Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Planuri de salvare ale economiilor sau ale guvernelor statelor supra indatorate ?

Planuri de salvare ale economiilor sau ale guvernelor statelor supra indatorate ?

Guvernele statelor care si-au propus stoparea declinului economiei nu au alta alternativa decat sa acorde un sprijin financiar pe baza unor planuri complexe de salvare sau pe baza majorarii taxelor si impozitelor ori prin nationalizarea bancilor, chiar daca stiu ca astfel cresc deficitul guvernamental actual.

Putem spune ca a doua metoda este limitativa avand in vedere contractia economica, iar inasprirea fiscalitatii nu ar face altceva decat sa agraveze recesiunea economica.

Datoriile guvernelor atarna greu in balanta masurilor antirecesiune

Stim deja ca economia britanica a suferit in semestrul II/2008 cel mai mare declin economic din 1980. La fel stim ca in martie 2008 datoriile totale ale guvernului britanic erau de 614,4 mld. lire echivalentul a 43,2% din PIB. in acelasi timp deficitul guvernamental al aceleiasi tari din 2007/2008 a fost de 38,7 mld. lire echivalentul a 2,7% din PIB. in cazul aplicari unui plan de salvare financiara a bancilor cu probleme datoriile guvernului Gordon Brown de la Londra s-ar majora la cca. 1.000 mld. lire sterline.

Unul din efectele recesiunilor anterioare a fost cresterea ratei somajului pana la 12% asa cum a fost in perioada 1980 si 1990. Acum somajul din Marea Britanie a ajuns la 6% si deja aceasta crestere pune presiune pe cheltuielile guvernului acestei tari.

Trebuie sa amintim ca, prin tratatul de la Maastricht din 1995, tarile membre ale Uniunii Europene ce vor depasi deficitul bugetar cu mult peste pragul de 3% din PIB intra obligatoriu in procedura de deficit excesiv. Iata ca anul 2009 cunoaste masiv acest fenomen deoarece numarul tarilor implicate sunt sase, unele dintre ele fiind destul de puternice in trecut: Irlanda, Spania, Franta, Grecia, Letonia, Malta.

Daca privim spre tarile din Uniunea Europeana vom observa ca in perioada 1998 – 2008 imprumuturile acestora au fost foarte masive, iar datoriile zonei euro a ajuns la 11 trilioane de dolari. in aceasta situatie, sub masca ajutorarii tarilor aflate in nevoie, comisarii Uniunii alearga dupa noi contribuabili, asa cum este cazul Islandei si Norvegiei, cu toate ca acestea s-au opus ani la rand procesului de aderare.

Si totusi, asa cum spune seful Comisiei Europene - Hose Manuel Barosso, numai aplicand o pozitie comuna/actiune unitara a tarilor din G20 (ce se vor reuni in aprilie la Londra) se poate influenta GLOBAL organizarea sistemului financiar international.

Pana atunci vom mai vedea reactii contrare privind emisiunea de obligatiuni din zona euro - metoda sustinuta de Fondul Monetar International pentru ajutorarea statelor cu economii fragile, dar respinsa de multe tari membre din UE. Cel mai inversunat adversar al acestei propuneri este Germania.

In acest context devine interesanta strategia propusa de Royal Bank of Scotland (RBS) de splitare a activului bancii in doua si anume de o parte va fi banca rea, care preia activele toxice de la mai multe filiale din 30 de tari ce se vor inchide si pe de alta parte va fi banca buna cu ce a ramas mai bun de la banca mama. Solutia finala o vom vedea probabil joi de la directorul executiv Stephen Hester cu ocazia anuntarii rezultatelor anului 2008.

Oricum aceasta reforma a sectorului bancar costa pe oricine, iar in cazul RBS ea este estimata la 1 mld. lire sterline (1,4 mld. dolari). Nu trebuie sa uitam ca aceasta banca a raportat in anul 2008 pierderi de cca. 30 mld. lire sterline, pentru care a solicitat de la guvernul britanic un sprijin de 20 mld. lire sterline dupa ce a concediat 13.000 de angajati.

Volumul obligatiunilor corporatiste europene se dubleaza/tripleaza adancind criza actuala


In conditiile in care companiile au mare nevoie de lichiditati, datoriile si activele toxice ar putea sa provoace unde de soc pe pietele din intreaga lume adancind criza actuala.

In acelasi timp, problema care conteaza cel mai mult acum este datoria corporatista din zona euro, cea care a ajuns la mai mult de 11.000 mld. dolari, adica cca. 95% din economia Europei. Comparativ, activele toxice ale SUA reprezinta, dupa unele estimari cca. 50% din cea inregistrata in Europa si de aceea multi analisti estimeaza ca SUA are sanse mai mari pentru a stopa mai repede recesiunea actuala.

