Ilie Serbanescu: "Banca-punte": ar fi de ras, daca n-ar fi de plans!

Nu este doar o impresie ca mai toate lucrurile in Romania ajung, dupa cum se desfasoara, sa se supuna sentintei "daca n-ar fi de plans, ar fi de ras"!

Iata ultimul episod! In plina criza a euro, cand liderii europeni se strofocau sa gaseasca o solutie, intr-un fel in favoarea, dar si impotriva bancilor europene, iar presedintele Traian Basescu se straduia a-i convinge ca aceasta solutie sa nu afecteze creditarea bancara in Romania, de peste Ocean a venit lovitura de traznet.

Wall Street Journal, cel mai mare cotidian de business din lume, avertiza cu subiect si predicat tarile din Europa Centrala si de Est ca pentru ele este o pura problema de supravietuire sa nu ramana "lipite" de bancile vest-europene si sa-si construiasca un sistem bancar propriu. O sarcina comparata de Wall Street Journal cu o cadere a Cortinei de Fier in materie bancara. Iata ce spune textual Wall Street Journal, intr-unul din pasajele semnificative ale analizei sale: "Tarile din Europa de Est trebuie sa incurajeze bancile locale, iar acolo unde nu exista ar putea fi nevoite sa le creeze de la zero, pentru a avea o alternativa la finantarea oferita de bancile straine".

Multiplele talcuri ale acestei interventii neasteptate ale Wall Street Journal merita, evident, o analiza aparte, dar, tot evident, la Bucuresti avertismentul Wall Street Journal trebuia sa starneasca cel mai puternic ecou. Sistemul bancar romanesc nu ca ar fi prea "lipit" de cel vest-european, dar de fapt nu mai exista deloc. Cu doar cateva procente de control efectiv al capitalului romanesc, acesta este o biata farsa, un instrument nu de promovare a dezvoltarii Romaniei, ci de batjcorire a acesteia, transformata intr-un fel de carpa de sters pe jos a capitalului bancar strain.

Credeti ca a existat vreo reactie la nivel public? Bineinteles ca nu! Nici nu era de asteptat din partea celor ce au matrasit intregul sistem bancar romanesc catre straini! Cu timiditate excesiva - de parca si-ar fi tradat tara, si nu si-ar fi aparat-o! - doar cativa analisti au spus ca prilejul eventualei caderi a unor banci straine din Romania ar trebui folosit, indiferent de pret, pentru refacerea unui nucleu romanesc in sistemul bancar.

Au intervenit insa imediat cozile de topor. Bancheri in slujba capitalului strain au spus raspicat ca statul roman n-are bani nici sa construiasca, nici sa cumpere banci care sa conteze pe piata. Si aceasta era de asteptat!

Mult mai interesanta prin caracterul insidios a fost interventia unor oameni de afaceri care au sustinut ca "nu ar trebui sa ne grabim" (de parca s-ar fi grabit cineva!). Mentionand ca exista voci care reclama actiuni urgente pentru refacerea unui nucleu romanesc in sistemul bancar, voci nu doar de oameni de afaceri, dar si de politicieni (neidentificati insa!) gata sa foloseasca emotiile nationaliste, sustinatorii reactiilor sa le zicem "prudente" pretind de fapt sa nu se faca nimic, intrucat n-ar exista apetit pentru cumparari de banci, cu atat mai putin pentru infiintari de banci noi, in perioada actuala de criza. Mai sa fie! De parca refacerea unui nucleu romanesc in sistemul bancar s-ar realiza pentru maine sau poimaine, si nu pentru un viitor, altfel blocat in actuala configuratie a sistemului bancar, dupa cum a dovedit nu teoria, ci viata insasi!

De rasul pamantului sau mai bine zis de plansul pamantului, pe cand exponenti ai businessului romanesc si neidentificati politicieni dezbateau problema, Banca Nationala, care a ajuns sa se dea un fel de monopol al cunoasterii si actiunii in materie de economie, a pus capac discutiilor care nici nu apucasera sa se infiripe, anuntand ca, impreuna cu demolatorul principal al Romaniei pe numele sau FMI, au stabilit ce va fi facut. Va fi infiintata o "banca-punte", care, folosind practic resursele fondului de garantare a depozitelor care erau rezervate pentru noi, ar urma sa preia bancile care ar ajunge sa aiba probleme in Romania. Dar nu cumva pentru noi le-ar prelua, ci pentru a le vinde apoi fete mari altora sau pentru a le lichida. Nu prea sunt oferite detalii cum va functiona mecanismul, ce resurse va mai folosi, in contul cui si mai ales in favoarea cui va lucra! Absenta unor detalii tocmai in legatura cu aceste lucruri de importanta cruciala spune multe, daca nu totul! Va fi nu pentru noi, ci pentru straini. Asa-i scenariul! Ar fi de ras, daca n-ar fi de plans!