
Imi amintesc cat de mult scandal s-a facut cand Dacia trebuia sa
Imi amintesc cat de mult scandal s-a facut cand Dacia trebuia sa isi reduca productia, fiindca nu vindea. Cat de mult s-a straduit guvernul sa evite disponibilizarea, nu-i asa?, a "bietilor oameni", o parte din cei peste 5000 de salariatii ai uzinei si o alta parte din cei ai industriilor conexe (in total, o parte mai mare sau mai mica din aproximativ 15.000 de oameni).
A inceput statul sa dea bani de la buget - programul rabla - acuma programul rabla si pentru firme, caci, nu-i asa firmele nu au bani sa isi ia masini si nici nu isi pot deduce banii din impozit. Li s-a interzis, de facto, oamenilor sa isi ia masini mai vechi si mai bune, adesea mai putin poluante, din afara. Caci de, stimati concetateni, locurile de munca, natia noastra draga, etc., etc., vin intainte de toate. Si de dreptul de a alege.
Acuma vine vorba de 12.000 de oameni. Mai multi decat ar fi fost concediati, pe un interval mai lung de timp, de mai multe firme, carora statul, evident, nu le poate impune pe cine sa tina si pe cine nu. De data asta, statul chiar are hatul in maini. Nu mai trebuie sa se roage de nimeni. Nu mai trebuie sa dea bani din buzunarul propriu sau sa incalce drepturile si libertatile propriilor cetateni, pentru a pastra locurile de munca de munca (mai multe decat in primul caz si, acum, prin propria putere de decizie), in concordanta cu dezideratul social si moral pe altarul carauia si-a jertfit cetatenii.
"Uff, ce bine, iti zici, de data asta o sa fie mult mai usor, decat in cazul Dacia sa pastrezi pretioasele locuri de munca." Si, in vreme ce spui asta, ii observi, cu mirare, pe cei 12.000 de oameni zburand prin aer, cu un sut in dos si aterizand cu un icnet descumpanit in praful somajului.
Si te miri. Oameni sa zboare asa? Mai ales intr-o tara care, nu-i asa?, tine la locruile ei de munca si la solidaritatea sociala si are grija de cei afectati de criza, ca doar am dat o gramada de bani pe diverse programe si ni s-au pus taxe pentru asta.
Numai ca in cazul asta, cei 12.000 de oameni chiar zboara. Uite asa. Dupa cum spunea dl. Berceanu, "someri exista in lumea asta si or sa mai existe. Nu pot sa ma duc sa ii strang mana fiecaruia dintre ei" - e realist, dl. Berceanu, nu stiu de ce va ganditi ca e cinic.
Si atunci, ca un cetatean naiv ce te afli, ramai un pic perplex. Pai bine dom'le, scandal naitional, taxe absurde, bani de la buget in buzunarul producatorilor auto, rugaminti la fabrici sa nu concedieze cateva mii de oameni, ca, imediat dupa, sa le dai tu cu sutul in dos, asa, la o tigara, la 12.000 de oameni? Cum se poate una ca asta? Si ajungi sa te intrebi in ce fel se justifica doua conduite complet opuse in, relativa aceeasi situatie - cu nota ca CFR-ul nu are motiv logic pentru care sa fie falimentar, daca nu se doreste asta, in timp ce Dacia, oricat s-ar stradui nu poate sa vanda cat doreste - de ce? fiindca nu merita. care Ceste diferenta intre cele doua situatii. Care e diferenta intre cele doua situatii?... Hmm...
Pai, prima care sare in ochi, este ca, in spatele pastrarii celor 5000 de oameni, in rpiuml caz, se afla productia celui mai mare producator auto din Romania, o firma cu o influenta imensa.
Pe cand in spatele celor 12.000 de oameni de la CFR se afla interesele unor companii de transporturi si ale concesionarilor de cai ferate, trenuri si gari, care scot profit, acolo unde CFR-ul nu reuseste, desi ar trebui sa aiba costuri de exploatare mai mari, doar ca, si aici e clenciul, interesul lor in aceasta ultima situatie se afla in concedierea celor 12.000 de oameni, nu in pastrarea lor. Intr-un CFR care nu functioneaza si, cum altfel?, se privatizeaza. Bineinteles, istoria o arata, sunt sanse sa se ajunga acolo unde biletele de tren la noul si eficientul CFR sa fie mai scumpe decat al vechiul si nerentabilul CFR. Dar ce sa-i faci? E firma privata (o sa fie), nu poti sa-i spui ce sa faca. Pai, poti sa n-o dai. Dar nu poti, ca nu renteaza. Pai, la ei de ce renteaza. Pai ei sunt privati, au interes. Pai si eu am interes, dar nu ma asculta nimeni. Iar interesul lor e impotriva celui al meu, iar CFR e inca al meu si ar trebui sa il pastrez, daca e in interesul meu. Cam asa se scrie istoria.
Imi vine in minte o perceptie sociala larg raspandita. "Au fost, odata, niste oameni, care au muncit in tara asta, asa cum au fost invatati din tata in fiu. Ei au fost si sunt tatii nostrii si bunicii nostri. Si muncesc pentru a isi putea castiga un trai demn si cinstit, ca oameni liberi, pentru a lasa fiilor si nepotilor putinta de a creste fara griji, intr-o societate mai buna, plina de oportunitati, in care sa poata alege pentru ei insisi si sa isi cladeasca propriul destin..."
Puahaha haha haha haha! Ce idiotenie! Mai crede cineva ca sistemul este unul care ii permite individului mediu o oarecare libertate fundamentala? Sau ca urmareste obtinerea unor asmenea libertati sau interese?
E o varsta de la care naivitatea incepe sa se cheme altfel.