In acest caz, putem sa ne asteptam pe continentul european la o noua etapa destul de vizibila si accentuata a  crizei actuale. Datorita datoriilor mari acumulate si neputandu-se refinanta multe companii din UE au emis obligatiuni corporatiste insumand pana in prezent 159 mld. dolari, poate cea mai mare din ultimii doi ani, iar cele din ultimul an chiar s-au triplat, metoda fiind adoptata si de multe corporatii pana mai ieri solide. Volumul foarte mare al acestor obligatiuni creste riscul din piata si temerile fata de falimente.

Neputinta temporara a bancilor si guvernelor de a vindeca propria suferinta


De curand Der Spiegel anunta ca exista posibilitatea ca in curand sa asistam la un nou val al crizei ce se va napusti asupra sistemului financiar global, din cauza datoriilor pe care unele guverne le-au planuit sa le preia in special de la marile corporatii bancare, dar si de la alte corporatii cu mari pierderi.

Asa am auzit, chiar de luni 23 februarie, despre noi planuri de salvare ale sistemului bancar american initiate de guvernul Obama pe baza de negocieri cu banca Citigroup (foarte aproape de faliment), care solicita un nou ajutor financiar. Scopul a fost conversia unor active ale bancii aflate in partida comuna. Mai trebuie spus ca guvernul SUA detine deja actiuni preferentiale la Citigroup de 3 ori mai mult decat capitalizarea actuala a acestei banci de cca. 11,77 mld. dolari. Deci tot banca este datoare si tot ea pune conditii. Culmea, NU ?

Deocamdata guvernul SUA doreste 40% din aceste active sa intre in posesia trezoreriei americane (mai mult o nationalizare), iar reprezentantii bancii nu sunt de acord decat cu 25%. in fond neintelegerea provine de la actionarii bancii, care se tem de diluarea propriilor actiuni pentru o solicitare/control prea mare din partea guvernului american, insa uita ca sprijinul financiar acordat bancii anul trecut de catre trezorerie s-a facut intr-o anumita conjunctura.

Astfel rememoram ca in octombrie 2008 trezoreria SUA a facut infuzii banesti de 125 mld. dolari in mai multe corporatii ale sectorului bancar, din care 25 mld. dolari au fost pentru salvarea de la faliment a bancii Citigroup  - pana mai ieri, una dintre cele mai mari din lume.

Oricum initierea acestor negocieri a marcat cresterea pe moment a pretul actiunii Citigroup (simbol C) pe piata de la Wall Street cu 54%, care saptamana trecuta a coborat pana la 1,61 dolari/actiune - cel mai scazut din ultimii 18 ani, iar luni 23 februarie a crescut la un maxim de 2,48 dolari. Chiar si dupa prima transa de ajutor financiar de 15 mld. dolari catre Medicare din planul de salvare de 787 mld. dolari a fost considerata ca o noua nereusita a administratiei Obama, fapt evidentiat si prin scaderea generala a indicilor bursieri americani : Dow Jones cu 3,41% si Standard and Poor’s cu 3,47% (743,33). Nivelurile acestora s-au apropiat de cele ale anului 1997.

O simpla evaluare a deficitului bugetar al SUA ne spune ca tinta guvernului Obama pentru anul 2013 este de 533 mld. dolari, adica 3% din PIB-ul SUA comparativ cu cel estimat pentru anul 2009 de 1500-1900 mld. dolari, adica 10-11% din PIB. Mie personal aceasta ajustare mi se pare mai putin realista, mai ales daca avem in vedere ca inca nu am atins pragul de jos al recesiunii globale.
 
In contextul prezentat mai sus ni se pare firesc sa constatam ca sentimentul de neincredere din pietele de capital se va degrada foarte mult in continuare (nivelul indicelui VIX a urcat la 51,91, adica cu inca 5,29%) si ca vom observa noi deprecieri ale pretului actiunilor, inclusiv la BVB, mai ales in lipsa unor date macroeconomice pozitive puternice, atingand astfel asteptarile pesimiste ale investitorilor.   

Cineva mai putin cunoscator in domeniu si-ar pune urmatoarea intrebare (considerata de noi retorica): Care dintre bancile finantatoare internationale are interesul sa ceara banii imprumutati de la o tara care are datorii mari externe (mai ales private)? Raspunsul este NIMENI. De ce ? Pai cine isi doreste sa-si vada creanta pierduta ?

In acest caz, cred ca tara respectiva va fi in continuare refinantata pentru a-si putea plati datoriile. Este o lege a  supravietuirii, a firii lucrurilor (sa ne aducem aminte de pozitia guvernului Mexicului privind starea de insolventa din 2008).



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 3133 ori
Citeste mai multe desprecriza economie guvern salvare