Anca Bidian, Kiwi Finance: Nimeni nu-mi dadea nicio sansa

Anca Bidian s-a intors din Canada cu inima franta de dorul de casa si, ca sa poata ramane langa cei dragi, a pus de una singura bazele unei noi industrii prin Kiwi Finance, cea a brokerajului de credite, cu toate ca nimeni nu ii dadea nicio sansa.

"In 2003, nimeni din prietenii mei apropiati nu a vazut o oportunitate de business in acest domeniu, (...) era o activitate mai mult decat exotica. (...) La inceput, am fost doar eu, inchiriasem un apartament pe Bulevardul Unirii, la etajul sapte", povesteste cum s-a lansat in afaceri Anca Bidian, sefa de la Kiwi Finance, in cadrul unui interviu pentru Business 24.

De atunci au trecut noua ani, iar Kiwi Finance a ajuns o afacere de milioane de euro, liderul pietei de intermedieri credite din Romania. Anca Bidian in schimb, a ramas aceeasi: indragostita de carti, de prieteni si de locurile natale.

Va declarati romanca pana in maduva oaselor si o persoana atasata de locurile natale. Ati fost dintotdeauna constienta de afectiunea pe care o aveti pentru tara natala si pentru prietenii si oamenii de aici sau au contribuit si anii petrecuti in strainatate la cristalizarea acestui sentiment?

Cred ca am fost intotdeauna constienta de acest lucru. Cu toate acestea, as desparti perioadele vietii mele, in cea de acum si in cea de dinainte de 1989. Noi am fost o generatie pe care varful de regim ne-a prins la o varsta cu multe intrebari, cu probleme existentiale cu dezbateri intre noi. Consideram o profunda nedreptate faptul ca ne nimerisem sa ne nastem in acea perioada.

Dupa 1989, cu deschiderea pe care am avut-o si de care am beneficiat, acest sentiment a capatat o forta si mai mare.

Pana atunci, pentru ca aveam atatea interdictii, ne imaginam lucruri senzationale despre ceva la care nu aveam acces. Cand acest lucru se intampla pe parcursul unei perioade atat de lungi de timp, imaginatia capata niste proportii extraordinare si cand am inceput sa iesim, am vazut - si spun glumind - , ca oamenii au tot doua urechi si doua maini, ca locuri unde visai sa ajungi se dovedeau mult mai pamantene decat acea imagine dezvoltata in zeci de ani in mintea fiecaruia.

Mi-a fost foarte clar ca nu exista nici cel mai mic motiv de diferentiere in sensul urat al acestui cuvant si cred ca atunci am inceput sa militez si pentru spiritul romanesc. Plecata fiind, nu m-am considerat niciodata ca facand parte din diaspora, ci din exil. Poti sa te imbolnavesti de dor de casa, am simtit acest lucru pe pielea mea.

In Canada, unde ati o locuit o perioada lunga de timp, aveati un job bun, o viata linistita si confort material. Multi ar spune ca nu va lipsea nimic. Ce v-a determinat totusi sa va intoarceti intr-o tara la ani buni lumina distanta de civilizatia din Canada, sa porniti de la zero o afacere in care nu credea nimeni?

Nu aveam o viata linistita. Depinde ce iti doresti. Mie imi lipseau foarte multe in Canada, imi lipseau prietenii autentici din viata mea, spiritul si viata din Romania. Aici musteste viata. Canada e locul in care nu se intampla nimic. Aveam o viata egala.

In ceea ce priveste Kiwi Finance, nimeni n-a crezut ca ar putea sa fie un business de succes. In 2003, nimeni din prietenii mei apropiati nu a vazut o oportunitate de business in acest domeniu, pentru ca nu exista nimic, nici bancile nu se deschisesera catre retail foarte tare, era o activitate mai mult decat exotica.

Dar mie imi plac foart mult provocarile, am avut ambitie si m-a motivat tocmai faptul ca nimeni nu mi-a dat nicio sansa. M-au ajutat anii traiti in alte tari si stiam ca tot acolo vom ajunge atat timp cat decidem sa ramanem in acest tip de economie. Ca sa nu spun ca in servicii sunt in continuare oportunitati majore in Romania.

De ce nu ne mobilizam? Le lipseste romanilor spiritul antreprenorial?

Spirit antreprenorial cred ca avem, insa nu avem o istorie si o cultura antreprenoriala.

Sunt invitata periodic la diverse workshopuri si seminarii, pentru a vorbi cu tinerii despre activitatile antreprenoriale si vad acolo care sunt eventualele bariere. De exemplu, teama de esec. Ne pasa prea mult de ce spun altii, ceea ce este aberant. In plus exista presiunea dinspre familie. Am vazut tineri de 22 de ani care ar vrea sa isi deschida un business, insa se gandesc ca fara carte de munca, nu vor avea pensie. La varsta asta ce iti trebuie pensie? Este presiunea din partea familiei, mentalitatea.

Sunt premise pentru crearea unui mediu antreprenorial consistent. Spiritul antreprenorial nu ne lispeste. Cu toate acestea, motivatia este extrem de importanta in succesul unei afaceri. "M-am saturat sa lucrez pentru altul" sau "vreau sa fiu propriul meu stapan" sunt abordari total false in antreprenoriat. Pe acestia ii sfatuiesc sa se gandeasca la altceva.

