Reglementarile pentru OTC: Dodd Frank si EMIR, la ce sa ne asteptam?

La patru ani dupa criza din 2009, autoritatile americane au ratificat implementarea reglementarii pietei instrumentelor derivate. Prin Actul Dodd-Frank, SUA a mers inainte fara a solicita o coordonare internationala.

Institutiile bancare si financiare care au ales sa participe au fost de acord sa se supuna legislatiei americane si sa implementeze sisteme de inregistrare, raportare si compensare a operatiunilor lor de "Swap" cu contrapartidele lor americane. Ceilalti au fost nevoiti sa blocheze activitatea de "Swap-uri SUA".

Incepand cu 1 ianuarie 2013, orice jucator care opereaza un "Swap" cu un american sau care a luat parte la negocierea acestuia este obligat sa se inregistreze la autoritatile americane ca Swap Dealer (sau Major Swap Participant) sau Introducing Broker. Calificarea SUA pentru o contrapartida este strict legata de adresa acesteia, de tara in care e inregistrata sau de tara in care isi desfasoara business-ul.

Astfel, o filiala din Anglia a unei banci cu sediul in SUA nu este a priori considerata ca fiind americana. In acelasi fel, o companie cu sediul in Elvetia a carei activitate principala se desfasoara pe teritoriul SUA este considerata americana. Reglementarile pentru produsele denumite generic "Swap-uri" par a fi mai usor de inteles. Dupa o definitie initiala foarte cuprinzatoare - options, put, call, cap, floor, swaps, credit default swaps si combinatii ale acestor produse - reglementarea Dodd Frank a evoluat, iar acum descrie mai clar toate produsele afectate. Trebuie mentionat ca au fost excluse din domeniul de aplicare a reglementarilor operatiunile "physically settled" (schimb teoretic sau hedging in cash) de schimb valutar, spots, forwards si swaps.

Operatiunile de hedging pentru conturile proprii sunt exceptate. Acest lucru tine in mod clar de spiritul actului Dodd-Frank, care vizeaza activitatile speculative. Dar aceasta scutire este doar partiala. Ea nu scuteste si de obligatiile de clearing care au intrat in vigoare in iunie 2013.

Institutiile care au ales sa nu se inregistreze trebuie sa fie vigilente, pentru ca americanii au obiceiul legilor extrateritoriale si mai multe banci se lupta sau s-au luptat cu sistemul de justitie american, cu taxe, sanctiuni si interdictii semnificative. Daca Fatca a reprezentat oportunitatea de a identifica clientii americani, trebuie mentionate totusi diferentele intre definitiile si domeniile afectate. Inca o data, sistemele si procesele de gestionare a informatiilor venite de la terti trebuie actualizate, iar calitatea informatiilor consolidata din nou (KYC).

Odata identificata, trebuie organizata imposibilitatea contrapartidei americane de a incheia un "Swap"; aceasta imposibilitate trebuie extinsa la toate domeniile si toate canalele de acces. De asemenea, este esential sa se asigure un minimum de management al schimbarii, studii de impact cu privire la activitatile, procesele, instrumentele, planurile de comunicare si formare profesionala, adaptarea acestor instrumente, procese, proceduri si dispozitive de control intern si totodata monitorizarea cunostintelor si practicilor jucatorilor afectati. Acest lucru este cu atat mai important cu cat reglementarea continua sa evolueze.

Institutiile care au ales sa se inregistreze s-au angajat intr-o adevarata aventura tehnico-legala. Pentru a participa in calitate de pionier, probabil ar fi trebuit sa te afli intr-o puternica obligatie de reglementare si / sau economica. Conditiile de piata nu au favorizat aderarea si, mai mult decat atat, americanii nu au facut nimic pentru a-si federaliza reglementarile. Angajamentul G20 nu a fost de a declara razboi pe pietele instrumentelor financiare derivate (prin instituirea unui protectionism tehnico-legal), ci de a se indrepta spre o reglementare coordonata la nivel global, inclusiv pe pietele cele mai riscante. La fel ca in cazul FATCA, sa continui sa tratezi cu contrapartidele din SUA devine o alegere dificila sau chiar riscanta. Cu toate acestea, a te inregistra ca Swap Dealer (cel mai frecvent caz) la autoritatile americane nu este o alegere imposibila si ar trebui chiar sa permita sinergii cu reglementarile viitoare (in special cu EMIR, vorbind doar de Europa).

Articol semnat de Arnaud Para, Consultant and Banking Sector Expert, Amaris