Basescu si Romania ireala

Presedintele Traian Basescu isi schimba radical strategia. Renunta sa mai fie un presedinte-jucator, vrea sa fie unul reformist. Dar criza economica il determina sa propuna masuri pentru o Romanie ireala.

Nu m-a mirat ca presedintele Traian Basescu i-a pus la punct pe localnicii din zonele inundate.

Nu m-a mirat ca le-a cerut sa-si asigure casele, ca le-a spus ca mint in ceea ce priveste alocarea banilor pentru constructia unui dig, ca le-a zis sa mai lase politica la o parte, acum, cand "avem apa pana la gura", nu m-a mirat cand a izbit nervos cu palma intr-o casa construita dupa inundatiile de acum patru ani si ramasa, si astazi, netencuita sau cand i-a recomandat unei batrane sa "mai faca paine si in casa".

Nu m-a mirat nici cand Basescu "s-a luat in gura" cu o profesoara care ii reprosa ca i s-a redus salariul cu 25%. Nu m-a mirat nimic din toate acestea, pentru ca Traian Basescu s-a hotarat ca, in al doilea mandat al sau (macar pentru faptul ca nu mai are nimic de pierdut din punct de vedere politic, asa cum a declarat), sa se transforme dintr-un presedinte-jucator intr-un presedinte-reformator.

Criza datoriilor si a deficitelor bugetare ce a atins intreaga Europa este un excelent prilej pentru ca presedintele sa-si demonstreze calitatile de reformator. Din acest motiv, Basescu a fost cel care a facut anuntul, la inceputul lunii mai, privind masurile de austeritate.

De asemenea, aceasta pare a fi si ratiunea pentru care presedintele Romaniei a dat o serie de replici taioase, nepotrivite, in mod evident, cu contextul inundatiilor si cu necazul care ii lovise pe acei oameni nevoiasi.

Pana acum, Traian Basescu era un adept al "bailor de multime", care toate se terminau cu un dialog intre presedinte si popor. Un dialog pe care numai Traian Basescu stie sa-l faca: cu replici populare si cu strangeri de maini.

Acum, insa, la inundatii, presedintele a lasat politetea la o parte si a trecut la replici acide, la observatii critice si la reprosuri deschise adresate unor cetateni si asa loviti de soarta. Dar, toate acestea nu ar trebui sa surprinda, intrucat fac parte din scenariul "terapiei de soc" pe care si-a asumat-o presedintele.

Ceea ce insa m-a pus pe ganduri a fost faptul ca Traian Basescu s-a raportat, in vizitele pe care le-a facut in zonele inundate, la o Romanie ideala. Desigur, ar fi ideal ca locuintele sa fie asigurate.

Desigur, ar fi ideal ca bugetarii sa inteleaga necesitatea taierii salariilor cu 25%. Desigur, ar fi ideal ca pensionarii sa nu stea cu frica in san ca le vor fi reduse sau impozitate pensiile mici. Desigur, ar fi ideal ca locuintele construite cu ajutoare de la stat sa nu fie localizate in zone inundabile sau sa fie tencuite de proprietari.

Dar toate aceste lucruri se intampla doar in Romania ideala pe care si-ar dori-o presedintele. In Romania reala, lucrurile stau cu totul altfel. Adica, legea asigurarii obligatorii a locuintelor se discuta de ani de zile, iar in acest moment este in plin proces de implementare.

Cu toate acestea, nici astazi nu se stie daca legea va fi aplicata efectiv incepand de anul acesta, intrucat mai are de trecut o serie intreaga de obstacole administrative. Cel mai important dintre acestea este chiar formarea unei baze de date la nivel national care sa cuprinda toate cladirile cu destinatie de locuinta.

In al doilea rand, casele din zonele inundabile nu vor fi asigurate nici macar prin aceasta lege. In al treilea rand, obiectivul legii (asigurarea obligatorie a locuintelor) este prea ambitios, pentru ca este dificil de spus in ce masura proprietarii care nu-si vor plati o "asigurare obligatorie" vor suporta cu adevarat rigorile legii, adica vor fi amendati de autoritatile locale.

