in acel moment, a facut ca intr-adevar sa se prabuseasca intreg sistemul economic.

Se pare ca acum riscurile sunt constientizate.

Nu s-a observat o miscare agresiva in acea directie, desi exista anumite dispute, mai ales in ceea ce priveste yuanul chinezesc.

Un alt mare risc va fi pericolul inflatiei care s-ar putea sa pleneze pentru cativa ani deasupra economiilor mondiale in proportii diferite.

Unde poate duce razboiul valutelor dintre marile economii mondiale?

In cazul in care se va ajunge la un razboi al valutelor, criza ar capata proportii dramatice.

Ne-am indrepta foarte repede catre spirala din 1933, cu agravarea foarte mare a crizei si extinderea ei catre economia reala, catre productie si consum.