Fostul director BRD, Sorin Mihai Popa, povesteste despre obstacolele prin care a trecut de la inceputul carierei

Fostul director BRD, Sorin Mihai Popa, povesteste intr-un interviu despre obstacolele prin care a trecut de la inceputul carierei sale, cum decurge o zi din viata sa acum, dar si ce sfaturi are, din prisma omului cu experienta, pentru un tanar care vrea sa-si construiasca o cariera in zona bancara.

Cum a inceput cariera dumneavoastra dupa anii studentiei?

Sorin Mihai Popa: Nu atat de interesant precum v-ati imagina. Eram in 1988, in plin avant comunist si asa cum era de asteptat, am primit ca toti ceilalti o repartitie. M-am despartit cu greu de ASE, locul unde aveam numeroase amintiri placute. Facusem parte din Brigada Finante (cei din generatia mea cunosc aceste lucruri) si din Escada, formatie de rock acrobatic. In fiecare an era o emulatie incredibila cu aceste "brigazi de tineri" care se exprimau si cintau atit de frumos, dar obligatoriu indirect importriva comunismului... a fost perioada in care Divertis-ul facea audienta numarul 1 printre studenti.

Dupa terminarea ASE-ului am fost angajat intr-un departament al unei intreprinderi subsidiare Dacia care facea subansamble auto. Din fericire, nu am rezistat mai mult de 3 zile.

Ati inceput, asadar, cu o schimbare de succes!

Sorin Mihai Popa: Nu cred ca a fost un mare succes, sincer vorbind, pentru ca nu dadea deloc bine la vremea respectiva sa ai un astfel de comportament. Singura parte buna a fost faptul ca mi-am dat seama foarte rapid ca nu pot performa intr-o meserie spre care n-am nici o inclinatie sau placere.

Dar dumneavoastra ce v-ati fi dorit?

Sorin Mihai Popa: Eu as fi vrut sa lucrez in externe, dar conditiile vremii nu permiteau oricui sa intre intr-un astfel de mediu. Era mai mult o chestiune de dosare si nu ma incadram. Am continuat sa lucrez intr-un departament comercial la subsidiara Dacia, am facut si armata si apoi a venit revolutia, ceea ce a schimbat complet traseul meu profesional. Pot spune ca abia dupa revolutie a inceput cu adevarat cariera mea, in 1993, la Societe Generale Bucuresti.

Cum ati ajuns la Societe Generale Bucuresti?

Sorin Mihai Popa: Am venit la un interviu publicat intr-un ziar, ca si alti doi colegi. In '93 erau in Societe Generale doar 25 de oameni si banca tocmai scosese trei posturi la concurs. Am avut un interviu cu directorul francez al bancii si am fost angajat pe loc in zona audit, pozitia pentru care si aplicasem. Aveam ceva experienta in ministerul de finante, dar de data asta m-am simtit confortabil in noul post din Societe Generale. Am ramas in Societe Generale 20 de ani.

Dupa 20 de ani intr-o companie nu mai aveati unde descoperi nimic nou, presupun. Nu ati simtit ca a venit timpul sa incepeti altceva?

Sorin Mihai Popa: Ganduri de acest fel au aparut foarte tarziu, aproape de momentul in care am si plecat. Gaditi-va, cu 20 de ani in urma, vorbim de anii '90, domeniul bancar era o provocare. Daca ma intrebati, si azi sistemul bancar este interesant, dar e lipsit de dinamism. Recesiunea recenta, politicile externe, tensiunile generate de criza, toate modifica serios peisajul bancar si schimba complet regulile si procedurile.

Legat de intrebarea dumneavoastra, va pot spune ca am avut totusi doua momente in care am reflectat la situatia mea fata de Societe Generale, dar de fiecare data "mi-am revenit". Primul moment a fost in '98 cand am primit o oferta de la o firma mare de farmaceutice. Apoi, in 2007, am primit alte oferte de "nerefuzat" de la doua banci: una mare romaneasca si o alta din Rusia.

In ambele cazuri mi-a fost limpede ca nu pot parasi Societe Generale, iar daca o voi face acest lucru, voi parasi cu totul sistemul bancar, pentru ca eram un produs pur Societe Generale. Am fost foarte atasat de Societe Generale si am stimat numerosi conducatori din Societe Generale din perspectiva profesionalismului acestora, dar si a cunostintelor generale vaste.

Va spun sincer ca am intilnit multi oameni in Romania din mediul bancar sau business. Nu am intilnit insa pe nimeni de calibrul profesional si intelectual a unor fosti colegi din Societe Generale Paris. Elitele in Franta sunt cu adevarat elite si au valoare.

De ce ati ramas in Societe Generale totusi?