"Nu cred ca traim pentru a ne face case din ce in ce mai mari sau pentru a avea cat mai multe masini". Sunt cuvintele dumneavoastra. Cu toate acestea, beneficiile materiale reprezinta un factor motivant pentru multi oameni si mai ales pentru cei care doresc sa intre in afaceri. Ce va motiveaza pe dumneavoastra cel mai mult?

Sunt studii care arata ca cei mai multi antreprenori care au acest scop, esueaza in afaceri, pentru ca in antreprenoriat trebuie sa ai si un sambure de inconstienta, trebuie sa crezi prin toti porii tai in afacerea pe care o ai. Altfel, nu convingi pe nimeni. Cand esti antreprenor la inceput, esti doar tu cu ideea ta.

Banii sunt doar o consecinta a succesului. "In trei ani, vreau sa devin milionar" - nu este o viziune. Asa, mai bine joci la loto, e mai simplu.

Pentru mine, la inceput a fost o dorinta aproape dureroasa de a putea sa raman in Romania. Nu vroiam sa ma mai intorc in Canada sub nicio forma. Am vrut sa ma angajez initial, insa singurele oferte pe care le-am primit au fost de la corporatii, iar eu n-am spirit corporatist. Opt ani de corporatii in Canada imi ajunsesera.

De-alungul timpului, m-am atasat mult de oamenii cu care lucrez. In plus, sa vezi ca de la an la an am reusit sa formam in Romania o industrie noua, este un sentiment extraordinar, in conditiile in care vorbim despre un domeniu elitist, in care patrunzi greu.

Am reusit sa ne castigam o reputatie si sa avem un cuvant de spus, iar acest lucru ma impulsioneaza foarte tare. La inceput, am fost doar eu, inchiriasem un apartament pe Bulevardul Unirii, la etajul sapte. Eu n-am fost nici macar bancher, eu sunt inginer. Toata viata mea facusem programare.

Ati construit in timp record o afacere solida, careia ii sunteti foarte dedicata. Care sunt cele mai mari sa sacrificii pe care le-ati facut de dragul business-ului?

Nu consider ca am sacrificat sau pierdut nimic. Intr-adevar, timpul petrecut cu familia s-a redus cantitativ, insa nu a fost afectat si calitativ. Am invatat sa valorizam timpul petrecut impreuna. Fata mea a crescut odata cu Kiwi, acum are 16 ani, insa am o relatie extraordinara cu ea.

Stiu ca una din pasiunile dumneavoastra este lectura si ca, din lipsa de timp, obisnuiati intr-o perioada sa cititi carti in taxi, intre intalniri. Care este cartea dumneavostra de suflet?

Si acum am o carte tot timpul in masina. Imi place mult sa citesc, dar am un ritual. Imi place sa petrec timp in librarii si sa rasfoiesc. Daca gasesc in carte o idee care imi starneste interesul, o cumpar.

Beletristica nu mai am timp sa citesc, a fost o pasiune mare. Ultima carte de beletristica pe care am citit-o a fost "Minima Moralia" de Andrei Plesu, era interzisa. Cred ca am citit-o in cateva ore si apoi, ca sa o am si eu, am copiat-o de mana.

Prima oara cand l-am vazut pe Andrei Plesu, aproape ca nu puteam sa respir, sa misc. A fost un sentiment extraordinar. Eram in Toronto, iar fostul presedinte Emil Constantinescu venise in vizita oficiala, impreuna cu Plesu, care era ministru de Externe. Am fost invitata si eu la ambasada si asa l-am intalnit. Mi se parea ca orice as spune, ar fi lipsit de semnificatie. Este autorul meu de suflet, ca Tutea sau Cioran. Si pe Nichita Stanescu l-am iubit mult.

Acum citesc mai mult carti de business. Mi-am cumparat de curand biografia lui Steve Jobs, iar ultima carte pe care am citit-o se numeste "Opt secole de sminteala financiara", de Carmen Reinhart si Kenneth Rogoff.

Ati declarat la un moment dat ca v-ar fi placut sa traiti in perioada interbelica. Ce va atrage la aceasta perioada istorica?

Mi-ar fi placut intr-adevar foarte mult. Imi plac lucrurile vechi, nu sunt colectionar de antichitati, dar imi plac targurile de vechituri. Orice este vechi, ma atrage. Am o imagine idealizata despre Bucurestiul interbelic.

Este oficial! Aplicațiile de tastatură din China permit interceptarea comunicațiilor

Potrivit unei analize publicate de MIT Technology Review, aplicațiile de tastatură utilizate de vorbitorii de limba chineză prezintă vulnerabilități care facilitează interceptarea textelor...

YouTube a găsit o nouă modalitate prin care să afișeze reclame. Când vor apărea

YouTube a introdus recent un nou tip de reclame, numite „Pause Ads”, care se declanșează în momentul în care utilizatorii pun pauză videoclipului pe care îl urmăresc. Noua abordare...