Managementul privat la companile din energie: De la teoriile Vestice la solutiile Estice

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a deschis cutia Pandorei, declarand zilele trecute ca vrea sa fie "primul manager privat" in Guvern.

Din pacate, dorinta ministrului economiei nu are nici o legatura cu ceea ce inseamna un manager privat in sistemul de stat, ci doar cu problema legata de bani, de salariu. Nu-i mai ajung banii castigati din retributia de ministru si, in consecinta, "daca eu aduc bani, sa-mi dati voie ca din banii acestia sa dau o parte oamenilor care i-au produs". Suna bine, suna populist, dar nu are nici o legatura cu chestiunea in cauza.

Romania este departe de a rezolva problema managementului privat in companiile de stat, cu toate ca aceasta a fost una din obligatiile asumate in fata Fondului Monetar International si a Comisiei Europene. Nu pentru ca nu ar fi vrut, ci pur si simplu pentru ca nu a stiut cum sa faca.Declaratiile domnului Vosganian vin sa ne confirme acest lucru. Tocmai de aceea, Energy-Center si-a propus sa surprinda cateva din problemele care tin de rolul si importanta managementului privat, precum si ceea ce ne lipseste in aceasta intreprindere.

Managementul reprezinta o activitate de gospodarire a resurselor, de fructificarea a oportunitatilor si combatere a pericolelor existente pentru companie. Aceasta se bazeaza pe un plan al actionarilor/proprietarilor firmei, care stabilesc obiectivele, directile si conduita companiei. Acestia deleaga conducerea companiei unui numar de administratori, care au ca sarcina sa administreze firma prin angajarea unei echipe de manageri executivi.

Managementul privat s-a impus in multe tari Vest Europene cu scopul de a:

- impune luarea unor masuri rapide pentru crearea premiselor legislative si administrative care sa conduca la cresterea eficientei operatorilor economici;

- asigura ca intreprinderile publice - regii autonome si societati comerciale la care statul detine participatii integrale sau majoritare - care reprezinta un segment important in economiile nationale, nu vor influenta negativ lichiditatea, solvabilitatea si functionalitatea acestor societati, avand in vedere influenta determinanta asupra stabilitatii ansamblului economiei;

- creste eficienta manageriala avand in vedere ipoteza ca eficienta unui operator economic depinde, in mod determinant, de performanta managementului acestuia, de corecta implementare in functionarea societatii a mecanismelor de buna guvernare;

- identifica noi metode de relansare economica;

- institui parghii de garantare a obiectivitatii si transparentei selectiei managementului si a membrilor organelor de administrare, de asigurare a profesionalismului si responsabilitatii deciziei manageriale, mecanisme suplimentare de protectie a drepturilor actionarilor minoritari si o transparenta accentuata fata de public atat a activitatii societatilor de stat, cat si a politicii de actionariat a statului;

- securizeaza importanta acestor entitati economice si caracterul strategic al sectoarelor in care acestea opereaza, nefunctionalitatea lor fiind de natura a conduce la dezechilibre la nivel macroeconomic.

Concret, in cazul societatilor energetice cu capital de stat, in present, statul isi numeste reprezentantii actionarilor din randul angajatilor ministerului in subordinea caruia se gaseste compania. Acestia au calitatea de angajati ai Ministerului si contract de mandat cu societatea comerciala ca reprezentanti ai actionarilor sau administratori.

Puncte slabe in stabilirea reprezentantilor actionariatului in prezent:

- numirea membrilor AGA se realizeaza de catre ministru de resort in mod subiectiv, in lipsa oricaror criterii;

- persoanele care reprezinta statul ca actionar sunt angajati ai unui minister, fiind subordonati unui ministru, care direct sau indirect ii influenteaza decizia (daca nu faci cum iti spun iti tai salariul,te mut etc.);

- numirea persoanelor pentru aceste pozitii nu tine seama de pregatirea profesionala, de performantele personale si capacitatea acestora, nu au fost evaluati pentru performantele lor, nu au capabilitatea de a stabilii misiunii, obiective si strategii;

- imposibilitatea acestor persoane de a actiona, de a lua decizii, avand nevoie permanent de un Manadat, semnat in fapt de ministru;

- plata unei retributii fixe pentru activitatile desfasurate de acestia, fara o coroborare cu rezultatele : bonus de castig in cazul unor indicatori pozitivi ai companiei si penalizarea prin plata unor "amenzi" in cazul neatingerii obiectivelor;

Puncte slabe in stabilirea administratorilor in prezent

- numirea administratorilor se realizeaza de catre ministru (chiar daca din ianuarie 2012 exista OUG 109, care interzice interventia ministrului in astfel de numiri, existand o procedura de selectie);

