Cum vrea copia chinezeasca a Bancii Mondiale sa cucereasca Asia

Copia chinezeasca a Bancii Mondiale, AIIB, va tine prima Adunare Generala a membrilor fondatori, luna viitoare, scopul declarat fiind ca programul de creditare a investitiilor in infrastructura din Asia sa demareze pana la finalul anului.

China a intensificat efortul de a avea controlul asupra Bancii de Investitii in Infrastructura a Asiei, dubland participarea sa la capitalizarea institutiei de la 50 la 100 de miliarde de dolari, remarca fostul ministru al Apararii din Japonia, Yuriko Koike, intr-un editorial din Project Syndicate.

Pozitie ferma

Suma cu care China a suplimentat capitalul AIIB va creste automat si ratingul institutiei financiare.

In acelasi timp, Beijingul avea nevoie sa-si consolideze pozitia in interiorul structurilor de conducere ale bancii, dupa ce numarul tarilor fondatoare s-a dovedit mai mare decat cel anticipat.

Chiar si dublarea investitiei initiale nu asigura o majoritate pentru China insa, pentru 100 de miliarde de dolari, liderii de la Beijing spera-si sa faca jocurile in AIIB prin cele 30 de procente detinute din capitalul de lucru al institutiei.

Este cea mai mare suma pusa in joc de cele 57 de tari fondatoare, ceea ce, in mod normal, ar trebui sa asigure si dreptul de veto pentru China.

Rol incert

Aceasta subliniaza intrucatva si igrijorarea economistilor si analistilor internationali cu privire la rolul pe care il va juca banca internationala a Beijingului.

Va fi o banca a Chinei, pentru China sau va urmari un program multilateral in modul in care o fac Banca Mondiala, Banca de Dezvoltare a Asiei sau cea a Africii?

Explicatia oferita de China pentru intemeierea AIIB a fost aceea ca tarile in curs de dezvoltare nu au acces la capitalul necesar pentru investitii masive in infrastructura.

Dincolo de acesta scuza, reala, dar nu tocmai justificata, China s-a simtit redusa la un rol de voce minoritara in interiorul Fondului Monetar International, al Bancii Mondiale si al Bancii de Dezvoltare a Asiei.

In schimb, o voce clara si raspicata s-ar putea sa nu fie tot ceea ce isi doreste Beijingul in acest moment.

Ambitii globale

Ambitiile Chinei sunt reprezentate de expansiunea militara desfasurata prin intemeierea unor baze pe insulele Spratly, oaze artificiale create in apa oceanului peste recifii de corali.

La fel, se observa intensificarea efortului de a transforma yuanul in moneda de rezerva internationala, incercand pentru a doua oara includerea acestuia in cosul valutelor FMI.

Pentru unii chinezi, nici macar fusul orar standard nu ar mai trebui calculat in functie de Greenwich, ci de ora Beijingului.

In cazul AIIB, o comparativ cu evolutia Bancii de Dezvoltare a Asiei (ADB) devine chiar utila.

Infiintata in 1966, ADB a fost condusa alternativ de Japonia si Statele Unite, prin prisma celor 15,7% procente detinute de fiecatre stat in capitalul de lucru al bancii.

Cu toate acestea, China este cel mai mare debitor, detinand mai mult de un sfert din creditele acordate.

China si India, de altfel, au beneficiat de peste 50% din sumele imprumutate de ADB, in timp ce companiile japoneze abia ating 1% din creditele acordate.

Poate ca Beijingul ar fi reusit sa imprumute chiar mai mult din Banca de Dezvoltare a Asiei daca ar fi detinut o cota mai mare din capitalul ADB.

Insa, acest lucru este contrazis de spusele lui Yasushi Ando, unul dintre cei mai cunoscuti investitori din Japonia, care crede ca acordarea dreptului de a decide regulile dupa care functioneaza banca catre un mare debitor reprezinta un grav conflict de interese.

Tot el crede ca in cadrul AIIB, unde China are un rol covarsitor in aprobarea deciziilor, tarile asiatice, in special China si India, isi vor asigura fondurile pentru propriile proiecte de infrastructura.

Doua surse de finantare

Din acest punct de vedere, China beneficiaza direct de pe urma existentei celor doua banci concurente din Asia.

Pe de o parte, poate imprumuta bani cu o dobanda redusa de la ADB, in timp ce AIIB poate fi pastrata pentru efectuarea unor jocuri strategice care sa intareasca pozitia geopolitica a Chinei in regiune.

Situatia aceasta i-a lasat livizi inclusiv pe oficialii din Ministerul de Finante de la Tokyo, in conditiile in care China nici nu pare sa depuna un efort prea mare pentru indeplinirea acestor scopuri.

Japonia, bineinteles, vine cu avantajul unor tehnologii de ultima ora, dar, cel mai adesea, acestea sunt insotite de preturi prohibitive.

Nu ar fi de mirare deci, ca in majoritatea proiectelor finantate de AIIB, castigatoarele licitatiilor de lucrari sa fie tot firmele din China.

Tot mai multi observatori sustin ca acesta este un mod de a sustine industria de constructii din China, dupa ce economia interna si-a redus turatia motoarelor.

Japonia si restul.. Asiei

Japonia nu s-a grabit sa devina membru fondator al AIIB. Premierul Shinzo Abe a amanat aceasta decizie, mentionand ca nu-i nicio graba, din moment ce banca de la Beijing nu a facut publice detaliile de guvernare interna.

De altfel, unele dintre acestea, cum ar fi conditiile de aprobare a investitiilor, modul de vot si dreptul de veto, nu au fost facute publice nici pana acum.

Intr-un sondaj de opinie, 73% din locuitorii Japoniei au considerat ezitarea lui Shinzo Abe ca fiind o masura adecvata situatiei.

Luna aceasta, premierul japonez a plusat din nou in cadrul unei intalniri regionale a liderilor din Asia. Shinzo Abe a alocat 812 milioane de dolari ca angajament in cadrul sustinerii programului de investitii in infrastructura din Asia.

Pana la urma, ofertele de finantare din mai multe zone nu au cum sa dauneze. In schimb, o cucerire a Asiei prin intermediul unui program investitional dictat de China s-ar putea dovedi o varianta de cosmar.

Bancile de dezvoltare au rolul de a asigura increderea in sistemul financiar, de a oferi un mod transparent de luare a deciziilor si de a respecta angajamentele pe termen lung. AIIB a esuat pana acum in a-si asuma aceste criterii clare.