De ce este iubit cash-ul pe pietele de capital

Miercuri, 09 Iulie 2008, ora 18:03
1432 citiri
De ce este iubit cash-ul pe pietele de capital

Pretul energiei si al materiilor prime creste, inflatia da semne de nervozitate, dobanzile se agita in bloc starturi iar bursele scad. Este un scenariu din care putini au de c#stigat astfel incat cel mai eficace plasament pare acum detinerea de bonduri sau depozite bancare.

Pare evident ca inflatia diminueaza puterea de cumparare a consumatorilor iar preturile mari la energie si materii prime cresc costurile de productie pentru companii. Din acest binom bursele ies antotdeauna sifonate. Profiturile emitentilor se vor diminua, cotatiile se vor ajusta an jos, investitorii evaluand actiunile dupa indicatorii de profitabilitate.

Cine se asteapa la o inrautatire a climatului economic isi vinde actiunile si asteapta vremuri mai bune pe piata monetara. Daca va astepta raportarile trimestriale risca sa vada cum profiturile scad deci PER-urle cresc, ceea ce reclama o scadere proportionala a cotatiilor, in vremuri de declin economic digerandu-se mai greu un raport pret/profit pe actiune de peste 15.

Nu exista sector care sa fie ferit de muscatura inflatiei. Utilitatile vor incasa mai putin de la clienti daca preturile se majoreaza, la fel bancile vor acorda credite mai putine in conditiile in care puterea de cumparare se reduce. Chiar si furnizorii de materii prime sunt expusi costurilor mari la energie iar profitabilitatea lor are de suferit, in ciuda cotatiilor mari pe bursele de marfuri. De ce nu cumparam atunci pur si simplu contracte futures pe petrol, gaze naturale, materii prime sau metale pretioase ? In primul rand pentru ca pietele sunt deja sus si este greu de evaluat ponderea speculatorilor si traiectoria viitoare a pretului.

Apoi, pentru ca in caz de recesiune, chiar si pretul materiilor prime si ale energiei au de suferit prin reducerea cererii. Ramane aurul, umbrela de protectie traditionala in caz de derapaj necontrolat al preturilor. Aurul nu si-a depasit inca maximul istoric ajustat la inflatie precum petrolul (acesta ar fi de 2300 dolari/uncie) dar nici datele din plan macro din marile economii ale lumii nu sunt inca dezastroase pentru un demaraj sustinut al metalului galben.

E evident atunci ca nu sunt multe alternative care sa ofere un raport decent intre riscul asumat si profitul potential iar investitorii au toate motivele sa prefere confortul cash-ului si plasamentele monetare.


Moneda nationala iese bine din acest context dificil pe plan global ajutata de dobanda de politica monetara de 10% a BNR, printre cele mai mari din regiune. Cursul leu-euro a coborat la inceputul saptamanii sub valoarea la care incepea anul iar tendinta de apreciere a leului pare sa se accelereze. Nu este un caz singular, forintul a prins la randul sau viteza in urma ridicarii dobanzii de politica monetara la 8,5%, in conditiile in care inflatia din statul vecin este aproximativ 7% si nu exista amenintarea unor deficite mari de cont curent ca in Romania.

De altfel, forintul unguresc s-a apreciat fata de leu de la inceputul anului cu 9%. Din fericire pentru cei ce nu cocheteaza cu ideea unei reveniri la bursa, dobanzile mari se vor mentine in perioada urmatoare, de vreme ce prognozele pentru inflatia din iunie sunt in crestere iar foamea bancilor autohtone de lei (liniile de finantare de la bancile mama din exterior s-au subtiat considerabil) le obliga sa bonifice cu dobanzi de pana la 12% depozitele la termen in moneda nationala.

Din pacate pentru cei ce spera intr-o revenire agresiva a BVB, sunt sanse mici ca fondurile straine care intra acum in Romania tintind spre piata monetara sa se rataceasca la bursa, in conditiile in care lichditatea foarte scazuta (sub 10 milioane euro zilnic) pune sub semnul intrebarii orice tentativa de exit rapid.