- plata unei retributii fixe pentru activitatile desfasurate de acestia, fara o coroborare cu rezultatele : bonus de castig in cazul unor indicatori pozitivi ai companiei si penalizarea prin plata unor "amenzi" in cazul neatingerii obiectivelor;

- persoanele care detin calitatea de administrator sunt angajati ai unui minister, fiind subordonati unui ministru, care direct sau indirect ii influenteaza decizia;

- numirea persoanelor pentru aceste pozitii nu tine seama de pregatirea profesionala, de performantele personale si capacitatea acestora, nu au fost evaluati pentru performantele lor, nu au capabilitatea de a stabilii misiunii, obiective si strategii;

Puncte slabe in stabilirea directorului general al companiei

- numirea unor membrii in CA, care nu au cunostinte in domeniu, nu au experienta in activitatile din sectorul in care activieaza societatea si nu cunosc detalii din activitatea companiei, nu inteleg mentalitatea angajatilor, clientilor si a operatorilor nu pot determina administrarea acelui bun;

- numirea unui Director General si nu a unui comitet de directori face ca DG, dupa numire, sa fie in pus in situatia de a lucra cu oameni pe care nu i cunoaste, in care nu are incredere,dar nici nu pot sa-l schimbe;

Mai mult, acelasi Minister impune directori in societate in functie de interesele partidului la putere (membrii de partid, reprezentantii unor oameni de afaceri); Cu alte cuvinte conducerea societatilor energetice cu capital de stat se realizeaza de catre Minister (ministru) prin intermediul unor marionete, care in fapt isi lasa semnatura pe actiunile dictate de la centru (cazurile baietilor destepti din energie, cazul gaze ieftine pentru Interagro etc).

La cererea Banci Mondiale, FMI si Uniunii Europene, in anul 2012, a fost adoptata o Ordonanta de Urgenta a Guvernului (OUG 109) prin care se impuneau o serie de reguli care sa permita companiilor sa se dezvolte in functie de interesele acestora, precum si reducerea influentelor politice sau de grup. Desi aceasta avea termen de aplicare pana in cursul lunii aprilie 2012, ea nu a fost implementata la nici o companiei din domeniul energetic.

Alegerea reprezentantilor actionarilor, a administratorilor si a directorilor generali, conform OUG 109, presupune realizarea unei selectii a potentialilor candidati de o terta firma specializata in recrutare, in baza unor criterii si in special a planului de afaceri. Validarea candidatilor se va face tot de reprezentatii ministerului. Astfel, influenta politicului nu dispare, dar procesul, ar trebui sa fie transparent. Din pacate aceasta lege nu garanteaza ca principile enumerate vor fi si respectate (a se vedea procesul transparent de alegere a membrilor comitetului de reglementare al ANRE).

In schimb, a asuma un plan de management realist, fara a pune in pericol o natiune (falimentarea unor companii care administreaza monopoluri nationale, realizarea de contracte paguboase in detrimental unor firme terte interesate pentru preluarea acestui monpol, lipsa activitatilor de mentenanta si investitii necesare mentinerii functionalitatilor tehnice si operationale a acestora pot avea un effect dezastros asupra intregii economii romanesti), inseamna a cunoaste in detalii modul de functionarea al companiei, procesele si procedurile, problemele si modul de realizare, cunoasterea legislatiei generale si specifice, cunostiinte de management, economie si marketing avansate, si nu in ultimul rand o conduita corporativa neinfluentabila, demonstrata.

Lipsa sinergiei acestor elemente pun compania, sau compoaniile, pe mainile unor oameni care pot realiza lucruri ireparabile. Aplicarea prevederilor OUG 109 elimina puterea Ministrului asupra companiei, elimina controlul politic, elimina posibilitatea de a stopa asa numitele actiunie realizate in intereseul natiunii (livrarea energiei si a gazelor fara a fi platite, bonificatii pentru anumite sectoare industriale). Acest aspect este de fapt motivul nepunerii in practica a OUG 109. De ce ar mai dori cineva sa conduca un minister fara a putea conduce societatile din care sa se poata "mulge banii?". Ministerul doreste masuri populiste (cel putin o data la 4 ani), care trebuie sa fie sustinute prin bani care se gasesc in aceste companii, asupra carora trebuie sa existe (in opinia oricarui politician de la guvernare) un "control direct si nemarginit". Aceasta face ca Managementul privat, in versiunea romaneasca, sa fie tratat ca un mod de a impune aceiasi oameni, promovati de partid sau grupuri de interese, dar care simuleaza un mod transparent de conducere. "Aceeasi Marie, cu alta palarie".

