Controlul averilor, o arma in mana puterii?

Guvernul vrea sa treaca la controlul marilor averi, dar nu stie cum sa o faca. Explicatiile oficialilor creeaza confuzie si suspiciunea ca Executivul a gasit o noua arma de lupta cu adversarii politici si din mediul de afaceri. 

De o buna bucata de vreme, ministrul finantelor, seful Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) si premierul Emil Boc se straduiesc pe diverse tonuri si in diverse ocazii sa explice felul in care vor fi controlate fiscal averile unor persoane fizice asupra carora planeaza suspiciunea ca nu si-au achitat corect impozitele.

Trebuie spus, de la bun  inceput, ca incercarile de clarificare nu lamuresc mare lucru.

Stim ca autoritatea fiscala a creat un departament specializat care se va ocupa de controlul indirect al averilor, ca exista un program de consultanta al Bancii Mondiale si o estimare a numarului de contribuabili persoane fizice care vor fi in vizorul fiscului, intre 200 si 300 sau aproximativ 1% - 2% din totalul celor care platesc impozite la stat, conform ultimelor declaratii oficiale.

Ideea este binevenita. Metoda se aplica de ani de zile in tarile dezvoltate si ar putea fi pentru prima data cand se va pune in practica si in Romania.

Ar putea fi, pentru ca, deocamdata, avem prea putine puncte logice in acest program. Iata numai trei intrebari esentiale.

CUM? Marea intrebare este in ce fel se vor aplica frazele terne pe care le spun reprezentantii autoritatilor si modul in care se va trece de la un sir de afirmatii si dorinti la fapte.

Nu este deloc clar, nici macar la nivel de declaratii, prin ce metode se vor determina impozitele datorate bugetelor de stat de catre persoanele fizice vizate de initiativa oficialilor romani. In teorie, totul pare simplu.

Ministrul finantelor vorbeste despre faptul ca se vor compara veniturile din acest an cu cheltuielile si, daca se va constata ca nu s-au platit impozitele, atunci se va impozita diferenta evazionista cu un procentaj de 16%. Simplu ca "buna ziua". 

In practica, lucrurile sunt insa infinit mai complicate. Pentru ca este greu de crezut ca fiscul va putea realiza o fotografie statica, adica o raportare stricta la veniturile si cheltuielile unui singur an. Cu o astfel de metoda nu va iesi niciodata nimic.

Pentru a incurca si mai mult lucrurile, ministrul Ialomitianu a declarat ca procedura de control se va aplica numai avand in vedere veniturile din acest an. In acest punct, nu mai este nimic de inteles.

Daca ministrul finantelor ar fi spus ca se incepe cu achizitiile de anul acesta, ar mai fi fost ceva logic.

Am fi putut discuta despre o amnistie, in sensul ca toate achizitiile anterioare ale persoanei fizice controlate nu vor fi cercetate.

O amnistie imorala care ar valida ideea ca fiscul nu mai intreaba pe nimeni cum a facut primul milion de dolari, nici primele zeci de milioane de dolari si nici prima suta de milioane de euro. Vechile achizitii ar fi uitate, pentru a se crea un "moment zero" al inceperii controlului fiscal. 

Ar fi logic, dar profund incorect. Asa insa, a lua in calcul veniturile din acest an, nu are nici un fel de logica economica. Orice persoana supusa controlului, care a achizitionat astazi, sa spunem, o casa, se poate apara demonstrand ca a facut-o folosind bani castigati in anii anteriori.

Sa trecem insa peste aceasta neclaritate. Fiscul, pentru a face o treaba serioasa, profesionista, trebuie sa se raporteze la toate achizitiile si la toate veniturile din ultimii 20 de ani. Ar trebui sa se faca o comparatie in sens dinamic, nu doar printr-o privire anchilozata, la nivelul anului 2011, pentru ca aceasta nu spune nimic.

Intr-o abordare dinamica, lucrurile incep sa se complice. Pentru ca o astfel de procedura inseamna o estimare a achizitiilor facuta pe baza actelor justificative (daca ele mai exista) sau pe baza evaluarilor de specialitate.

