Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Lectia socului elvetian: Ce se intampla daca o tara abandoneaza euro

Lectia socului elvetian: Ce se intampla daca o tara abandoneaza euro


Inca de la declansarea crizei datoriilor de stat in Europa, scenariile abandonarii zonei euro de catre diverse state s-au succedat in ritm rapid. In prima faza, au fost vehiculate numele tarilor puternic afectate: Grecia, Italia, Portugalia si Spania.

Ulterior, s-au emis diverse ipoteze privind efectul pe care l-ar avea iesirea din zona Euro a unor economii in crestere: Germania sau Finlanda.

Factorul comun al scenariilor de mai sus este efectul dezastruos pe care abandonul unui stat membru al zonei euro l-ar putea declansa.

Intr-o anumita masura, observam care sunt riscurile unui abandon prin socul declansat de Banca Nationala a Elvetiei la sfarsitul saptamanii trecute, se arata in revista Project Syndicate.

Scenariul "abandonului"

In septembrie 2011, Elvetia a impus un curs fix al monedei nationale in raport cu euro pentru a limita aprecierea rapida a francului elvetian in plina perioada de recesiune.

"Tara cantoanelor" si-a confirmat in acest fel si statutul de membru temporar al uniunii monetare europene.

La aproape trei ani si jumatate de la acel eveniment, Banca Nationala a Elvetiei a decis sa sparga plafonul limita impus monedei nationale, desfiintand cursul simbiotic de schimb existent intre euro si francul elvetian.

Bineinteles, iesirea dintr-o uniune monetara este un proces mult mai complex din punct de vedere financiar si legal decat simpla abandonare a unei rate de schimb convenita in urma unor aranjamente.

Cu toate acestea, socul provocat de moneda elvetiana ne arata ce panica ar putea induce in piata un iesire a unui stat din zona euro.

De ce a luat Banca Elvetiei aceasta decizie

Politica monetara neconventionala a Bancii Elvetiene nu a fost adoptata in urma situatiei dramatice existente in economia acestei tari, cat mai mult ca urmare a presiunilor si criticilor venite din plan intern dupa ce s-a atins un nivel mare al rezervelor valutare in euro.

In particular, conservatorii elvetieni nu au apreciat niciodata riscul major la care s-a expus Banca Nationala a Elvetiei data cu evolutia in tandem cu euro.

Nesiguranta data de titlurile de stat din zona euro a inclinat destul de mult balanta in favoarea ideei de a cere bencii centrale elvetiene sa creasca rezerva de aur in detrimentul celei in moneda europeana.

La un moment dat se punea chiar problema unui referendum in acest sens.

Desi ideea a fost abandonata in cele din urma, vestea initierii masurilor de relaxare cantitativa la care are de gand sa recurga Banca Centrala Europeana si deprecierea constanta din ultima luna a monedei europene i-au fortat pe elvetieni sa se debaraseze de povara monedei euro ce ar fi tras in jos francul elvetian.

Economistii nu s-au avantat pana acum in elaborarea unor studii privind impactul presiunii politice exercitate asupra bancilor centrale.

Este, intr-adevar, un teren alunecos, daca observam ca Banca Nationala a Elvetiei si-a reafirmat sprijinul pentru sustinerea cursului fix euro/franc elvetian cu doar cateva zile inainte de a renunta la aceasta politica.

Efectul se va observa in perioada imediat urmatoare, pietele trasmitand deja semnale ca nu mai au de gand sa "inghita" declaratiile formale ale bancilor centrale.

Aspectul acesta isi va pune amprenta si asupra prognozelor de dezvoltare, unul dintre cele mai folosite instrumente in perioada post-criza.

Lectia de istorie: Precedent german

Gestul elvetienilor nu este singular in istoria economica recenta. La sfarsitul anilor '60, banca centrala Germaniei Federale se afla in aceeasi pozitie ingrata, folosind un curs de schimb fix in raport cu dolarul american.

Riscul inflationist si influenta monedei americane pe piata din RFG au facut in cele din urma ca, in 1971, guvernul federal de la Bonn sa treaca peste opozitia reprezentantilor Bundesbank si sa renunte la mentinerea tandemului marca germana/dolar.

Credibilitatea sistemului a fost pusa teribil la incercare, iar piata a manifestat reactii virulente. Intregul sistem monetar international s-a prabusit, iar presedintele Richard Nixon a decis eliminarea standardului in aur in stabilirea valorii dolarului.

In ziua de astazi insa, efectele tind sa fie mult mai drastice.

In 1971, ramificatiile globale ale deciziilor luate de o banca centrala erau cu mult estompate de lipsa interconectivitatii pietelor. In ziua de astazi insa, un astfel de efect se transmite sub forma unui val tsunami.

Bancile au preferat sa lucreze de multe ori in moneda elvetiana pentru ca s-au bazat pe stabilitatea acesteia.

Insa odata ce francul elvetian si-a croit cale spre creditele acordate simplilor consumatori din Ungaria sau Romania, diferenta de curs valutar pune institutiile bancare in fata unui risc enorm de a inregistra pierderi.

Semnale ignorate

Banca Nationala a Elvetiei a transmis, ce-i drept, mai multe semnale in timp ca rata fixa de schimb dintre euro si franc nu va ramane batuta in cuie pe vecie.

Decizia de a renunta la acest curs de schimb se resimte destul de puternic in economia elvetiana, unde actiunile bacilor au inregistrat o scadere mai vertiginoasa decat a indicelui general al economiei.

Sunt deja semne ca oficialii elvetieni isi dau seama ca decizia lor nu a fost una chiar inspirata.

De partea cealalta, reprezentantii Bruxelles-ului sunt nevoiti sa dea fata cu un soc mai puternic decat toate scenariile derulate pe tema iesirii Greciei din zona euro, de vina fiind, in acest caz, un stat consolidat fiscal si care nici macar nu este membru UE.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 8401 ori