Aplicarea principilor de guvernanta corporatista (obiective masurabile, planuri de afaceri, eficienta, eficacitate, profitabilitate, transparenta), prin introducerea managementului privat, nu va fi acceptata nici de opinia publica romaneasca (in opinia noastra nici de politicieni!). Managerii privati sunt recompensati cu sume infinitiv mai mari decat cele vehiculate in present pentru pozitii similare in companie, la aceleasi realizari (ex: raportul intre veniturile PETROM - ROMGAZ, inseamna 5 la 1);

Scopul declarat va fi obtinerea continua a unui profit mai mare (managerul este bonificat pentru performantele suplimentare realizate), care se realizeaza in detrimentul angajatilor, consumatorilor, investitilor, mentenantei etc. Concedierea angajatilor, este cea mai la indemana si facila miscare de a-si atinge indicatorii de performanta propusi prin Planul de afaceri . Cresterea preturilor la consumatorii finali, este o alta metoda simpla pentru a-si atinge indicatorii de performanta propusi prin Planul de afaceri .Sifonarea profitului prin intermediari, un alt mod de "capusare", dar de la privat (manager privat) la privat. Inginerii financiare intarzieri in plata furnizorilor, neplata impozitelor, neplata TVA (toate sunt elemente uzitate pe larg in mediul privat);

Ce urmeaza?

Managementul privat nu "va mai da bani statului", deoarece acestia sunt platiti sa faca performanta, iar aceasta performanta ii va calauzi. *Licitatii trucate, nu exista nici o garantie ca aceasta practica nu va continua, din contra, ea are mai multe sanse sa se desfasoare mult mai simplu decat in prezent.* Lipsa mentalitatii angajatilor din aceste companii pentru modul de lucru intr-un sistem privat, chiar si cel impus de conceptul de management privat.* Neincrederea in procesul de selectie si incertitudinea in fata intrebarii daca actionarul -stat chiar isi doreste o companie sanatoasa, sunt lucruri care ii indeparteaza tocmai pe cei mai competenti manageri si ii atrag, in schimb, pe cei pusi pe capatuiala. *Angajatii, in cea mai mare parte nu sunt capabili sa raspunda unor indicatori reali minimi de performanta, decalibrarea masiva a acestora fata de meserile cunoscute, minciuna oficializata la toate nivelele, lipsa raportarilor corecte, date istorice incorecte, fac ca aproape orice plan propus sa nu poata fi atins.

Alaturi de aceste elemente de insecuritatea nationala pe care le poate crea plasarea unor oameni in fruntea acestor companii, punand in pericol fie compania, prin cai de subminare, fie sistemul energetic, reprezinta un alt element foarte important. Lipsa efectuarii unor studii pe sectoare de activitate, pe companii, lipsa strategiei energetice a Romaniei, lipsa strategiei statului in calitate de actionar la aceste companii, nu permit realizarea unor indicatori de performanta corecti pentru managerii privati sau pentru privatizarea unor companii, acestia fiind prea amici (a se vedea privatizarile PETROM, Distrigaz Nord, Distrigaz Sud), prea subiectivi (privatizarea unui pachet din Transelectrica). Astfel, un manager poate fi tentat sa umfle profitul pe termen scurt, pentru a-si incasa bonusul de sfarsit de an, chiar daca in felul acesta provoaca pagube care vor fi decontate cu varf si indesat mai tarziu.

OUG 109 prevede si implementarea in companii a sistemului dualist, care presupune un autocontrol prin eliminarea concentrarii deciziei in mana unei singure personae (Directorul General) si obligativitatea ca decizia sa fie luata si aprobata de un numar de minim 2, din 3 directori din conducerea societatii. Acest mecanism mult mai aplicabil in tarile latine, predispuse spre coruptie, reprezinta o alternativa la Managerul Privat.

Articol realizat de redactia Energy-Center

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent

Susține proiectul Business24.ro

Ce actualizări aduce Apple pentru noua tabletă iPad Air

Apple se pregătește să lanseze o nouă generație de iPad Air, care, pentru prima dată, va include două dimensiuni diferite, urmând exemplul liniei iPad Pro. Potrivit ultimelor rapoarte,...

Utilizatorii Samsung Galaxy au semnalat probleme cu aplicația YouTube. Care este cauza

YouTube a implementat recent un nou codec destinat îmbunătățirii eficienței compresiei video, dar această schimbare a generat probleme pentru utilizatorii de dispozitive mai vechi, inclusiv...