Apoi, ar trebui facuta o insumare a veniturilor din perioada supusa analizei. Si, aici, lucrurile sunt extrem de complicate, stiut fiind faptul ca economia romaneasca a oferit nenumarate surse de bani: bani negri, bani trimisi din strainatate, donatii sau mosteniri, dividende din profitul companiilor, salarii s.a.

Compararea veniturilor cu cheltuielile (achizitiile) ar putea sa dea suma care, eventual, a fost nefiscalizata.

Spunem ar putea, pentru ca exista doua mari probleme: una este data de faptul ca o parte din averile din Romania au fost deja transferate in afara tarii (poate exact diferenta ilicita) si a doua de faptul ca o astfel de evaluare va fi, fara indoiala, contestata in instanta, iar un astfel de contencios juridic nu va fi deloc simplu.

Incercam sa ne imaginam cum ar functiona si varianta simplificata, propusa de Ministerul Finantelor Publice si ANAF. Adica, veniturile de azi sa fie comparate cu achizitiile de azi.

Totul pare mai degraba un soi de amenintare la adresa unor persoane incomode, o hartuire, pentru ca trebuie sa fii prea incet la minte ca sa nu-ti reglezi, din acest moment, veniturile si achizitiile astfel incat sa scapi de fisc.

Si intr-o varianta (cea serioasa, investigativa), si in cealalta (procedura simplificata) este nevoie de un lucru esential: o lege clara, completa si de neatacat, atat din punctul de vedere al Constitutiei, cat si din cel al procedurilor fiscale.

Sa recunoastem, Romania nu are legi impecabile, nici in domenii mult mai putin delicate decat acela al controlului averilor.

PE CINE? Daca depasim bariera procedurilor de control, apare o noua problema majora. Cum sunt alesi, de catre fisc, cei care intra in procedura de control?

In ultimii ani, traditia romaneasca arata ca anchetele, fie ca ele vin de la DNA, Garda Financiara sau Corpul de control al unui minister, au si o mare doza de politica. Prin aceste anchete sunt vizate, de multe ori, persoane apropiate de partidele de opozitie sau cele critice la adresa puterii.

Si, atunci, nu exista nici o garantie ca noul mod de control nu va fi si el folosit pe post de sperietoare pentru oamenii de afaceri, politicienii sau personalul din administratie aflat intr-o stare de “dizidenta” fata de actuala putere politica.

Desigur, o palida consolare ar fi aceea ca "se poate invarti roata", in sensul ca schimbarea puterii politice ar atrage dupa sine si schimbarea listei de contribuabili controlati. Dar nu ne putem multumi cu o astfel de situatie.

Ar fi si nedemocratic, si ineficient pentru sistem. Asadar, mai intai de toate, este nevoie ca institutiile de control si anchete ale statului sa castige in credibilitate. Altfel, discutia “de ce x si nu y?” va fi totdeauna de actualitate.

CINE?  In fine, o ultima suspiciune planeaza asupra personalului de la ANAF care va face parte din departamentul specializat in controlul indirect.

Vor fi acesti functionari bine pregatiti? Vor fi incoruptibili? Vor fi independenti politic? Vor putea ei sa reziste eventualelor presiuni care ar putea sa apara de la sefii lor, de la politicieni sau din mass-media? Ce salarii, prime, bonusuri vor avea?

Desigur, sunt intrebari la care nu putem avea acum raspunsuri, dar sunt intrebari esentiale pentru derularea anchetelor si procedurilor de control.

Sunt, deocamdata, prea multe necunoscute in fata acestei idei, altfel binevenita. Sau mai sintetic, ne putem intreba: "cine pe cine va controla la averi?".

The Boring Phone: dispozitivul destinat să combată dependența de smartphone-uri

HMD a anunțat lansarea unui nou model de telefon: The Boring Phone. Produsul va fi prezentat în cadrul unui eveniment la Milan Design Week, pe data de 18 aprilie. Telefonul face parte dintr-o...

Actualizarea care poate strica display-ul dispozitivele Galaxy. Răspunsul oferit de Samsung

În ultima perioadă, un număr ridicat de utilizatori Samsung a raportat apariția unor linii verzi pe ecranul telefoanelor lor, fenomen care pare să fi reapărut după o actualizare recentă de...