Sorin Mihai Popa: Rational vorbind, nu gasesc acum nici un argument convenabil. A fost o decizie exclusiv afectiva. In Societe Generale si BRD am avut primele experiente cu un mediu de business profesional si contacte globale din mediul bancar care ma ajutau sa inteleg spatiul economic dincolo de realitatile locale. Practic, am avut acces la intreg spatiul bancar global. Pana in anii 2000 am avut parte de numeroase cursuri de formare in Europa alaturi de persoane din toata lumea, ceea ce ofera o deschidere in cariera pe care putini au sansa sa o cunoasca.

In afara de oportunitatile profesionale propriu-zise, am facut parte dintr-o echipa inca de la inceputuri, ceea ce e greu de abandonat. Un moment foarte emotionant pentru mine si decisiv pentru istoria Societe Generale si BRD a fost privatizarea din '98. Societe Generale m-au desemnat pe mine sa scot 10.000 de dolari si sa cumpar caietul de sarcini pentru privatizare. Angajatii din BRD erau ingrijorati de schimbarea care urma, iar schimbarea avea acum o fata umana. Au fost multe momente importante in amintirile mele, am facut parte din istoria Societe Generale si BRD in Romania, fie ca vreau, fie ca nu.

Ce regretati din parcursul dumneavoastra profesional?

Sorin Mihai Popa: Regret ca nu am plecat mai devreme spre divizia internationala, ceea ce ar fi fost o mare provocare si o schimbare de destin. Si in aceasta decizie a cantarit mai mult partea emotionala, de data aceasta legata de familie. Propunerile din partea Societe Generale au fost cat se poate de variate: Tahiti, Vietnam, Egipt, Liban, Paris, fiecare dintre propuneri fiind pentru posturi foarte importante. Dar mi-a fost cu adevarat imposibil sa o rup pe fiica mea de mediul ei - scoala, prieteni, familia din Romania. Am renuntat la ascensiunea mea profesionala, chiar daca aveam un contract deja semnat cu Societe Generale Tahiti ca director general. Daca vreti, la regrete as adauga anumite prietenii conjuncturale care s-au dus odata cu primele greutati prin care am trecut. Sau poate, mai bine spus, am realizat cu adevarat care-mi sunt adevaratii prieteni.

Nu vi se pare un cliseu?

Sorin Mihai Popa: Cu siguranta. Nimic nu e o premiera si asa e si in ce ma priveste. E uimitor cand constientizezi ca loviturile decisive nu vin de la straini, cat de la prieteni. Din nou, un cliseu.

Inteleg de la dumneavoastra ca neplacerile recente au o sursa in cercul oamenilor de incredere

Sorin Mihai Popa: Succesul multiplica prieteniile, iar oamenii de calitate nu sunt intotdeauna cei carora le-ai acordat cel mai mare credit. Se mai intampla si pe dos, oamenii in care n-ai crezut in mod special, dovedesc o verticalitate absolut respectabila. Dar cand esti in mijlocul lucrurilor, e greu sa discerni intre cele doua categorii. Cand te gasesti intr-o pozitie importanta, se creeaza un cerc al oamenilor de incredere care, in mare parte, e format din oportunisti. Un astfel de cerc, te izoleaza cumva de alte realitati pe care nu mai ai timp sa le investighezi personal. Esti bombardat toata ziua cu informatii si te vezi obligat sa ai incredere in cineva. Iar pe oamenii apropiati nu ai nici macar intentia sa-i verifici.

Cum poate fi atat de emotional un om din zona bancara?

Sorin Mihai Popa: Asta ma intreb si eu. Ce pot sa spun? Atunci cand reusesti intr-un loc luand-o de la zero cu proiecte de dezvoltare si inovatie care tin nu numai de niste calcule, dar si de capacitatea personala de analiza si predictie, iti dai seama ca acel job este in mare parte despre tine.

Un loc in care ti se pun in valoare calitatile, iti confirma increderea in instinctul personal si in pregatirea pe care ti-ai format-o. Fara sa vrei te legi emotional in astfel de momente, oricine ai fi. As putea spune ca realizarile personale dau dependenta. De exemplu, din 2006 pina in 2011, am fost invitat ca speaker in multe dintre intalnirile importante ale Societe Generale ca reprezentat al unui exemplu de buna practica. BRD Romania a fost mereu prima referinta in termeni de retail, profit, rentabilitate, atunci cand era in discutie un nou proiect de dezvoltare. Toate aceste experiente care iti confirma performanta si te leaga emotional.

Care sunt cele mai semnificative diferente intre a conduce BRD Group Societe Generale in Romania vs. Franta?

Sorin Mihai Popa: Bankingul in Romania post comunista este foarte tanar, pe cand in Franta are o istorie neintrerupta de peste 150 de ani. Companiile romanesti sunt subcapitalizate si au o fragilitate, spre deosebire de cele din vest. De aici decurg diferentele majore de management. Persoanele fizice la noi folosesc serios bankingul de 15 ani, pe cand in Franta exista asa numitii clienti patrimoniali, care pastreaza in banca mosterniri fabuloase, de la generatie la generatie. Practic, in Franta exista un sistem consolidat de proceduri care nu pot fi replicate exact in Romania pe niciunul dintre palierele activitatii bancare.