In Romania reala, oamenii vor gasi totdeauna o scuza, in parte indreptatita, pentru lipsa de investitii, spunand: "nu am bani". Romania rurala este si astazi in situatia lui Moromete de acum sapte decenii, care il intampina pe agentul fiscal cu vorbele: "nu am, domne. De unde sa dau, daca nu am".

Romania rurala nu are bani sa-si asigure sau sa-si tencuiasca locuinta si depinde de salariile, de pensiile si de ajutoarele sociale pe care le primeste de la stat, adica de la buget sau de la administratia locala. Nu-i mai putin adevarat ca greu poti vedea in Romania rurala oameni care, asa cum cere legea, mai si lucreaza in folosul comunitatii in contul ajutoarelor primite.

Romania reala nu-si asigura casele decat intr-o proportie foarte mica, iese la pensie pe caz de boala inventata, isi ia concediu medical pentru a pleca la munca in strainatate, se duce sa isi ia ajutoarele sociale cu Mercedesul (acest lucru il stie si presedintele) si, in general, traieste din salariu sau din pensie.

In Romania reala, autorizatiile pentru constructia de locuinte se dau si in zone inundabile, iar cei carora li s-au inundat casele in urma cu patru ani prefera sa locuiasca in vechile case si nu in cele noi, construite cu ajutor de la stat.

In Romania reala, o parte din casele facute cu bani de la buget nu au au acces la minime utilitati publice, pentru ca primaria locala nu s-a ingrijit de acest lucru sau nu are nici ea bani pentru investitii, astfel ca oamenii nu pot locui in ele.

Este greu de crezut ca presedintele Basescu s-a rupt intr-o asemenea masura de realitatea romaneasca. Mai degraba, presedintele incearca sa impuna o reforma pentru o tara ideala. Dar Romania este departe de a fi o tara ideala.

Mai degraba, Romania lui Traian Basescu, cea cu care a dialogat la inundatii, este o Romanie ireala. Ingrijorator este ca presedintele vrea sa faca reforma plecand de la o Romanie ideala. Nu se poate spune ca presedintele este rupt de realitate, dar se poate afirma ca Traian Basescu vrea sa-si impuna in Romania propria realitate.

Pe de alta parte, exista tot mai multe voci care care vorbesc despre faptul ca Emil Boc s-a izolat de partid (un repros care vine chiar din randurile partidului si parlamentarilor PDL). Nu este primul premier acuzat de lipsa de dialog si de faptul ca s-a izolat in ceea ce priveste luarea deciziilor.

S-a apus acest lucru si despre Adrian Nastase sau Calin Popescu-Tariceanu. Din pacate, insa, se intampla un lucru mai grav: Basescu promoveaza o reforma plecand de la Romania ireala. Intr-un moment in care statul si-a pierdut din forta si rigoare, cand managementul de stat sufera, Traian Basescu propune o reforma nerealista.

Institutiile statului sunt, in marea lor majoritate, doar partial functionale, serviciile publice lasa de dorit, iar presedintele vrea sa reformeze statul plecand de la cetateni. In mod firesc, reforma Romaniei ar trebui sa plece de la institutiile statului.

Politicienii, iar presedintele Basecu nu face nicidecum exceptie, au pus umarul vartos, in ultimii 20 de ani, la slabirea autoritatii statului si la un management defectuos al institutiilor. Cetatenii nu au facut decat sa profite de slabiciunile statului.

In timpul primului mandat, presedintele Basescu a dus o politica eminamente conflictuala, care nu a facut altceva decat sa slabeasca statul. Daca vrea sa faca reforme, presedintele si premierul trebuie sa plece de la institutiile statului, de la legi si de la aplicarea lor.

Mai devreme sau mai tarziu, cetatenii nu vor avea decat sa urmeze statul. Pentru a se intampla aceste lucruri, presedintele si premierul trebuie sa se intoarca la Romania reala.