La rascruce de vremuri - o poveste cat Romania moderna

Daca inaintezi pe Dambovita, de la Hanul Manucului in aval, cam prin dreptul ridicaturii fostului mal consolidat al Bisericutei lui Bucur Ciobanul, in triunghiul spiritual format de aceasta cu manastirea Negru-Voda si parohia Dobroteasa, albastrul-cobalt al cladirii de sticla si beton te face sa te opresti, in orice dimensiune temporala ai calatori.

Palatul Camerei de Comert strajuieste la rascruce de drumuri si vremuri, stand in calea vanturilor ce se abat, la figurat, dar si teribil la propriu, peste cea mai mare urbe a Romaniei. Construita cu proportii si muchii de pachebot transatlantic de linie, amintind prin forma sa de maiestuoasele caravele-zgarie nori de langa Rembrandttoren, in cartierul financiar al Amsterdamului, aduce in modernitatea comertului de azi traditia lumii negustorilor din vremuri apuse.

Anul acesta, Camerele de Comert aniverseaza 20 de ani de la momentul renasterii lor in siajul schimbarilor structurale sociale, politice si economice ale anului 1990, ca entitati de sine statatoare si autonome, de reprezentare a afacerilor si mai cu seama a oamenilor care le initiaza si conduc.

Privit pe un palier istoric mai profund, recursul la memoria comertului romanesc merge chiar si mai adanc, asimptotic cu fiinta nationala, la hotarul unde s-a forjat configuratia Romaniei moderne, iar actorii sunt aproape aceiasi: reformistul de serviciu, principele Cuza, cumpanitorul sfetnic Kogalniceanu, sustinatorii din afara, reprezentantii diplomatici, direct interesati de un cadru nou, structurat si formal, in chestiunile comertului, pandant al camerelor de comert bonapartiene sau austro-germane (burgurile noastre transilvane importante, Sibiul, Timisoara sau Brasovul, avand deja).

Sa ne desprindem pentru o clipa din cotidianul businessului actual, cu zeci de variabile si incertitudini si sa ascultam vocea profunda, baritonala, prin care un alt om de stat al acelor timpuri, C.A. Rosetti, prim-starostele comerciantilor bucuresteni, milita intru infiintarea camerelor de comert, astfel: "Corpul comercial sufera de lipsa unei autoritati legale, care sa poata apara cu putere interesele sale, care sa poata lua initiativa la imbunatatirile trebuincioase, fara de care nici un progres nu este cu putinta.

Ministerul finantelor, de care atarna comertul si industria tarii, nu poate, cu toata bunavointa ce ar avea, a se ocupa mai special de aceste reforme si imbunatatiri, fiindca ii lipseste timpul material si, mai cu seama, fiindca interesele comertului si ale industriei nu sunt intotdeauna compatibile cu interesele fiscului, ba adesea ii sunt si opuse."

Si o spunea un fost si viitor membru al ministerelor divanului domnesc!

Stim astazi ca, desi initiativa era imbratisata, inca de la 1860, de toate obstile, mergand pana la Voda, de altfel fiind inchegata in chip de lege, in prima sa varianta, de insusi ministrul finantelor, marele negustor Stefan Golescu, timpul ei avea sa vina abia in 1864, intr-o forma imbunatatita, la numirea lui Rosetti ca ministru de stat la Departamentul Agriculturii, Comertului si Lucrarilor Publice.

Legea trece de Parlamentul epocii, reformele lui Cuza intaresc institutional mica "Belgie a Orientului", iar camerele incep sa apara in principalele centre de negot din Principate, preponderent porturi dunarene.

Avantul urma sa fie curmat, insa, in epoci succesive.

"Strecurat" prin ciurul si darmonul convulsiilor societatii romanesti care au insotit, inca de la inceput, fragila ambarcatiune administrativ-politica, si anume Romania de dupa 1859, comerciantul roman a avut a indura, asemeni tuturor traitorilor pe meleagurile noastre, cateva adevarate experimente de inginerie sociala de proportii.

Piciorul de plai si gura de rai au trecut succesiv prin oranduiri sociale atat de brutal antagonice si nimicitoare pentru echilibrul neamului, unde scurtele perioade de avans si europenizare au fost rapid sterse de zdrobitorul conformism ideologic, iar libera initiativa si progresul prin valoarea adaugata adusa de activitatile comerciale nu s-au simtit nici ele prea bine.