Care este cel mai important proiect din cariera dumneavoastra profesionala?

Sorin Mihai Popa: Imi vin in minte doua astfel de proiecte, egale ca importanta, sa zicem. Primul tine de dezvoltarea bancii care a devenit cel mai performant proiect al unei banci de dezvoltare din lume. In 4 ani, au fost deschise peste 750 de sucursale, cu o alta premiera in ce priveste rentabilitatea.

Al doilea proiect se refera la lansarea cardurilor, un alt record atat ca numar cat si ca rentabilitate. La finele campaniei, era deja realizat returul investitiei. Practic, in doar doua luni, intreaga investitie era recuperata.

As mai adauga si calatoriile mele prin intermediul Societe Generale in sucursale din Africa unde nu calcase niciun expat pana atunci. Au ramas printre amintirile mele preferate, nu stiu daca se incadreaza la cele mai mari succese ale mele, dar cu siguranta au fost premiere si in istoria grupului Societe Generale.

Ce anume trebuia sa faceti la capatul lumii?

Sorin Mihai Popa: In Senegal era in curs de deschidere o filiala care acorda microcredite pentru afacerile localnicilor. La nivel de Paris, totul era tratat virtual, nimeni nu testase realitatea locala si am decis ca de aici ar trebui sa pornim. Asa ca am luat contact direct cu micile comunitati, mergind intre ei si discutind in detaliu necesitatile lor. Lumea de acolo e o lume total diferita de ceea ce stim noi, cei din Europa. Sunt oameni foarte saraci, conditiile de viata fiind foarte precare. Cu toata saracia, au o abordare deosebita despre viata. Sunt oameni bucurosi, glumesc foarte mult si au un bun simt aparte.

In perioada cat am lucrat la Paris am mers in numeroase tari cu predilectie din Africa pentru ca nu o cunosteam si reprezenta o axa strategica de dezvoltare a diviziei internationale. Asadar, am mers in Madagascar, Benin, Senegal, Ghana, Coasta de Fildes, Burkina Faso, Maroc, Tunisia, Liban. La fata locului am vazut o cu totul alta realitate decat perspectiva cu care pornisem. Diferentele de cultura conduc si catre un mod diferit de a consuma. Intreaga documentatie si rapoartele efectuate de mine in care s-au regasit numeroase propuneri a fost de un real folos celor de la Societe Generale si mie personal.

Cum arata o zi din viata dumneavoastra cotidiana si ce faceti pentru a va deconecta?

Sorin Mihai Popa: Sunt destul de activ, nu sunt obisnuit cu timpul liber, si il umplu in continuare asa cum am facut in ultimii 20 de ani. Lucrez acum la doua proiecte de dimensiune internationala, unul pe zona de lux, altul pe cea financiara, ambele in afara Romaniei. Iar ca sa ies din priza muncii, inot si alerg.

Ce sfaturi are omul cu experienta, Sorin Mihai Popa, pentru un tanar care vrea sa-si construiasca o cariera in zona bancara?

Sorin Mihai Popa: Sa treaca prin cat mai multe posturi si sa aiba intelepciunea de a creste organic si nu artificial. Va suna foarte natural, dar este o sursa garantata a succesului. Va spun din experienta mea, dupa o lunga perioada dedicata acestui domeniu. Tinerii alearga foarte mult dupa "etichete", cum ar fi aceea de "director", apoi se trezesc sufocati de responsabilitati care ii depasesc. Unui incepator talentat ii trebuiesc minimum 10 ani ca sa devina un bun profesionist. Le-as spune si sa aiba curajul de a se expune. Ideile trebuiesc dublate de indrazneala, altfel se prafuiesc in sertare. Ca manager trebuie sa generezi idei, dar iti trebuie si o doza mare de realism care vine numai din experienta.

Considerati zona academica acordata cu perspectiva financiara din teren?

Sorin Mihai Popa: As spune ca e nevoie de o infuzie de practicieni in mediul academic. Am fost mereu de partea practicienilor si cunosc din propria mea formare importanta acestei laturi. Pentru studenti este mai interesanta cumularea celor doua aspecte. Numai practicienii pot veni cu studii de caz de ultima ora care pot provoca in intregime cunostintele tinerilor.

De ce nu v-ati orientat catre o cariera academica?

Sorin Mihai Popa: Nu am pic de talent didactic si nici rabdarea de a-mi pregati cursurile. Calatoresc foarte mult, stau putin in Romania si nu as putea sa ma leg de un astfel de proiect fix. Fireste, as lua oricand, cum am si facut de altfel, studenti in practica in cadrul companiei unde lucrez acum.

Care sunt cele 3 carti care v-au influentat perspectiva?

Sorin Mihai Popa:

- Somerset Maugham - Luna si doi bani jumate

- Miklos Nyiszli - Am fost doctor la Auschwitz

- Alvin Toffler - Al treilea val

Vezi profilul de LinkedIn al lui Sorin Mihai Popa.