Bancile invart in gol tiparnita de bani si risca sa faca mai mult rau decat bine

Economia globala pare a fi sustinuta artificial, nivelul injectiilor monetare in economiile din diferite regiuni ale globului ajungand in acest moment la 200 de miliarde de dolari pe luna.

Nivelul stimulilor monetari introdusi pe pietele dezvoltate este mai mare decat cel intalnit in 2009, in perioada de inceput a crizei financiare globale, si, cu toate acestea, economia globala pare atinsa de anemie, fapt ce ridica destule semne de intrebare asupra acestei politici monetare, remarca revista Quartz.

O rutina periculoasa

Instrumentul care ar fi trebuit sa sprijine economiile afectate de criza din 2008 pare sa se fi transformat intr-o unealta prea des folosita, in contextul in care dobanzile de referinta evolueaza aproape de 0% sau chiar in teritoriul negativ, iar redresarea economica nu se face inca simtita.

Pentru Alberto Gallo, reprezentantul Algebris Investments, situatia de acum se aseamana cu "un program de relaxare cantitativa derulat la infinit" care va mentine o crestere economica redusa, dobanzi de referinta scazute si politici ale bancilor centrale ce nu rezolva nimic.

"Nu vor spune niciodata ca au ramas fara munitie, dar reprezentantii bancilor centrale incep deja sa semene cu un imparat in pielea goala", a comentat Gallo intr-un editorial pentru World Economic Forum.

Criticile la adresa acestor politici monetare neconventionale, despre care multi spun ca ar creste gradul de inegalitate sociala, se intetesc, chiar daca sunt destule voci care reclama si inertia guvernelor in a-si coordona politicile publice cu cele ale bancilor centrale.

Tabere opuse

Doua regiuni distincte se remarca ca fiind cel mai bine stimulate de noii bani pe care bancile centrale ii introduc in piata prin achizitionarea titlurilor de stat: Japonia cu o injectie lunara de aproximativ 96 de miliarde de dolari si zona euro, unde Banca Centrala Europeana asigura stimuli de 88 de miliarde de dolari la interval de 30 de zile.

Scuza bancherilor este ca aceste programe ofera timp guvernelor sa intieze un program de reforme durabile, dar analistii JP Morgan nu se asteapta sa vada si un set de stimuli fiscali pusi in practica prea curand.

Din contra, politica fiscala este de asteptat sa devina o frana in calea cresterii economice in cursul anului viitor, asa cum s-a intamplat si in perioada 2010-2015, cand austeritatea a redus simtitor efectul politicilor monetare practicate de bancile centrale.

Efecte adverse

Pentru Jorg Kramer, economist sef al Commerzbank, programul de relaxare cantitativa al BCE nu a facut decat sa permita guvernelor sa ignore adevaratele cauze ale crizei care a zdruncinat zona euro si sa creasca in mod artificial pretul unor active in regiune.

Mai mult, programul QE a redus randamentul obligatiunilor pe piata europeana permitand astfel tarilor membre ale uniunii monetare sa se imprumute la costuri reduse fara a mai simti nevoia de a-si reforma economiile.

In Marea Britanie situatia pare sa evolueze si mai ingrijorator, Banca Angliei fiind pusa, saptamana aceasta, in imposibilitatea de a gasi pe piata privata titluri pe care sa le achizitioneze in noul sau program de relaxare cantitativa ce va directiona 78 de miliarde de dolari in obligatiuni de stat si alte 13 miliarde in titluri de valoare ale unor companii private.

Acest lucru demonstreaza faptul ca investitorii nu mai au nicio incredere in politica bancilor centrale, refuzand sa vanda activele detinute chiar si atunci cand pretul oferit este mai avantajos decat cel dat de piata.