Fie ca au fost sub autoritatea statului, la anumite momente istorice, ori echidistante si ancore ale mediului de afaceri, asa cum sunt astazi, camerele au vegheat si participat activ la cresterea comertului, industriei, agriculturii, navigatiei s.a.m.d, reprezentand, prin membrii lor, o adevarata sinteza, cristalizata, a conceptului de dezvoltare durabila, la nivel macroeconomic.

Le regasim astazi in fiecare judet, conectori pe aproape fiecare relatie bilaterala comerciala a Romaniei, intr-o lume economica diversa si eclectica, unde notiunea de "club de afaceri" se pierde in vacarmul, poate firesc, al multipolaritatii intereselor contemporane.

Alaturi de alte cateva institutii esentiale in osatura Romaniei moderne, cum sunt Banca Nationala, Institutul de Statistica sau Monitorul Oficial, au trecut testul timpului si al timpurilor.

Camerele de Comert au trecut perioadele istorice ale ultimului secol si jumatate, traversand nu doar dictaturi si regimuri totalitare, crizele financiare de proportii ale perioadei interbelice si, iata, ale debutului de secol XXI, nationalizarile si devalorizarile monedei nationale, ori desfiintari - in 1949, regimul comunist de inspiratie stalinista avea sa lase doar camera bucuresteana sa functioneze si numai cu atrinutii de comert exterior - ci si renasteri, ramanand fidele crezurilor si principiilor fondatorilor sai si membrilor sai.

Ing. Cristian Pennescu Kertsch, presedintele Camerei de Comert si Industrie a Bucurestiului, declara in 1936, in fata ministrilor finantelor, industriei si comertului si sanatatii, iar spusa sa este atat de valabila si astazi: "In valmasagul creiat de puhoiul masurilor restrictive, trebue sa facem o profesiune de credinta.

Noi, comerciantii si industriasii, suntem pentru libertate. Suntem pentru libertate, deoarece numai intr'un regim de neamestec al autoritatii in intreprinderile particulare, comertul si industria tarei, pot propasi".

Inainte de razboiul de independenta de la 1877, inainte de prima campanie pentru o subscriptie publica in Bucurestii epocii - cea pentru Ateneul Roman - si inainte, chiar, de inventarea celei mai cunoscute bauturi din lume, Coca Cola, in 1886, comunitatea de afaceri romaneasca, inca in salvari si islic, avea sa aiba Camera de Comert.

Astazi, tehnologiile moderne unesc business-ul intr-o lume globalizata, in care ce e nou si modern acum, in cativa ani devine desuet si anacronic cu viteza bitilor.

Astfel, cadrul formal si informal oferit de prezenta si activitatea camerelor de comert aduce mediului comercial atat de necesara stabilitate si continuitate si, de ce nu, plusul de prestanta, eticheta si prestigiu, pe care vremurile vechi le pretuiau mult mai mult.

Initiative precum cea inaugurata recent de Camera Bucurestiului, sub egida Fundatiei Carol I, care aduce alaturi sinergii culturale, academice si economice, in cadrul istoric al sediului din strada Ion Ghica nr. 5, asigura arcul peste timp, restauratia fireasca a valorilor natiunii noastre, prea adeseori debusolata si, asa cum mai scriam si in alte dati, parca prea dornica sa confirme, cu precadere, in ultimii 20 ani, in fiecare ecuatie guvernanti - guvernati, povestea lui Manole, dar fara Ana sa.

Si atunci cand toate se petrec, oameni, intreprinderile lor, cladiri sau edificii, ce mai ramane?! Poate, intelepciunea timpurilor care trec si vin peste noi.

"Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publica trebuie micsorata, aroganta functionarilor publici trebuie moderata si controlata, iar ajutorul dat altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment. Oamenii trebuie sa invete din nou sa munceasca, in loc sa traiasca pe spinarea statului." (Cicero , anul 55 inainte de Hristos) ....

Daniel Pavel, Director Adjunct Directia Relatii Publice, Camera de Comert si Industrie a Romaniei

"Together for your business" este o sectiune sustinuta editorial de Camera de Comert si Industrie a Romaniei